Pastorala de Sfintele Paști
†IOAN,
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Timișoarei și
Mitropolit al Banatului
Iubitului nostru cler, cinului monahal
și drept-credincioșilor creștini, har, milăși pace
de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,
părinteascăbinecuvântare.
„Săse scoale Dumnezeu și săse risipeascăvrăjmașii
Lui și săfugăde la fața Lui cei ce-L urăsc pe El.„ (Ps.67, 1)
Hristos a înviat!
Iubiți frați și surori în Domnul,
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am săvârșit în pace calea postului, la capătul căreia am găsit mormântul gol al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Oare, aceasta săfie răsplata celui care postește?! A celui care se luptăcu patimile sale?! A celui care iubește și iartă, mângâie și hrănește pe cel sărman?!
Aceasta va fi cununa luptei cu păcatul și cu patimile?! Un mormânt gol și un giulgiu zăcând?!
Ce vom răspunde semenilor și fiilor noștri?
„Mamă, dupăatâta nevoință- îți va spune fiul tău- doar cu atât ai fost răsplătită? Cu un giulgiu zăcând?„.
O, fiul meu!
O, fiii mei duhovnicești! Darul pe care l-am primit este ÃŽnvierea lui Hristos, învierea noastră, veșnicia noastră.
Dacăîn urma păcatului lui Adam s-a dezlegat la moarte, prin ÃŽnvierea lui Hristos s-a dezlegat la viață.
ÃŽnvierea este darul acestui mare Praznic.
Acesta este Praznicul unui nou răsărit, al zilei a opta, cea care are doar răsărit.
Hristos ne-a scos din mormânt și din moarte și ne-a dus cu El în acest răsărit veșnic. Pentru noi s-au stins soarele și luna și a răsărit unicul Soare- Hristos.
Hristos este Luminătorul acestei zile neînserate, ziua a opta.
O, soare! De acum tu poți săte odihnești, căci a răsărit un nou Soare Care va lumina veșnicia și așa vom trece de la heliocentrism la hristocentrism.
Iubiți credincioși,
Cum vom prețui acest scump dar- ÃŽnvierea?!
Pentru unii, acest dar înseamnărevărsarea iubirii lui Dumnezeu peste noi, este întoarcerea la Tatăl, în tainicul Rai al iubirii lui Dumnezeu.
Alții, ar fi dorit ca mormântul săfi rămas pecetluit și lespedea de piatrăsăînchidăpentru totdeauna Iubirea, Cea Care S-a jertfit pentru noi.
ÃŽnsăn-au știut căIubirea lui Dumnezeu răsare și rodește chiar și din piatră.
Omul a semănat Iubirea – pe Hristos – în piatră, știind cătot ce se seamănăîn piatrămoare.
S-a înșelat, căci Iubirea lui Dumnezeu copleșește orice stâncă, iar stânca, decât sălăcrimeze, mai bine crapă.
Din stânca de pe Golgota, unde a fost semănat Hristos Domnul, a răsărit Soarele dreptății.
O, tu, stâncăa Golgotei, cât de mult L-ai iubit tu pe Hristos!
L-ai primit în tine pe Bobul de Grâu cel Dumnezeiesc, de unde a răsărit, dând pacea și lumina veșnicăacestei lumi.
ÎnRai, Adam a fost oprit sămănânce din pomul vieții. Noi suntem chemați azi sămâncăm din rodul Crucii, cea care L-a rodit pe Hristos Euharistic, căci Crucea a rodit Viața.
Iubiților,
Hristos este Lumina la care vedem creația lui Dumnezeu.
Lumina soarelui este doar o palidăumbrăa luminii ÃŽnvierii lui Hristos.
ÃŽnvierea este darul lui Dumnezeu făcut omului, este darul iubirii desăvârșite a Preasfintei Treimi. Este darul vieții veșnice și al nemărginitei responsabilități.
ÃŽnvierea înseamnăiubire, dar și responsabilitate.
Cei care refuzăiubirea și responsabilitatea ar fi dorit săgăseascăastăzi mormântul străjuit de ostași.
Dar Iubirea nu poate fi pusăsub strajă. Ea nu poate fi înlănțuităsau întemnițată.
Iubite frate creștine, dacăai primit astăzi darul ÃŽnvierii, păstrează-l ca pe cel mai scump odor, căci în el se aflănimbul vieții veșnice.
Responsabilitatea veșniciei este greu de dus și de împlinit.
Pentru unii, iubirea este cea mai mare povarădin viața lor. Dar, pentru cei ce se împărtășesc din iubirea lui Hristos, iubirea înseamnăviața și bucuria în Duhul Sfânt.
