Una dintre comorile Banatului, a cărei istorie fascinantă, departe de a fi fost scoasă complet la lumină, stârnește tot mai mult interesul și imaginația publicului, nu contenește să își dezvăluie noi și noi povești.
Situat în inima câmpiei bănățene, la 50 de kilometri sud de Timișoara, domeniul Banloc a fost, în ultima jumătate de mileniu, reședință, se spune, a pașalelor otomane, conacul aventurierului ginere al prim-ministrului maghiar Andrassy și, așa cum este bine cunoscut, domeniu regal.
Sigur, domeniul și castelul de la Banloc își datoreaza faima de azi datorită asocierii cu Casa Regală a României și a atașamentului pe care ultima proprietară (înainte de statul socialist) Elisabeta, Reginăa Greciei și Principesăa României, l-a nutrit pentru el.
Iată cum relata preotul Ionel Mureșianu, la 7 august 1939, în paginile unei gazete bănățene, contactul cu domeniul Regal de la Banloc:
„Am ajuns la Banloc și la cîțiva kilometri de granița iugoslavă. Satul ăsta românesc, cu străzi drepte și largi, cu clădiri îngrijite, îți lasă impresia unui sat cu gospodari pricepuți. L-am găsit îngrijit, cu babe și copii, așezați în umbra frăgarilor. Lucrul câmpului a adunat toți țăranii.
Acum cîțiva ani, Banlocul era prea puțin cunoscut. Eșise din comunul celorlalte sate ăn vremea reformelor agrare, când se iscară nemulțumiri și la Budapesta, pentru împărțirea imenselor proprietăți (17.000 jugere) ale contelui Karatsonyi Eugen. – ginerele fostului prim ministru maghiar Andrassy – despre care arborele geanologic al familiei, printr-o etimologie deșuchiată, susține că e de origine romînă. (…) De altfel, peronal, ultimul Karatsonyi a sprijinit totdeauna acțiunile românești.
Contele ar fi murit – afirmativ – ca vânzător de ziare la Budapesta, iar contesa într-o casă de nebuni.
Proprietățile rămase în urma reformei au fost vândute în anul 1935 Alteței Sale Principesei Elisabeta de d. Keglevits, singurul moștenitor. Eele formează Domeniul Banloc cu peste 3000 de jugere arabil și pădure, cu 411 jugere orez și 209 jugere pescărie, toate cultivate rațional și sistematic.
Castelul Istoric
Frumusețea Banlocului o dăparcul ce ia o bună parte din aripa dreată a satului, sfârșindu-și zidurile înconjurătoare – ca de cetate – spre centru. La răscrucea aleilor veghează statui și inscripții lapidare romane, dăltuite în primele decenii după cucerirea Daciei, luate de la Sarmisegethuza, după cum mă lămurește un studiu german de paleografie.. Printre liniile de brazi stă legat în cercuri cu rănile cimentate. unul dintre cei 100 acați, aduși din America sub Maria Thereza (1740-1780).
Castelul își ridică zidurile cu linie gotică îndulcită, cu vârful de săgeată ascuțită, în fața parcului. A fost zidită pe temelii bătrâne, în 1793. Castelul de odinioară, după înstăpânirea semilunei pe plaiurile bănățene, a fost reședința pașei de Timișoara. Sub ramurile plecate ale unui alun american, vremea a păstrat o lespede și o cruce musulmană cu inscripții din Coran. Tradiția spune că ar fi fost înmormântat aici, alături de calul său, un pașă căzut în luptă. Poporul i-a împletit cunună de legende. (…)
Stăpâna de acum
Astăzi, luxul de altădată a fost îngenunchiat. Totul poartă pecetea sobrietății. Alteța Sa Regală Principesa Elisabeta și-a îndreptat gândul, grijile și nețărmurita Sa bunătate spre mulțime, dând tot sprijinul domnesc pentru ridicarea materialăși spiritualăa satului. (…)
Ionel B. Mureșianu, 7 august 1939.
Banloc-Goodrich, prima fabricăde cauciucuri din România produce neîntrerupt de aproape 80 de ani
Mai puțin cunoscut este faptul că domeniul de la Banloc a dat și numele unei importante societăți comerciale pe acțiuni, Societatea „Banloc„, inițiată tot de principesa Elisabeta, în perioada de puternică industrializare interbelică. La Banloc urma să fie construită cea dintâi fabrică de cauciucuri din România, în asociere cu primul producător mondial, faimoasa companie americană B.F. Goodrich.
Astfel a luat ființă compania „BANLOC – GOODRICH„, deținută de Societatea „Banloc„ și de B.F. Goodrich Company din Akron-Ohio.
Deși planurile erau concepute pentru amplasarea fabricii chiar la Banloc, se pare că intervenția personalăa regelui Carol al II-lea, fratele Elisabetei, din motive strategice, legate probabil de perspectiva fabricării cauciucului sintetic, dar și de alimentarea cu energie electrică, au făcut ca, la sfârșitul anilor 1930, să se decidă mutarea amplasamentului și construirea fabricii lângă localitățile prahovene Florești și Băicoi, în apropierea zonei petroliere a Ploieștiului.
Construirea fabricii a beneficiat și de sprijin guvernamental pentru amenajarea accesului și racordarea la utilități, astfel că, în nici 10 luni, prima hală de aproape 7000 de metri pătrați era gata de producție, utilajele americane amplasate aici cântărind peste 750 de tone.
În prima fază a funcționării uzinei se preconiza ca, printr-un singur schimb de 8 ore pe zi, să se realizeze circa 50.000 de cauciucuri auto pe an, adică circa 70-75 % din necesarul intern al României în acea perioadă.
Anvergura companiei „BANLOC – GOODRICH„ era atât de mare încât, în 1938, la București se ridică un bloc ultramodern de birouri și locuințe pentru angajați, proiectat de celebrul Octav Doicescu, clădire care există, firește, și azi.
La fel, fabrica de cauciucuri produce în mod neîntrerupt cauciucuri de aproape opt decenii, fiind naționalizată după1948, privatizată de Tofan grup după 1990 și preluată recent de grupul Michelin, care a achiționat pe plan global divizia de cauciucuri a B.F. Goodrich și dreptul de fabrica sub legendara marca americană.
Interesant este faptul că, în 1958, compania americanăB.F. Goodrich atacă statul român la un tribunal specializat pe litigii intrenaționale de la Washington și obține condamnarea României la plata de daune pentru naționalizarea din 1948. În contextul politic mondial din acei ani, avem serioase îndoieli că americanii au văzut vreun dolar de la bolșevicii români, poate doar peste un deceniu și jumătate de la proces, când regimul lui Ceaușescu a reușit să obțină favoruri politico-economice de la Statele Unite.
Cât despre domeniul și Castelul de la Banloc, acesta se află azi într-o stare nefericită, dar despre asta într-un episod viitor….
Petre Irimuș
surse foto: Anghel Bogdan, Arhivele Nationale, Wikipedia
