În preajma sărbătorilor pascale, când mielul devine vedeta meselor tradiționale, reapare în folclorul urban o poveste care circulă cu insistență de ani de zile: cea a câinilor vânduți pe post de miei.
Legenda are toate ingredientele unui basm modern – șoc, umor negru, indignare și o doză de paranoia alimentată de neîncrederea în piețele agroalimentare.
Originea legendei
Povestea are mai multe variante, dar toate se centrează pe aceeași idee: un cumpărător, de obicei din mediul urban și lipsit de experiență în recunoașterea cărnii proaspete, este păcălit de un vânzător de ocazie.
Acesta ar fi sacrificat un cățel – adesea vagabond – și l-ar fi vândut drept miel, uneori la preț redus pentru a-l face mai atractiv. Povestea continuă de regulă cu momentul grotesc al gătitului și recunoașterii „mielului fals”, uneori chiar cu intervenția unui vecin mai priceput care simte mirosul neobișnuit al fripturii.
Cât adevăr și cât mit?
Din punct de vedere legal, o astfel de practică este gravă, fiind vorba de înșelăciune, dar și de cruzime față de animale.
Autoritățile veterinare au confirmat oficial de câteva ori în ultimii ani astfel de cazuri, cel mai cunoscut fiind cel din 2022 de la Vaslui când inspectorii de DSVDA au descoperit în piață mai mult indivizi care vindeau câini în loc de miei CITEȘTE AICI, totuși ele sunt destul de izolate.
Povestea funcționează mai degrabă ca un avertisment folcloric, menit să sperie cumpărătorii neatenți și să transmită un mesaj de tipul „nu cumpăra de la marginea drumului”.
De ce prinde o astfel de legendă?
Ca multe alte legende urbane, și aceasta se bazează pe fricile colective: teama de a fi înșelat, groaza față de necunoscut și, nu în ultimul rând, scârba. E o poveste care se transmite rapid, stârnește reacții puternice și se potrivește perfect într-un context în care alimentația, autenticitatea și moralitatea sunt teme intens discutate.
Concluzie
Chiar dacă este, cel mai probabil, o exagerare sau o ficțiune creată în jurul unor cazuri izolate, legenda cu câinele vândut drept miel rămâne o piesă colorată din folclorul urban contemporan. Ea nu doar că atrage atenția asupra nevoii de vigilență în ceea ce privește sursa produselor alimentare, dar și reflectă neîncrederea tot mai mare a oamenilor în comerțul neautorizat.