Frați creștini,
Moise a lovit cu toiagul în stâncăși a izvorât apă, salvând astfel poporul lui Israel în pustie: „Zis-a Domnul către Moise:«Treci înaintea poporului acestuia, dar ia cu tine cîțiva din bătrânii lui Israel; ia în mânătoiagul cu care ai lovit Nilul și du-te. IatăEu voi sta înaintea ta acolo la stânca din Horeb, iar tu vei lovi în stâncăși va curge apădin ea și va bea poporul.» Și a făcut Moise așa înaintea bătrânilor lui Israel.„ (Ieșire 17, 5-6).
Hristos a lovit și El în stâncă, din care a izvorât luminăși viațăveșnică.
Doamne, lovește și în stânca inimii mele și făsăizvorascădin ea iubirea fațăde Tine și fațăde frații mei!
ÃŽnvierea izvorăște din jertfă, jertfa izvorăște din ascultare, iar ascultarea din iubire.
Tatăl L-a trimis în lume pe Fiul SĂƒu, Unul Născut, ca s-o izbăveascăși s-o scoatădin întunericul păcatului: „S-a smerit pe sine, ascultător făcându-Se pânăla moarte și încămoarte pe cruce. Pentru aceea și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume.„ (Filipeni 2, 8-9).
DupăÃŽnviere, contemporanii lui Iisus nu-I mai pronunțau în acest fel numele, ci-I spuneau: ÃŽnviatul din Nazaret.
Pilat a poruncit săse scrie pe o tăblițăvina lui Iisus: „Iisus Nazarineanul, Regele iudeilor„
(Ioan 19, 19).
Oare, dupăÃŽnvierea lui Iisus, n-a dat poruncăunui scrib sădăltuiascăîn piatra de deasupra mormântului: Aici a fost pentru trei zile mormântul ÃŽnviatului din Nazaret?!
Așa I-a rămas în popor numele: ÃŽnviatul din Nazaret.
ÃŽnviatul din Nazaret ne-a lăsat și nouădarul ÃŽnvierii, dar, pe care unii îl primesc cu bucurie, iar alții încămai stau și azi în cumpănă.
ÃŽnsăaripa veșniciei i-a atins și pe ei. Rămâne doar mila lui Hristos care sărăstoarne piatra de pe inima lor.
O, inimăde sub piatră, greu și cu amar vei plânge odată!
Iubite frate creștine, nu lăsa ca, la umbra vieții tale, săcreascădoar nostalgii.
Iubiți frați și surori,
Era primăvarăla Ierusalim și pe Golgota înfloriserătrei cruci.
Hristos, pe Cruce, Și-a întins mâinile celor doi tâlhari. Voia săSe împace și cu ei, să-i tragăși pe ei la Tatăl, dar numai unuia nu i-a fost rușine să-I întindămâna Răstignitului. Pe acela, în acea zi, l-a trecut în Paradisul pierdut de Adam. Un tâlhar a căzut pe cruce, altul s-a mântuit pe cruce.
Ce mare taină! Iubirea deschide șirul sfinților cu un tâlhar.
Iatăce poate face iubirea dintr-un tâlhar care se pocăiește: un sfânt!
Doamne, în iubirea Ta și tâlharii pot ajunge sfinți!
Iubite frate creștine, chiar dacăai făcut păcate precum tâlharul de pe cruce, prin spovedanie cu lacrimi și adâncăpocăință, și tu poți fi azi cu tâlharul în Rai.
Oare, de ce ne este greu sădăm mâna cu Răstignitul?! Pentru căeste plinăde sânge și străpunsăde piroane?!
Numai rănile și sângele lui Hristos ne pot vindeca rănile noastre.
Ostașul a împuns cu sulița coasta Sa, ca din ea săne recreeze Hristos, așa cum din coasta lui Adam a făcut-o pe Eva.
Din coasta Sa ne-a hrănit Hristos cu apăși sânge, ca sănu mai fim pradămorții.
Erau apa și sângele vieții veșnice.
Veniți, iubiților, și gustați din acest izvor ce curge din coasta lui Hristos!
Hristos ne-a lăsat fiecăruia dintre noi o cruce ca sărăstignim pe ea patimile și păcatele noastre.
Crucea ne însoțește și la mormânt. Ea dămărturie despre noi căam fost oameni ai Crucii, ai jertfei.
Oare, ce va spune trecătorilor crucea ta, iubite frate creștine?!
Crucile, într-o zi, s-or face stele și vor avea îngerii grijăde ele.
Va fi o mare galaxie în univers, Galaxia Crucii.
Nu le luați copiilor, iubite mame, darul Crucii!
Iubitămamăcreștină, nu uita căpatria începe pe brațele tale.
Brațele mamei sunt cea mai dulce patrie. Lăsați-i sătrăiascăo clipăîn acest sfânt pridvor al veșniciei.
