Opriți vînătoarea de vrăjitoare! Cum au fost distruse statuile Timișoarei sau cui îi e fricăde Coloana Victoriei
A trecut mai bine de un an de când administrația Robu anunța intenția de a muta Monumentul Militar Austriac – Coloana Victoria sau a Fidelității – înapoi în oraș.
De atunci nimic concret nu s-a întâmplat, demersurile fiind blocate, într-o absurditate birocratică, la Ministerul Culturii, care a pus condiția ca monumentul săfie, în prealabil, restaurat in situ, adicăchiar acolo unde se aflăacum, dar acest lucru este, potrivit specialiștilor, aproape imposibil, datăfiind actuala amplasare între monumente funerare. (vezi video aerian)
Semnatarul răspunsurilor prin care s-au impus condiții care nu se pot realiza a fost Csilla Hegedüs, pe atunci secretar de stat, cea care a girat vreme de o lunăportofoliul Culturii din partea UDMR.
UDMR care se opune, fățiș, mutării coloanei din cimitir.
Monumentul Victoriei se aflăacum exilat într-un cimitir
Monumentul Militar Austriac „Victoria”, numit și Coloana Fidelității, a fost ridicat la ordinul și pe piatra pusăpersonal de împăratul Franz Iosif, în memoria sacrificiului și eroismului apărătorilor cetății Timișoarei în timpul asediului armatelor revoluționare maghiare, între 1848-1849.
Intenția de mutare a monumentului a generat protestul vehement al unei părți a comunității maghiare din Timișoara, reprezentatăde UDMR, care vede în mutarea monumentului un afront la adresa maghiarilor.
„Noi, conducătorii UDMR din județul Timiș, în calitate de reprezentanți ai comunității maghiare din oraș și din județ, luăm act cu profundăîngrijorare și respingem hotărât aceastăinițiativă, care reînvie idei și principii depășite, de asemenea, lezeazădemnitatea maghiarilor din oraș, din județ, din regiune și din întreaga Românie. Înopinia noastră, gestul reinstalării monumentului nu contribuie în niciun fel la imaginea Timișoarei moderne, cel mai mare oraș al porțiunii occidentale a țării, iar semnificația lui pericliteazăobținerea titlului de CapitalăCulturalăEuropeană, pentru care candideazăorașul.
ÎnEuropa secolului al XXI-lea nu putem fi competitivi cu principii din secolul al XIX-lea, iar Banatul, renumit pentru toleranța sa etnicănu își poate permite să-i fie pusăsub semnul întrebării alinierea la valorile Europei. Minoritățile etnice autohtone din Banat, ca și înțelegerea și respectul reciproc apărut între ele în cursul tradițiilor și conviețuirii seculare sunt niște valori ale meleagurilor noastre, care le deosebesc de celelalte regiuni ale țării și care au contribuit semnificativ la dezvoltarea județului și orașului în care trăim. Reinstalarea monumentului echivaleazăcu negarea diversității, a respectului etnic și al realizărilor pozitive ale trecutului comun. Prin urmare văadresăm solicitarea de a văretrage inițiativa și de a nu plasa în spațiul public un simbol care este jignitor pentru comunitatea maghiarăa orașului„, se ar[ta în scrisoarea deschisăadresatăprimarului Nicolae Robu și semnatăde Halasz Ferenc, președintele UDMR Timiș și Molnar Zsolt, deputat din partea UDMR.
Schița monumentului în forma originală, cu grupurile statuare
Statuia generalului Scudier, înainde de a fi distrusăcu ranga
Ca la radio Erevan
Trebuie sărecunosc căscrisoarea liderilor UDMR m-a nedumerit, pe de-o parte, și, pe o alta, mi-a adus aminte de un episod mai puțin plăcut al istoriei orașului nostru, cu care însătrebuie săne împăcăm. Reacția emoțională, cu accente de dramatism național, a unora dintre concetățenii noștri fațăde dorința altei părți a comunității, probabil mult mai mare, de a prezerva și valorifica istoria și patrimoniul orașului, este cel puțin exagerată.
Fărăa diseca fiecare nuanțăa argumentației pe care este fundamentatăscrisoarea de protest a politicienilor maghiari, nu pot sănu constat cătextul e structurat, parcă, dupămodelul bancurilor de la radio Erevan, unde nimic nu e ceea ce pare și totul este exact pe dos. Departe de mine intenția de aduce vreun afront prietenilor și concetățenilor noștri maghiari, dar tocmai valorile pe care le invocăliderii UDMR ca obiecții sunt cele care stau la baza dorinței comunității timișorene de a vedea patrimoniul istoric repus în drepturi!
Viceversa, doar principii retrograde, de secol al XIX-lea, pe care tot liderii UDMR le invocă, sunt singurele care pot sta în calea normalizării relației noastre cu moștenirea orașului și acceptării istoriei noastre, a întregii comunități, așa cum a fost, cu bune și cu rele. Mai mult, la peste unul secol și jumătate de la ridicare, coloana, oricum spoliatădeja de orice reprezentare statuară, nu mai poate provoca spaimănimănui, nici măcar politicienilor UDMR.
