Una dintre multele aiureli izvorâte din subcultura media a ultimilor ani este și botezarea țiganilor miliardari și a altor îmbogățiți peste nopțile democrației românești cu supranumele de „baștani„.
Deși termenul de „baștan„, cu sensul de persoană situată pe o treaptă superioară a ierarhiei de grup sau socială, caracterizată prin putere și/sau abilități speciale, se află în peisajul argotic românesc încă de la mijlocul secolului trecut, atribuirea sa țiganilor și unor așa ziși „baroni„ mai mult sau mai puțini locali s-a făcut în presa de început a anilor 90 ca sinonim al mahărului, ex-comunist și proaspăt, pe atunci, capitalist.
Ulterior termenul a fost atribuit de media cu precădere țiganilor bogați din Timișoara, așa numiții „țigani de catifea.„
Foarte cunoscut până în 1989, în jargon și în argou, termenul de „baștan„ s-a consacrat în armată, în rândul militarilor în termen, fiind moștenit în bagajul de termeni specifici de generație după generație de soldați, alături de termene ca „hai libi„ – adică hai eliberare -, „AMR„ – adică au mai rămas, cu referire la numărarea zilelor rămase pânăla eliberare -, „diribau„ – adică arma de geniu sau sarcinile unde se muncea cu lopata în mână, „bilet de voie semnat de căpitanul Gărdescu”, cu treimitere spre ieșirea ilegală, peste gard, dintr-o unitate militară- și altele asemenea.
Astfel, până la pervertirea sensului de către presă, „bașțan„ avea un sens pozitiv, fiind atribuit de obicei unor indivizi care dobândiseră, pe merit, o poziție ierarhică superioară și care erau apreciați și respectați pentru merite și calități deosebite.
Originea termenului o găsim așadar tot în armata română, acolo unde numele unui ofițer s-a transformat în legendă.
Ofițerul se numea Grigore Baștan, iar faptele sale, atât în război, dar mai ales după, i-au adus o notorietate fără precedent în Armata Română, generalul fiind dat exemplu vreme de ani de zile în fiecare unitate militară românească, astfel că, încet, militarii au început să-i folosească numele ca adjectiv, pentru a desemna performanța.
Născut în 1922, Grigore Baștan a fost comandantul primului batalion de parașutiști ai Armate Regale și apoi președinte al Comisiei Centrale de Parașutism din România.
Inventator și deținător de record național, Grigore Baștan a fost primul general parașutist al României. Generalul-maior Grigore Baștan a îndeplinit funcțiile de comandant al Trupelor de Parașutiști și locțiitor pentru Parașutiști al Comandantului Aviației Militare.
A făcut parte din prima promoție de parașutiști ai României înființată în timpul celui de-al doilea război mondial la ordinul generalului Ion Antonescu. A participat la eliberarea de sub ocupație nazistă a aeroportului Băneasa și a zonei de nord a Bucureștiului.
A inventat parașutele BG7M (parașuta principală Baștan Grigore 7 Militară) și BG3M (parașuta de rezervă Baștan Grigore 3 Militară) care se află în dotarea trupelor de parașutiști din România.
La 20 august 1970 a stabilit recordul național de parașutare de la 10.000 de metri, cu o cădere liberă de aproximativ 7.000 de metri. Recordul, rămas nedoborât, a fost realizat utilizând cele două modele de parașute gândite și proiectate el – BG7M și BG3M.