Iubiților,
Hristos, pe Cruce, a atins infinitul durerii omenești, pe care l-a frânt pe Golgota.
Hristos ne aratăcămoartea nu este ultima speranțăa omului. De acum, moartea a fost scoasăafarădin infinit.
De azi, viața aparține veșniciei, iar timpul nu mai stinge veșnicia.
Omul își trăiește viața pe pământ între douădangăte de clopot: între timpul istoric și veșnicie, între naștere și ÃŽnviere.
ÃŽnvierea este dangătul ce ne trece prin moarte la veșnicie.
Moartea este locul pe unde noi scăpăm din aceastăviațăîn veșnicie.
Nu-i altăcale pentru a trece de aici „dincolo„. Aceasta este cărarea pe care a călătorit și Hristos.
Încalea Sa spre Tatăl, Hristos S-a întâlnit cu moartea care nu voia să-L lase săSe întoarcăla Tatăl.
Dar a lovit-o cu sabia Jertfei, cu Crucea Sa, învingând-o, ca săputem trece și noi la Tatăl, peste moarte călcând.
Astfel, moartea a căzut din infinit.
Iubiților, grăiți în aceste zile de sfântăprăznuire, în cuvinte duhovnicești, presărate cu vestea care a întors lumea din întuneric la lumină.
Iubite mame, creșteți-văpruncii în lumina ÃŽnvierii lui Hristos și nu-i lăsați pe seama celor care încănu s-au trezit din noaptea minții, căci cei ce se luptăcu Dumnezeu au o gândire cu sumăzero. Ei văîndeamnăsăevadați din lumină.
Iubite surori, duceți copiilor, de aici, din fața sfintelor altare, vestea cea bunăpe care au auzit-o și femeile mironosițe: „Hristos a înviat!„ (cf. Marcu 16, 6).
Iubiții mei fii duhovnicești,
DupăÃŽnviere s-a creat în lume un nou alfabet de gândire.
Cuvântul „ÃŽnviere„ creeazănoi catedrale ale duhului, în care Se prăznuiește Dumnezeu Cel în Treime lăudat.
Binecuvântat săfie Dumnezeu că, și în graiul nostru românesc, a pătruns vestea ÃŽnvierii lui Hristos!
Dumnezeu a binecuvântat limba noastrăromânădin care a făcut un sanctuar, unde nu putem intra decât cu smerenie și respect.
Pe Golgota, Hristos a început rezidirea lumii întemeind, pe Cruce, Biserica Sa ca spațiu binecuvântat al veșniciei.
Rămâneți, iubiți fii și surori în Domnul, în Biserica zidităde Hristos pe Golgota, căci pe aceasta „nici porțile iadului nu o vor birui„ (cf. Mt.16, 18).
Femeile mironosițe sunt în fața unei minuni- ele găsesc mormântul gol și le cuprinde teama.
Ungerea cu mir era un gest de iubire. Astfel, vedem căiubirea nu moare niciodată.
Iubiților, sănu văfie teamăde marile minuni pe care ni le pregătește Dumnezeu.
Femeile mironosițe L-au căutat pe Hristos la mormânt și nu L-au găsit. Totuși L-au găsit printre lacrimi.
Nu văcăutați, iubiților, părinții în cimitire, căn-o să-i găsiți, ci căutați-i în ÃŽmpărăția lui Dumnezeu.
SĂƒrutăcrucea maicii tale la mormânt, dar n-o mai căuta acolo. Ea este în ÃŽmpărăția bucuriei lui Dumnezeu.
Iubiți frați și surori,
Spuneți celor care s-au jertfit pentru libertate aici, în fața acestei catedrale, că, deși Timișoara a fost fărățarăîn decembrie ’89, dar n-a fost nicio clipăfărăDumnezeu. Hristos a biruit și moartea lor.
Iubiților, săîmpărtășim azi semenilor noștri luminădin lumina ÃŽnvierii lui Hristos, iubire din iubirea lui Hristos, milădin mila lui Hristos.
Săne aducem aminte și de cei răstigniți cu Hristos, săle aducem și lor vestea ÃŽnvierii lui Hristos și nădejdea căși pentru ei S-a jertfit Hristos.
Mângâiere și celor de pe patul suferinței. Hristos săvindece ale lor răni cu scump Sângele SĂƒu.
Pruncilor, bunăcreștere și înțelepciune, iar celor în vârstă, nădejdea plinăde bucurie a întâlnirii cu Hristos Cel ÃŽnviat.
Tuturor vădoresc săaveți parte în aceste zile, de bucuria pe care a avut-o Maica Domnului când L-a văzut pe Fiul SĂƒu ÃŽnviat.
Hristos a înviat!
Al vostru, al tuturor,
de tot binele voitor,
†Ioan
al Banatului
