de Cornel Seracin
Înprimăvara anului 1881, Parlamentul Principatului României avea săvoteze transformarea României în Regat și dinastia electivăîn dinastie ereditară. A fost un moment măreț, un moment în care nu putem sănu ne amintim voința divină, „Dumnezeu a lăsat, România Regat!„
Principatul României dupăcucerirea independenței de stat
De la descălecarea sa pe teritoriul Principatului României, Principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen avea să-și punădecisiv amprenta asupra consolidării și dezvoltării statului național roman. Vârful de lance în consolidarea și modernizarea Principatului României a fost realizat odatăcu dobândirea independenței de sub Imperiul otoman, independențăobținutăpe câmpul de luptăîn anii 1877 și 1878.
Dupăce indepedența a fost înfăptuităprin luptă, realizarea ei trebuia continuatăprin muncăpașnică. Ca semn al înlăturării ultimei urme de vasalitate a Imperiului otoman, în toamna anului1878, Guvernul României a solicitat Principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen săprimeascătitlul de “AltețăRegală„, titlu în strânsălegăturăcu noul statut internațional al României independente. Înanul 1879 se impunea armonizarea legislației interne cu prevederile Tratatului de pace de la Berlin, tratat de pace încheiat la finalul războiului ruso-turc (1877-1878), război în care Principatul României a participat pentru a-și dobândi independența.
Anul 1880 a adus Principatului României depășirea unor noi obstacole din calea consilidării interne și externe, astfel încât marile puteri sănu mai tergiverseze recunoașterea independenței României. În1880, independența Principatului României a fost recunoscutăde numeroase state, amintim aici, Anglia, Germania, Franța, Belgia, Olanda, Grecia, Statele Unite ale Americii, etc. toate aceste state trimițându-și câte un reprezentant diplomatic în România.
Înacest fel, anul 1880 se va încheia într-o deplinăunitate în cuget și simțire, anul următor, 1881, având săaducănoi fapte care săedifice realizările Principelui Carol I, suveranul român ridicând cu multămetodă, printr-o activitate asiduă, un stat consolidat și puternic. De mai multe ori prin țarăexistau voci care considerau căPrincipele Carol I trebuie săaccepte coroana regală. Principele considera cănu a sosit momentul în care săse poatăspune căstatul este pe deplin consolidat și are un viitor sigur.
Parlamentul votează, România Regat
Înprimăvara lui 1881, guvernarea țării este încredințatălui Dimitrie Brătianu, fratele mai mare al lui I. C. Brătianu. Întimpul guvernării liberale, oamenii politici ai vremii au reușit sădepășeascăneînțelegerile avute datorităunor interese personale și săvoteze în Parlamentul României pentu ca România sădevinăRegat, îndeplinid astfel tradiția acestui pământ strămoșesc, votât astfel și o voințădivină.
Zilele lui martie 1881 aveau săfie zile decisive pentru votarea României Regat. Lucrurile aveau săse precipite pe scena politicăa vremii, liberalii fiind acuzați în nenumărate rânduri de simpatii republicane. Toate aceste certuri au fost urmate de dezbateri vehemente în Cameră, la 13 martie (calendar Iulian)/25 martie (caledar Gregorian), dezbateri în cursul cărora guvernului liberal și susținătorilor săi i se va reproșa din partea opoziției conservatoare, cădorește instaurarea republicii nefiind deloc interesat pentru a sprijini proclamarea Regatului și dinastia ereditară.
Toate aceste acuze venite din partea opoziției aveau la bazămișcările revoluționare din Rusia, acolo unde, țarul Alexandru al II-lea a fost asasinat la începutul lunii martie 1881, iar grupuri de ruși, acuzați de nihilism, au pătruns în România fărăa avea vreo rezistențădin partea guvernului liberal, acesta tratându-i cu multălejeritate.
