Unirea Banatului cu România a fost proclamatăpe 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Naționalăde la Alba Iulia. Preluarea de facto și de jure a administrație Banatului de către autoritățile românești s-a desfășurat cu întârziere și cu mare greutate, datorităprezenței în regiune a trupelor sârbe și franceze. Administrația româneascăs-a instalat în Banat abia un an mai târziu, unirea fiind consfințităde intrarea trupelor românești în Timișoara pe 3 august 1919. Deși România revendicase Banatul în cadrul granițelor sale naturale, pânăla Tisa și Dunăre, Banatul a fost în cele din urmăîmpărțit între Regatul României (aproximativ 2/3) și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (aproximativ 1/3). Administrația româneascăs-a instalat abia în vara anului 1919, unirea fiind consfințităprin intrarea armatei române în Timișoara la 3 august 1919. Revendicarea sârbilor nu se baza pe vreun drept istoric, ci pe existența a 250.000 de sârbi locuitori la nord de Dunăre. Alt argument al sârbilor a fost poziția geograficăa capitalei Belgrad, aflatăexact la granița cu Banatul și prin urmare vulnerabilădin punct de vedere strategic și militar. Trupele romane bat pas de defilare in actuala Piata a Unirii Mai târziu, o ultimăîncercare de independențăa venit din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie 1920 au trimis o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul, dar și regiunea vecinăBaÄ ka. Noua republicăurma, dupăplanurile germanilor, săfie împărțităîn cantoane care săfie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton.
Conferința de Pace de la Paris a refuzat însăaceastăpropunere. Harta etnica a Austro-Ungariei si a Romaniai. Cu albastru sunt zonene cu populatie majoritar romaneasca. „În11-13 iunie, Consiliul Suprem al Conferinței de Pace de la Paris a comunicat României decizia finalăprivind granița dintre România și Ungaria și dintre România și Serbia. Astfel, douătreimi din Banat reveneau României și o treime revenea Serbiei. În28 iulie administrația românăs-a instalat în Banat. Gheorghe Dobrin a fost numit prefect pentru judeÅ£ul CaraÅŸ-Severin cu sediul la Lugoj, iar Aurel Cosma la TimiÅŸoara pentru judeÅ£ul TimiÅŸ-Torontal, cu sediul la TimiÅŸoara.
La 3 august 1919 în TimiÅŸoara au intrat primele unități ale armatei române, sub comanda colonelului Economu, în uralele mulțimii entuziasmate. Înpiața care de atunci se va numi „Piața Unirii†din centrul oraÅŸului, armata este primităde oficialitățile locale și de reprezentanți ai minorităților. Pentru a pecetlui actul unirii Banatului cu România, sosesc la TimiÅŸoara dinspre Arad prim-ministrul Brătianu și ministrul Consiliului Dirigent Åžtefan Cicio-Pop. Înziua următoare Regatul român a încheiat tratatul cu puterile aliate în urma căruia Banatul intra în granițele României Mari.
Marea adunare popularădin TimiÅŸoara
La 10 august 1919 se ține la TimiÅŸoara o mare adunare popularăa tuturor bănățenilor, veniți în număr de peste 40.000, din toate colțurile provinciei, săconsfințeascăunirea Banatului cu România. Adunarea adoptăo rezoluție prin care declară: Declarăm unirea pe vecie a întregului Bănat cu Statul român sub sceptrul dinastiei române. Jurăm credințăși supunere M.S. Regelui Ferdinand I, domnitorul tuturor românilor. Aducem omagiile noastre glorioasei armate române pentru măreața operăși jertfădepusăpe altarul dezrobirii noastre de sub jugul de o mie de ani, pentru învingerea bolșevismului maghiar și pentru intrarea triumfalăîn capitala Ungariei. Luăm cu mulțumirea la cunoștințăhotărârile Suveranului nostru și a sfetnicilor săi de a impune tuturor respectarea drepturilor istorice, teritoriale și suverane ale statului și neamului românesc. Pretindem respectarea tratatului din 4 august 1916, încheiat de către Regatul român cu marile puteri aliate, pretindem întreaga provincie „Banatul†cu hotarele sale naturale Dunărea, Tisa și MureÅŸul, din punct de vedere istoric, etnografic și economic, protestăm prin urmare contra oricărei încercări de schimbare arbitrarăa hotarelor României Mari. Protestăm contra oricărei încercări de a știrbi, sub orice pretext, suveranitatea neamului și statului românesc, contra oricărui amestec în chestiunile interne ale statului român. […]”
sursa: enciclopediaromaniei.ro care citeaza: DudaÅŸ, Vasile, Aspecte privind situația Banatului în anii primei mari conflagrații mondiale, în Analele Banatului, XV 2007, p.255 ↑ Ilieșiu, p.104 ↑ DudaÅŸ, op.cit, p.256 ↑ Scorpan, p.659 ↑ PăiuÅŸan, p.136 ↑ PăiuÅŸan, p.137 ↑ PăiuÅŸan, p.139 ↑ Munteanu, p.69 ↑ ibidem, p.70 ↑ PăiuÅŸan, p.139 ↑ Ilieșiu, pp.121-122 ↑ Dan, Petre, Hotarele românismului în date, Editura Litera Internațional, București, 2005 pp.106-107 wihipe
.gif)