Vînătoarea de statui
Revenind la principiile de secol XIX invocate în protestul fațăde mutarea coloanei, trebuie săne întoarcem în timp, în urmăcu aproape un secol, când tocmai spiritul de intoleranțăși radicalismul politic și naționalist au generat vandalizarea și distrugerea unor părticele din patrimoniul orașului nostru.
În1885, când Timișoara ajunsese în administrare maghiarăca urmare a compromisului austro-ungar, primarul de atunci, Török Janos, a cerut demontarea de pe Coloana Fidelității a statuetelor de monștri care îi reprezentau pe revoluționarii maghiari, asediatorii cetății, simbolizatăde soclul statuii.
Înanul 1918, dupădisoluția imperiului dualist, Timișoara a fost atinsăde febra revoluției bolșevice condusăde Bela Kun.
Victime ale revoluționarilor bolșevici maghiari aveau săcadătocmai statuile Timișoarei austriece…
La 26 octombrie 1918, bolșevicii ieșiți pe străzile orașului s-au năpustit asupra unor monumente istorice ale orașului.
Înparcul Scudier (actualul Parc Central) „revoluționarii„ au vandalizat și apoi au dărâmat statuia din fontăaurită, în mărime naturală, a generalului austriac Antoniu Scudier, apoi au distrus monumentul fostului guvernator autriac Johann Baptist Coronini-Cronberg. Înperioada evenimentelor, publicația localăTemesvári HÃrlap scria despre vandalizarea statuii lui Scudier că„a fost dărâmatÇŽ cu o rangă. Nu are importanțăde cine. Nici nu merităsămai fie ridicată. Ea reprezenta o lume veche, dispărută, militarismul, servilismul și închinarea la idoli„.
Văsunăcunosocutătema?
O statuie similarăa fostului guvernator autriac Johann Baptist Coronini–Cronberg a fost distrusăîn parcul care, pe atunci, îi purta numele
Valul bolșevic maghiar nu putea ocoli Coloana Fidelității, amplasatăpe atunci în Piața Libertății.
Revoluționarii au decapitat și au dărâmat statuia din centrul baldachinului, reprezentând Fidelitatea, și au distrus celelalte statui mai mici, care reprezentau Cinstea, Supunerea, Vegherea, Sacrificiul.
Momentul este surprins magistral de Meliusz Iozsef în romanul Orașul pierdut în ceață:
„Tînărul, agil ca o maimuță– se dovedi căera un excelent gimnast – se așezăpe sânii mari, ca niște ugere, ai Mariei Tereza, apoi cu un singur salt fu pe umerii împărătesei. Acolo își scoase din cap pălăria ponosităși-o trânti deasupra coroanei. […] Înmâinile tinerilor apăru o funie de sârmă[…] Masivul piedestal al statuii nu ceda, nici măcar nu se clintea, însăgâtul nu se putu împotrivi furioasei forțe ce trăgea ritmic de funie, se rupse, și capul zburăînainte, descriind un mare arc de cerc, făcu ferfenițăcoloana unui salcâm golaș și căzu bușind cu fața în pământ„.
Calvarul monumentului austriac va continua în 1936, când, pe fondul creșterii influenței naziste în regiune și a poziției privilegiate pe care Ungaria hortistăo avea pe lângăHitler, autoritățile locale mutămonumentul austriac în Cimitirul din Calea Lipovei, acolo unde se aflăși azi.
Trebuie săne împăcăm cu istoria!
Înloc de concluzie, cred căse cuvine săarătăm comunității maghiare, cel puțin părții care se simte ofensată, căreaducerea monumentului austriac în oraș, acolo unde îi este locul, nu are legăturăcu ceea ce a reprezentat grupul statuar atunci când Franz Iosif a pus piatra de temelie. Coloana nu mai are nicio conotație politicăsau naționalăci trebuie văzutădoar ca un simplu monument, parte a patrimoniului și istoriei timișorene.
Este de neacceptat ca, în secolul XXI, într-o Europăa democrației și națiunilor libere, un grup, oricare ar fi el, săinterzicăcelorlalți membri ai comunității să-și respecte și să-și cinsteascăistoria, valorile culturale și patrimoniul. Nu trebuie săuităm cătimișoreni sunt și urmașii austriecilor, și cei ai coloniștilor germani, și cei ai soldaților români din Batalionul de Grăniceri Bănățeni care au apărat 107 zile cetatea Timișoarei, la fel cum sunt și urmașii unora dintre maghiarii care au participat la revoluția din 1948-49 și au asediat cetatea.
Spiritul Timișoarei, peste toate, reprezintămai ales toleranțăși a fi tolerant nu poate însemna săcenzurezi istoria comunității din care faci parte, ci s-o accepți, așa cum a fost ea.
Hai săavem o relație normalăcu trecutul și sănu mai vînăm vrăjitoare.
.gif)
