Mii de oameni au întâmpinat marea veste a ÃŽnvierii Domnului la bisericile ortodoxe de pe tot cuprinsul Bantului.
La Catedrala MitropolitanăBanatului, credincioșii au luat lumina sfântăde la Mitropolitul Ioan, care ne transmite tuturor un mesaj prin Pastorala la ÃŽnvierea Domnului:
„ÃŽndrăzniți. Eu am biruit lumea“
                                                                                                         (Ioan 16, 33)
Â
Hristos a înviat!
Iubiții mei fii duhovnicești,
Binecuvântat săfie Dumnezeu, Care ne-a ajutat ca, dupăun urcuș pe scara postului, săne bucurăm de acest mare praznic al Luminii. Dangătele de clopot și răsunetul de toacăne-au chemat în bisericile și mănăstirile noastre, de unde săprimim lumina ÃŽnvierii lui Hristos. Niciodatănu a fost pe pământ o asemenea revărsare de luminăca la acest praznic al ÃŽnvierii Domnului nostru Iisus Hristos. La ÃŽnviere, Hristos Domnul a lăsat pace și luminăîn inimile Sfinților SĂƒi Apostoli și a Preacuratei Sale Maici.
         Lumina ÃŽnvierii este mai presus de lumina soarelui, iar dacălumina soarelui se va sfârși, lumina ÃŽnvierii va rămâne veșnic. Aceastăluminărămâne mărturie în veșnicie căCel Ce a spus despre Sine: „Eu sunt Lumina lumii“ (Ioan 8, 12) a biruit întunericul în care zăcea omul în urma căderii în păcat. Păcatul a coborât lumea în întuneric și a stins lumina din univers. Hristos a venit în lume ca săalunge păcatul din inima omului și săfacăloc luminii ÃŽnvierii. Astfel, omul poate săse bucure în veșnicie de darul ÃŽnvierii lui Hristos.
Lumina ÃŽnvierii lui Hristos nu o putem înțelege prin studiul ei sub aspect fotonic ca lumina soarelui, pentru călumina soarelui este mai palidădecât umbra luminii ÃŽnvierii Mântuitorului. Hristos este Soarele fărăasfințit. Lumina ÃŽnvierii este bucurie în Duhul Sfânt. Aceastăluminăomul nu o poate vedea decât cu ochii săi duhovnicești. Așa cum la lumina soarelui cresc florile câmpului, tot așa la lumina ÃŽnvierii, prin Duhul Sfânt, cresc sufletele oamenilor.
         Lumina ÃŽnvierii este dătătoare de viață, dar nu orice fel de viață, ci viațăveșnică. Mintea omului este ogorul unde Hristos seamănăaceastălumină. De aici avem în graiul nostru românesc și expresia: „om luminat“. Hristos dorește săfim fii ai Luminii celei de Sus.
         Martorii luminii ÃŽnvierii nu mai sunt astăzi printre noi, însăla orice praznic al ÃŽnvierii Domnului avem parte de bucuria luminii ÃŽnvierii Sale. Azi a înveșmântat Dumnezeu creația Sa în lumină, așa cum a fost ea la început. Toți cei care s-au ostenit cu postul, cu rugăciunea și cu milostenia azi sunt îmbrăcați în lumina ÃŽnvierii lui Hristos. Aceastăluminăva fi hrana veșniciei noastre. Lumina ÃŽnvierii nu mai are înserare, ea are doar răsărit. Ferice de omul care va avea parte de răsăritul luminii lui Hristos.
         Câtăseninătate și bucurie se așazăpe fața unui osândit la moarte atunci când i se spune: „ai fost iertat“, dar câtăbucurie trebuie săfie în sufletul omului când, la ÃŽnvierea lui Hristos, primește vestea căa fost salvat din moartea cea veșnică. Aceastăbucurie o vedem azi pe fețele celor care cred în ÃŽnviere. Răstignitul a trecut prin casa morții și a sfărâmat-o, ca niciunul dintre pământeni sănu mai rămânăacolo, în întunericul neiubirii și al suferinței. De azi omul nu se mai îndreaptăspre moarte, ci se îndreaptăspre marea responsabilitate ce vine din nemoarte.
