La aproape un secol de la prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și eliberarea Banatului de sub stăpânirea slugilor habsburgilor, la Timișoara stema Ungariei mai vegheazăîncăde pe una dintre clădirile aparținând Primăriei.
Este vorba despre Palatul Ștefania, una dintre clădirile emblematice ale Timișoarei din perioada Secession-ului (variana vienezăa curentului Art Nouveau), care se găsește în Cartierul Fabric, între Piața Romanilor și Piața Traian.
Un elemente distinctiv al clădirii este statuia metalicăa unui halebardier în armură, așezatăpe colțul drept al fațadei nordice. Statuia ține în mâna dreaptăo halebardă, iar cu stânga susține un scut în formăde blazon. Pe scut este reprezentatăstema istoricăa Timișoarei, peste care se aflăstema Ungariei.
Clădirea, cunoscutăazi drept azi Palatul Ștefania, a fost construităde către Primăria Timișoara între anii 1909-1910, dupăplanurile celebrului arhitect Laszlo Sekely, cu destinația de casăde raport, fiind numităPalatul Fondului Azilului Orășenesc.
Desemnarea drept Casa de raport însemna căspațiile din clădire erau destinate închirierii iar banii erau folosiți pentru susținerea Azilului Orășenesc.
Palatul, care a găzduit de-a lungul anilor Clubul Cetățenilor, dar și faimosul local Carul cu Bere, a fost cumpărat în 1918 de către Rudolf Totis, directorul general al fabricii „Industria Lânii S.A.„. Totis este cel bare a botezat clădirea „Palatul Ștefania„ dupănumele soției sale.
Înultimele decenii, cu sprijinul statului German, fațada clădirii a fost renovatăiar vitrinele au fost refăcute în stilul original al începutului de secol XX.
Interesant este faptul că, în urmăcu doar cîțiva ani, Palatul Stefania a fost în centrul unui scandal uriaș, când s-a descoperit căPrimăria figura intabulatăcu peste 100 de garsoniere care cici nu fuseserăîncăconstruite.