Monumentul Sfintei Maria și al Sfântului Ioan Nepomuk, situat astăzi în Piața Libertății din Timișoara, unul dintre monumentele istorice reprezentative ale orașului, este o operă în stil baroc realizată la Viena între 1753 și 1756 de sculptorii F. Blim și E. Wasserburger.
Comandat de Congregația Sfântului Nepomuk și a Sfintei Fecioare Maria, monumentul a fost amplasat inițial în fața fostei primării din Piața Paradei, actuala Piața Libertății, în anul 1756, adică aproximativ pe localația unde poate fi văzut și astăzi.
Monumentul îi înfățișează pe Sfântul Ioan Nepomuk, patronul catolicismului în Banat, și pe Fecioara Maria, care ține în mână flori de crin.
În plan secund apar sfinții Rochus, Carol Boromeus și Sebastian.
Pe cele trei laturi ale soclului sunt reprezentate scene din viața Sfântului Ioan Nepomuk, ilustrând legenda acestuia privind spovedania reginei Boemiei și refuzul duhovnicului de a dezvălui taina spovedaniei în fața regelui Carol.
Drept consecință, regele la pedepsit pe Nepomuk ordonând aruncarea sa în râul Vltava din Praga.
De-a lungul timpului, monumentul a suferit mai multe relocări și restaurări.
În perioada 1852-1853, după așa zisa revoluție de la 1848, pentru a face loc Coloanei Fidelității, monumentul a fost mutat în fața Porții Transilvaniei, pe latura de vest a vechii fortificații bastionare.
După dărâmarea cetății și construcția noilor clădiri, monumentul pe aleea care acum mărginește hotelul Continental.
În 1969, monumentul a fost readus în Piața Libertății, iar în 1974 a fost reinstalat pe amplasamentul inițial.