Â
Iubiți frați și surori în Domnul,
         Oare ne-am răstignit noi în acest post patimile pe Golgota inimii noastre, am îngropat noi omul cel vechi (cf. Rom. 6, 4) cu Hristos, pentru ca împreunăcu El săînvieze întru făpturănouă(cf. II Cor. 5, 17)? Hristos ne cheamăazi la înnoirea vieții. Sfântul Apostol Pavel le spune romanilor: „Dupăcum Hristos a înviat din morți (…), așa săumblăm și noi întru înnoirea vieții“ (Rom. 6, 4). Astfel, făptura cea nouătrăiește întru dragoste, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credință, blândețe (cf. Gal. 5, 22-23).
         Iubite mame creștine, aprindeți din fragedăpruncie candela credinței în inimile pruncilor pe care vi i-a dat Dumnezeu, aprindeți lumina în sufletul lor, așa cum s-a aprins acum, în aceastătainicănoapte, lumânare de la lumânare. SĂƒrbătoarea ÃŽnvierii o trăim în comuniune sfântăunii cu alții, căci unii altora ne suntem mădulare (cf. Rom. 12, 5). Eu pot fi brațul tău atunci când ești la necaz. Săiertăm celor care ne-au greșit și săne îmbrăcăm azi în veșmântul de luminăal iubirii care nu cade niciodată(cf. I Cor. 13, 8).
         „ÃŽndrăzniți, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16, 33) le-a spus Hristos Apostolilor și ucenicilor SĂƒi, iar nouă, celor de azi, ne spune: „ÃŽndrăzniți, iubiți-i pe semenii voștri“!
Â
Iubiți credincioși,
         Mormântul luminii s-a făcut cărare spre Cer pentru Hristos Domnul. Și al nostru mormânt va fi cărare spre ÃŽnvierea cea de obște pe care ne-a dăruit-o Hristos Domnul prin ÃŽnvierea Sa. Stelele cerului se veștejesc, însălumina ÃŽnvierii lui Hristos nu apune niciodată. Lumina ne așteptăsăintrăm în bucuria ei la capătul cărării ce trece prin mormânt. Prin ÃŽnvierea Domnului nostru Iisus Hristos a încetat a se mai auzi în univers glasul morții. De la acest praznic al ÃŽnvierii omul este chemat sătrăiascăîn simfonia luminii. Omul nu este o tainăpentru Dumnezeu. El dorește ca omul sătrăiascăîn simfonia luminii Sale și săevadeze din periferia vieții celei fărăde Hristos. Fericit e omul care în viața lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preț pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale când va judeca viii și morții. Omul își spalăsufletul în lacrimile pocăinței, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.
Â
Iubiții mei fii duhovnicești,
         ÎnDuminica dinaintea începerii Postului Mare, Biserica ne aduce aminte de izgonirea lui Adam din Rai, iar azi, pe lângăÃŽnvierea Domnului, ne mai aducem aminte și de întoarcerea lui Adam în Rai. Iatăcăși în acest post Hristos l-a căutat pe Adam, dar și pe noi, ca săne ridice din umbra morții și săne așeze în lumina ÃŽnvierii. Prin ÃŽnvierea Sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a smuls din brațele timpului și ne-a așezat pe aripile veșniciei. Hristos a fost o Persoanăreală, a fost împuns cu sulița, iar din trupul Lui a curs sânge. Candela care s-a aprins la ÃŽnvierea lui Hristos nu se va stinge niciodată, pentru căîn ea a pus Hristos nu untdelemn, ci Sângele SĂƒu. Candela Sângelui lumineazăveșnicia.
Iubirea nu ne deschide perspectiva unor amintiri din viitor, ci a unui astăzi veșnic. Astăzi Hristos ne-a dăruit, prin Patima și Moartea Sa, dreptul la înviere. Pânăazi eram sortiți săajungem în casa morții, iar de astăzi Hristos îi oferăomului dreptul la înviere, dreptul la veșnicie. Este cel mai mare dar pe care-l poate da Hristos omului, însăimpune și o mare responsabilitate: a răspunde în veșnicie de tot ce ai făcut pe acest pământ. Azi se pune pe umerii omului bolta veșniciei. Viața o primim în dar, iar veșnicia, prin Jertfa lui Hristos. Hristos a luat pe umerii SĂƒi Crucea ca tu săporți pe umerii tăi veșnicia. Povara sau bucuria ei. Dumnezeu l-a creat pe om și i-a dăruit vocația veșniciei, vocația fericirii, vocația iubirii, dar și libertatea de a alege. Tu, frate creștine, ce ai ales?!
