Moment de mare sărbătoare la Pojarevaț (Podul Lung în română, Passarovitz în germană), un orășel cu rezonanțe istorice situat în regiunea Branicevo, la 35 de kilometri de granița pe Dunăre cu România și la 80 de kilometri de capitala Serbiei, Belgrad.
Cunoscut ca locul în care se presupune că, în anul 435, regele hunilor Attila și fratele său Bleda au semnat un tratat de pace cu Imperiul Roman de Răsărit și, fapt istoric, locul unde, la 1718, a fost semnat Tratatul dintre Imperiul Otoman pe deoparte, Austria și Veneția pe de o alta, înțelegere care consfințea, printre altele, trecerea Banatului și a nordului Serbiei de la turci la austrieci.
Revenind la zilele noastre, săptămâna aceasta, la Pojarevaț au fost sărbătoriți 80 de ani de la înființarea Școlii Regele Alexandu I, cea mai prestigioasă unitate de învățământ din regiune și una dintre cele mai apreciate școli din Serbia și, până nu demult, din întreaga fostă Iugoslavie.
Conducerea școlii, cadrele didactice și elevii au marcat aniversarea printr-un spectacol de excepție, în sala Casei de Cultură a orașului, la eveniment fiind invitați, pe lângă părinți și foști absolvenți, conducerea primăriei, reprezentanți ai administrației locale și ai Ministerului Invătământului, personalități din lumea culturală și artistică, oameni de afaceri.
Din partea comunității sârbe din România, la sărbătoarea de la Pojarevaț au fost invitați și au participat președintele Uniunii Sârbilor din România, Ognean Cristici, și unul dintre principalii promotori ai relațiilor de cooperare dintre cele două țări, Iavor Radovancovici.
Ziua aniversară s-a încheiat cu un cocktail la cochetul restaurant Izvor.
Primele informații despre construcția școlii primare „Alexandru I” din orașul Pojarevaț datează de la începutul anului 1937.
Pentru ridicarea clădirii școlii a fost constituit un fond special din care s-au plătit lucrările de construcție, o premieră în Serbia în acele vremuri.
La mijlocul anului 1938, clădirea școlii a fost finalizată și, de sărbătoarea de Vidovdan a anului 1939, școala a fost deschisă oficial, un veniment major pentru Pozarevac și zona învecinată.
Activitatea de invățământ propriu zis a început probabil în luna septembrie a aceluiași an, pruima denumire a școlii fiind „Școala primară unificată Marele rege Alexandru I ”.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o școală cu același nume a ținut cursuri provizorii în altp clădire, deoarece ocupanții germani au rechiziționat clădirea școlii pentru administrația de ocupație.
După încheierea războiului, școala nu mai avea niciun nume și a apărut doar în documente ca „Școala numărul 3”. Rapoartele din acea perioadă atestă că Școala nr. 3 avea cele mai bune condiții de muncă și era cea mai modernă și cea mai bine dotată școală din oraș.
La începutul anului școlar 1948/49. școala își primește un alt nume – Școala elementară Veljko Dugosevic, după un erou popular din cel de-al doilea război mondial.
La 7 septembrie 1956, Consiliul Național al Municipiului Pojarevac a desființat Școala primară Veljko Dugosevic și a înființat Școala Veljko Dugosevic de opt ani. Școala va continua să funcționeze sub acest nume până pe 21 ianuarie 2002, când își va recăpăta denumirea istorică de „Regele Alexandru I”.
În tot acest timp, indiferent de schimbările de nume, Școala Primară Regele Alexandru I a desfășurat activități educative și a rămas în concordanță cu principiile sale în educația și educarea noilor generații. Pe lângă orele obișnuite, s-au desfășurat excursii, cursuri recreative și diferite activități de practice.
Școala a avut, de asemenea, o viață culturală și artistică bogată, organizând diverse activități sportive în care elevii au putut să își expună cunoștințele și talentele .
Deși vechea clădire a școlii a fost construită în anul 1939, ea a fost modernizată constant (clădire nouă, anexe), renovată și renovată astfel încât atât studenții cât și cadrele didactice să aibă condiții optime.
