Solstițiul de varădin 2016, 21 iunie, debutul verii astronomice, coincide pentru prima datăîn ultimii 50 de ani cu fenomenul de LunăPlină. Pentru prima datădupă1967, în ziua cea mai lungăa anului va fi LunăPlină. Astronomii o numesc „Luna CăpÅŸună”, deoarece astrul va avea culoarea fructului.
Solstițiul de vară2016 se va întâmpla pe 21 iunie la ora 01.34. Ziua cea mai lungăa anului 2016 va avea în România o duratăde 15 ore și 32 de minute, iar cea mai scurtănoapte din acest an va avea o duratăde 8 ore și 28 de minute, citim pe site-ul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu„. Luna Plinăva avea culoarea căpÅŸunei și va fi mai mare decât de obicei, pe 21 iunie 2016.
AÅŸadar, luni, 21 iunie, este cea mai lungăzi a anului 2016, eveniment care marcheazădebutul verii astronomice. Un moment semnificativ al anului, solstițiul de varăeste asociat cu diverse tradiții populare în toatălumea, de sorginte păgânăși creștină.
Solstițiul de varămarcheazăcea mai lungăzi a anului, de obicei pe 21 iunie – 20 iunie, în anii bisecți.
Potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București, în jurul datei de 21 iunie, longitudinea astronomicăa Soarelui este de 90°. Este momentul solstițiului de vară, care marcheazăînceputul verii astronomice.
Pământul executăatât o miÅŸcare anualăde revoluție în jurul Soarelui, cât și o miÅŸcare diurnăde rotație în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor păstrează(în prima aproximație) o poziție fixăîn spațiu, ea fiind înclinatăpe planul orbitei Pământului (numit planul eclipticii) cu 66° 33′. Datorităacestui fenomen, cele douăemisfere terestre sunt luminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce genereazăla latitudinile medii inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.
Denumirea de solstițiu („Soarele stă”) este datăde faptul căla data respectivăare loc schimbarea gradientului miÅŸcării Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Soarele aflându-se la culminație (pentru latitudinea medie a țării noastre) la 67° 52′ deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15 ore și 32 de minute, durata nopții fiind de numai 8 ore și 28 de minute. Din același motiv și crepusculul are durata maximădin an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungește toatănoaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopți albe”.
Dupămomentul solstițiului de vară, durata zilei va începe săscadă, iar a nopții săcrească, timp de 6 luni, pânăla 21 decembrie, momentul solstițiului de iarnă. Înemisfera sudicăa Pământului fenomenul se deruleazăîn sens invers.
Observatorul Astronomic amintește faptul că, bazându-se pe acest fenomen, învățatul grec Eratostene a reușit sădetermine încădin anul 250 î.e.n., cu o precizie remarcabilă, lungimea meridianului terestru. Astfel, observând Soarele la momentul culminației în ziua solstițiului de varăîn orașele egiptene Siena, unde acesta se aflăchiar la zenit, și Alexandria, unde Soarele avea o distanțăzenitalăde 7° 12′, și cunoscând distanța terestrăîntre cele douăorașe, Eratostene a obținut valoarea lungimii cercului meridian. Aceasta a fost prima operație geodezicăcunoscutăîn istorie.
Un moment semnificativ al anului, solstițiul de varăeste adesea asociat cu tradiții populare care marcheazănoi începuturi. Oamenii din toatălumea sărbătoresc aceastăzi cu petreceri, picnicuri, cântece, dansuri și focuri uriașe.
Învechime, solstițiul de varăera folosit pentru a calcula momentele importante privind muncile agricole. De asemenea, era o perioadăfoarte popularădin an pentru a organiza nunți.
ÎnChina antică, solstițiul de varăera asociat cu energiile feminine – yin. Atunci se celebra Pământul, feminitatea, fiind o sărbătoare complementarăsolstițiului de iarnă, asociat cu raiul, masculinitatea și energiile yang.
Învechea Galie, actuala Franță, avea loc sărbătoarea Eponei, zeița fertilității și protectoarea cailor, în timp ce în zonele populate de triburile germane, slave și celtice se aprindeau focuri uriașe. ÎnAmerica de Nord, băștinașii aveau diverse ritualuri prin care sărbătoreau Soarele, cu dansuri și post alimentar.
Ziua de 21 iunie reprezintăo ocazie pentru druizii din timpurile moderne săse adune la complexul megalitic Stonehenge din Marea Britanie, pentru a participa la diverse ritualuri păgâne. Stonehenge („pietre în picioare”, în engleza veche), inclus în patrimoniul mondial UNESCO în anul 1986, reprezintăcel mai important complex de menhire din lume. Cele 17 blocuri de piatrăale sale, care cântăresc pânăla 45 de tone, ce susțin alte bârne de piatră, sunt aliniate în direcția de unde răsare Soarele în timpul solstițiului de vară, alimentând astfel teoriile potrivit cărora complexul de la Stonehenge ar fi un observator astronomic preistoric sau un templu al Soarelui.
Dupărăspândirea creștinismului, în Europa, multe obiceiuri păgâne au fost preluate de aceastăreligie. Înzone din Scandinavia, solstițiul de varăa fost în continuare sărbătorit, dar s-a suprapus peste sărbătoarea Nașterii Sfîntului Ioan Botezătorul – 24 iunie.
ÎnRomânia, solstițiul de varăeste asociat cu sărbătoarea Sânzienelor, cunoscutăîn popor și ca Drăgaica, celebratăpe 24 iunie. Asociate la rândul lor sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar și poartăîn unele locuri și numele „Cap de vară”.
SĂƒrbătoarea Sânzienelor mai este denumităîn popor și „Amuțitul cucului”. Aceastăpasăre cântădoar trei luni pe an, de la echinocțiul de primăvară(în jurul datei de 21 martie) pânăla solstițiul de varăsau de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacăcucul înceteazăsăcânte înainte de Sânziene, înseamnăcăvara va fi secetoasă.
Potrivit etnologului Marcel Lutic „sub numele Sânziene se ascund trei elemente strâns legate între ele. Primul se referăla zânele, de obicei bune, zâne extrem de harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie, adicănoaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute divinatorii și apotropaice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu același nume. Ultimul element vizeazăchiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, și Drăgaica”.
Legende și vrăji
La români, solstițiul de varăeste legat de sărbătoarea Sânzienelor, marcatăîn ziua de 24 iunie. Sânzienele sunt, în mitologia românească, zâne bune din clasa ielelor, dar care atunci când nu le este respectatăsărbătoarea devin surate cu Rusaliile, care sunt zâne rele. Noaptea de Sânziene este înconjuratăde o aurăde mister și magie, fiind favorabilăvrăjilor și descântecelor de dragoste. Coronițele de Sânziene lăsate noaptea afarăputeau asigura fetele căvor face nuntăîn vară, în cazul în care erau găsite dimineața acoperite de rouă. Florile culese de Sânziene, așezate sub pernăîn noaptea de 23 spre 24 iunie, le puteau ajuta pe fete săîși vadăîn vis viitorul soț.
sursa: Mediafax