         Sfânta Evanghelie ne spune cămormântul era gol când au ajuns femeile mironosițe. Giulgiurile zăceau singure în mormânt (cf. Luca 24, 12). Și totuși Hristos S-a înălțat la Cer înveșmântat nu într-o cămașățesutădin fir de in, ci țesutădin păcatele noastre. S-a îmbrăcat în păcatele noastre luându-le asupra Sa, iar El ne-a îmbrăcat pe noi cu Sine. Ne-am îmbrăcat cu Hristos Care devine veșmântul veșniciei noastre. Mare este taina ÃŽnvierii: moartea naște viață!
         Dacăpânăla Hristos mormântul era ușa casei morții, de acum el devine ușa Raiului. Moartea este doar o lacrimăpe obrazul istoriei. Hristos a experiat viața omului în integralitatea ei, de la suferințăși pânăla moarte. Bătălia dintre moarte și viațănu a avut martori. Maria Magdalena nu zice căa văzut ÃŽnvierea, ci zice căa văzut pe Domnul Care a biruit moartea (cf. Ioan 20, 18). Aceea era prima noapte care a fost mai luminoasădecât cea mai strălucităzi. Acum se naște ziua a opta, cea care va avea doar răsărit.
         Istoria este martorul vieții, spuneau cei din vechime. Noi mai putem spune căistoria a fost martorăși a vieții și a ÃŽnălțării la Cer a ÃŽnviatului Hristos. Azi, chiar dacăprivim mormântul gol, istoria ne spune al cui a fost acest mormânt și când a trecut Hristos „dincolo“, în metaistorie. Hristos Domnul zice: „Eu sunt ușa. De va intra cineva prin Mine se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla“ (Ioan. 10, 7). Faptele reținute de istorie au fost reale, însărealitatea nu are timp, ea transcende timpul și trece în veșnicie. Dându-ne Hristos darul ÃŽnvierii și al veșniciei, ne face săne întărim credința căomul are rădăcini în Cer. Cei care au avut rupere de gândire au încercat boicotarea istoriei și n-au ascultat tăcerea lui Dumnezeu, adicămormântul gol al lui Hristos. Din simfonia vieții pământești a lui Hristos rămăsese doar cortina, giulgiul zăcând (cf. Ioan 20, 5). Iar dincolo de aceastăcortinăîncepe ultimul act, veșnicia. Astăzi ne naștem întru ÃŽnviere și primim accesul la cultura de „dincolo“. Prin Revelație, noi aparținem unei culturi cerești. Sunt oameni care refuzăsăaparținăunei astfel de culturi; ei intrăîn categoria celor care refuzăde „a fi“. Noi, cei ce credem în ÃŽnviere, aparținem culturii și civilizației lui Hristos.
Â
Iubiții mei fii duhovnicești,
    Prin Jertfa Sa pe Cruce, Hristos Domnul ne-a redat bucuria vieții și darul de a dobândi viața veșnică. Iertați-vă, iubiți-vă, mângâiați-văși ajutați-vă, pentru a ajunge fii iubiți ai lui Dumnezeu.
    Praznicul ÃŽnvierii Domnului săaducăluminăși pace în inimile noastre și în țara noastră. Văîndemn părintește săzicem împreunăcu Sfântul Antim Ivireanul: „Voi întoarce cuvântul meu către tine, Èšarăcreștină, și dimpreunăcu tine măvoi bucura“ (Cazania la Sfinții Apostoli Petru și Pavel).
Praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor săvăînmulțeascăbucuria vieții.
    Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt săfie cu voi cu toți!
Â
Â
Hristos a înviat!
Â
Al vostru, al tuturor,
de tot binele voitor,
†Ioan
al Banatului