Ca urmare a atacurilor venite din partea opoziției conservatoare, toți miniștrii aveau săse întruneascăla 14 martie (caledar Iulian)/26 martie (calendar Gregorian), de dimineață, la Principe, rugându-l insistent săle permită, prin mijlocirea Parlamentului, săproclame Regatul, aceasta și pentru ca întreaga țarăsăafle cât de neîntemeiate sunt acuzațiile aruncate de conservatori, cum căacest guvern liberal are simpatii republicane.
La început, Principele Carol I a șovăit, dar în final și-a dat acordul. Cele douăCamere ale Parlamentului aveau săse deschidăîn 14 martie (calendar Iulian)/26 martie (calendar Gregorian), generalul Dimitrie Lecca declarând în deschidere că, reprezentanța poporului avea săproclame Regatul, chiar azi, pentru a infirma zvonurile cum cădinastia nu ar fi prins rădăcini consolidate în România.
ÎnCamerele reunite ale Parlamentului se va adopta în unanimitate următoarea hotărâre: “Pentru a satisface o îndelung nutritădorințăa națiunii, pentru a întări stabilitatea și ordinea în țarăși a da o garanție în plus căîn România monarhia trăiește în aceleași condiții ca și în celelalte state ale Europei și trebuie săinspire aceeași încredere, Camera Deputațior, în virtutea dreptului suveran al națiunii, proclamăpe Alteța Sa RegalăPrincipele Carol I, Rege al României.„
Dupăaceastăhotărâre avea săfie formulatăo lege ce conținea doar douăarticole. Înarticolul întâi se specifica: România se proclamăRegat; Principele Carol I primește pentru sine și pentru moștenitorii săi titlul de Rege al României. Articolul doi era formulat astfel: Moștenitorul tronului va purta titlul de Prinț moștenitor al României.
Au urmat alocuțiuni pline de entuziasm, rostite de C.A. Rosetti, președintele Camerei Deputaților, de A. Lahovary și de Brătianu, toți oaratorii subliniind căvisul tuturor patrioților de pe întinderea României a fost realizat, visul de a fi uniți sub un Regat al României care unit, liber și viteaz nu va pieri niciodată.
Și în Senat a domnit același entuziasm. Senatorii au mers la Palat pentru a-i prezenta noului Rege, Carol I, legea pentru a o promulga și pentru a-l omagia. Vestea s-a răspândit repede în rândul poporului, străzile din București umplându-se cu mase de cetățeni care fremătau de bucurie, iar casele erau gătite de sărbătoare.
Peste tot pe unde apărea, lungul convoi al parlamentarilor în frunte cu Mitropoliți și Episcopi, era întâmpinat de aclamațiile mulțimii. La ora șase seara întregul convoi oficial a ajuns la Palat, aici oprindu-se în sala tronului. Perechea princiarăavea săocupe locul din fața tronului în manifestările de entuziasm ale mulțimii. Înaceastăatmosferă, președintele Senatului, Dimitrie Ghica se va adresa Principelui cu o voce gravă: „Sunt mândru și fericit cădestinul m-a ales pe mine ca, în numele Seantului și al Camerei, săprezint Alteței Voastre Regale spre semnare legea, care a fost votatăastăzi de ambele corpuri legiuitoare și prin care se dăsatisfacție dorințelor întregii țări!„. S-a dat citire textului legii, dupăcare, toți cei prezenți au izbucnit în ovații furtunoase: „TrăiascăRegele! TrăiascăRegina!„
Emoționat și mișcat de aceste momente deosebite pe care a fost nevoit săle trăiască, Principele Carol I a răspuns printr-un discurs acelor momente, fiind întrerupt în luarea de cuvânt, de mai multe ori, de aclamațiile entuziaste ale parlamentarilor cu ochii în lacrimi, care adresau perechii princiare urarea, „TrăiascăRegele! TrăiascăRegina!„
Iatădiscursul Principelui Carol I:
