Bătălia de la Mărăști a fost una din principalele bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial. S-a desfășurat între 22 iulie și 1 august 1917 și a fost o operațiune ofensivăa armatei române și armatei ruse cu scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Operațiunea a fost planificatăa se desfășura în paralel cu operatiunea ofensivăde la Nămoloasa la care s-a renunțat între timp.
Batalia de la Marasti
Înmomentul declanșării operațiunii situația frontului în zona Mărăști-Nămoloasa era următoarea: Armata a 2-a românăera poziționata între dealul Arșița Mocanului și satul Răcoasa având în flancul drept Armata a 9-a rusăși pe flancul drept Armata a 7-a rusă. Fiecărei din cele 3 divizii din eșalonul frontal al Armatei a 2-a îi revenau circa 12 km de linie de front. Înfața românilor se sprijinea flancul drept al armatei 1-a austro-ungare mai precis elemente ale grupului Gerok cu forțele principale dispuse între dealul (vârful) Momâia și dealul Arșița Mocanului. Distribuția liniei de front era tot 12 km/divizie.
Ofensiva de la Mărăști a început în dimineața zilei de 24 iulie 1917 la ora 03.50. Ostașii români, cu baioneta la armă, au luat cu asalt pozițiile inamice, au trecut prin breșele create de artilerie și s-au angajat în lupte corp la corp. Înscurt timp, divizia a 3-a infanterie, prima care a pornit la atac, a rupt apărarea inamică(elemente ale diviziei 218 infanterie germană) intre cota 536 și localitatea Mărăști. O sarcinădeosebit de dificilăi-a revenit regimentului 22 infanterie care a avut sarcina sănimiceascăapărarea inamica din localitatea Mărăști.
Dupălupte grele, locotenent-colonelul A. Gheorhoiu, comandantul regimentului a reușit cu oamenii săi săajungăpe înălțimea ce domina localitatea Mărăști. Acest lucru a fost posibil deoarece 2 companii s-au desprins din corpul regimentului cu sarcina de a fixa inamicul în localitate creând astfel premizele ca fortele germane săfie încercuite. Sesizând situația, inamicul a părăsit în grabăpozitile detinute în sat. Succesul actiunii regimentului 22 infanterie a favorizat ocuparea dealului Mănăstioara de catre regimentul 30 infanterie, în al cărui sector datorităluptelor grele se progresa mai lent. Ajungând pe acest alinimament, divizia 3 infanterie și-a îndeplinit obiectivul fixat pentru prima zi a ofensivei. Concomitent cu acțiunile diviziei 3 infanterie, brigada 12 din divizia 6 infanterie a cucerit o parte din pozițiile inamice de pe dealul Puturoasa.
Pentru a umple golul dintre divizia 3 și brigada 12, ÃŽnaltul Comandament a introdus în luptăregimentul 17 infanterie din divizia 1 din rezerva Armatei a 2-a. Corpul 8 armatărus a atins în mare măsurăobiectivele zilei, reușind săcucereascăvârful Momâia (625 m). Rezultatele primei zile de ofensivăau fost următoarele: o pătrundere de aproximativ 3 km în dispozitivul inamic și o spărturăa frontului pe o lungime de 10 km. , 2000 de prizonieri, importante capturi de armament și muniție.
Despre prima zi de ofensivăarhiducele Iosif nota următoarele: „ La 11 iulie, dupăcea mai vie pregătire de artilerie (…), inamicul cu o superioritate de forțe de infanterie pleacăla atac pe întegul front al diviziei 218. (…) Înluptădisperată, linia noastăsubțiatăeste respinsă. Pe un teren foarte greu și sub presiunea celui mai tare foc de artilerie inamic, contraatacurile noastre au avut prea puține rezultate. (…) Artileria noastrăa fost decimată, iar infanteria a suferit foarte mari pierderi.„
Ofensiva viguroasăa armatelor române și ruse i-a alarmat pe generalii germani, aceștia cerând întariri pentru a fortifica liniile de apărare pe care le crezuserăpânăatunci de necucerit. Urmărind exploatarea succesului obținut, armata românăa ordonat regruparea trupelor în noaptea 11/24 iulie. Îndimineața zilei de 12/25 iulie, diviziile 3 și 1 infanterie au atins aliniamentul Dealul Mare – Vizantea – Livezi iar divizia 8 și brigada 11 infanterie, componente ale Corpului 4 armatăau cucerit și ocupat dealul Mărioarei. Concomitent, profitând de replierea parțialăa diviziilor 217 și 218 germane, Corpul 8 armatărus a atins aliniamentul Livezi-Vidra, consolidând astfel flancul stâng al armatei a 2-a române. ÃŽnaintarea medie în aceastăzi a fost de 2 km.
Concomitent cu desfășurarea ofensivei de la Mărăști, ofensiva rusăpe frontul din Galiția s-a terminat dezastros iar trupele Puterilor Centrale au trecut la ofensivăpe toata lungimea frontului și au ocupat orașul Tarnopol. Înîncercarea de a stabiliza fronul, Comandamentul Suprem rus, a decis unilateral retragerea Corpului 40 armatărus de pe frontul românesc și transferarea acestuia pe frontul din Bucovina. Astfel la cererea generalului rus D.G. Scerbacev, Armata a 2-a românăși-a extins frontul și pe aliniamentul ocupat de corpul 40 armatărus. Înaceastăsituație, Marele Cartier General român a decis oprirea ofensivei la Mărăști și anularea ofensivei prognozate a se desfășura pe frontul de la Nămoloasa. La solicitarea gen. Alexandru Averescu, Marele Cartier General român a dispus totuși continuarea ofensivei Armatei a 2-a române astfel încât forțele germane săevacueze valea Putnei și săse concentreze în raionul Soveja-Rucăreni. Astfel ordinul de operații pentru ziua 26 iulie preciza următoarele:
„Divizia 6 a cucerit primul obierctiv și înainteazăspre apus. Diviziile 3 și 1 au sarcina de a duce infanteria le linia: Poiana Calului – piscul Bobului – dealul Mesteacănului – Câmpurile – dealul Negru – dealul Babei. Încaz cănu se întâmpinărezistențăse va înainta pânăpe colinele ce limiteazăapa Putnei spre nord (malul stâng)(…). Patrulele de cavaleire vor fi împinse pe linia valea Putnei – Valea SĂƒrii – Răchitașul – Soveja – Roșculești – Gura Văii.„
surse wikipedia care citeza
România în anii primului război mondial, vol 2, Ed. Militară, București, 1987
Istoria Militarăa Poporului Român, vol 5, Ed. Militară, București, 1988
Cupsa I., Marasti, Marasesti, Oituz, Ed. Militară, 1967