„Mare și solemnăeste aceastăclipăîn care reprezentanții națiunii vin la mine să-mi supunăspre aprobare hotărârea unanimăa corpurilor legiuitoare. Cu ea începe o nouăfilădin cartea vieții poporului nostru român, cu ea se încheie o perioadăcare a fost bogatăîn lupte și greutăți, dar și în aspirații mari și fapte eroice! Și în aceastăclipăvreau sărepet ceea ce am spus de-atâtea ori: Înpermanență, dorința națiunii a fost aceea care a dat acțiunii mele direcție și scop! De cincisprezece ani sunt Principe al acestei țări; de cincisprezece ani măînconjoarăiubirea și încrederea poporului: aceastăiubire și aceastăîncredere mi-au făcut mai bune zilele bune, m-au întărit și mi-au dat putere în zilele rele! Am fost de aceea mândru de demnitatea mea princiară, mi-a fost scump acest nume în jurul căruia s-a împletit încădin trecut cununa de glorie și măreție! Å¢ara este însăde părere că, în poziția ei acum cucerită, în calitatea ei de forțănaționalădovedităprin fapte, i-ar sta mai bine săse ridice la nivel de Regat: Deci accept – nu pentu mine, ci pentru măreția României – titlul de Rege, sigur fiind căel nu va slăbi cu nimic legăturile care, prin tot ceea ce noi am obținut împreunăîn luptăși sacrificiu, m-au unit atât de strâns cu poporul meu! Fie ca primul Rege al României săse bucure de acea iubire care pe ultimul Principe l-a ajutat sătreacăpeste toate necazurile! Pentru mine, devotamentul acestui popor nobil, viteaz, căruia i-am dedicat întreaga mea ființă, valoreazămai mult decât toatămărimea, decât toatăstrălucirea unei coroane!„
La încheierea acestui discurs, perechea princiarăa fost asaltatăde toți cei dornici să-i prezinte felicitări. Regele Carol I avea sămulțumeascădin inimătuturor, dupăcare va ieși în balcon împreunăcu președinții celor douăCamere ale Parlamentului, mulțumind, tuturor celor ce jubilau pe străzi, pentru omagii. Cronicile acelor vremuri menționeazăbucuria care a cuprins întreaga capitalăa Regatului României, toți cei care treceau pe la Palat aveau săizbucneascăîn urale sau săcânte melodii naționale.
Ecoul internațional al votului Parlamentului
Proclamarea Regatului avea sătrezeascăun ecou de entuziasm în întreaga țară. Toate orașele și localitățile, chiar și satele cele mai îndepărtate și izolate, se grăbeau sătrimitănoii perechi regale, telegrame de felicitare, iar în zilele ce au urmat, delegații ale poporului și armatei au adus omagii perechii regale a României, Regelui Carol I și Reginei Elisabeta.
Nici marile puteri nu au rămas pasive în fața acestui moment. Marile state aveau sărecunoascăcu promtitudine Regatul României, în fruntea acestei acțiuni situându-se Germania, apoi Rusia țaristă, Imperiul austro-ungar, Regatul Britanic (Anglia), Regatul Italiei și Imperiul otoman, care au trimis felicitări noului Regat prin plenipotențiarii lor.
Concluzie
Așadar, aniversăm în aceastălună, 14 martie (calendar Iulian)/26 martie (calendar Gregorian),133 ani de la momentul în care Parlamentul Principatului României a dat votul său unanim pentru ca România sădevinăRegat, un act ce reprezintăo deosebităînsemnătate pentru istoria noastrănațională, fiind o pildăde urmat pentru momentele dificile pe care țara noastrăle traverseazămai ales în aceste timpuri.
Bineînțeles, acestui moment important avea să-i urmeze un altul, la fel de important și măreț, solemnitatea încoronării perechii regale. Mertiul acestei încoronării revine tot guvernului liberal condus de Dimitrie Brătianu, Guvern ce a stabilit ca datăa desfășurării solemnității încoronării celor doi suverani ai Regatului României, Majestatea Sa Regele Carol I și Majestatea Sa Regina Elisabeta, 10 mai (calendar Iulian)/22 mai (calendar Gregorian).
