de Petre Irimuș
Iunie 2013. A șasea săptămânădupăPaști, adicăla 40 de zile dupăÃŽnviere, joia în care se sărbătorește ÃŽnălțarea Domnului, una dintre cele mai vechi sărbători creștine. Ziua în care se face pomenirea și se cinstește memoria eroilor.
ÎnBanat, tărâm de confluențăîntre popoare, culturi și religii, eroii nu au naționalitate. ÎnCimitirul Eroilor din Timișoara odihnesc, în același perimetru, soldați români, austrieci, sârbi, francezi, germani, sovietici (din majoritatea statelor odinioarăcomponente ale imperiului roșu) căzuți pe teritoriul bănățean în diferite conflagrații mondiale sau regionale.
La mormintele acestora, în fiecare an de Ziua Eroilor, se oficiazăfestivități militare și religioase și se depun coroane de flori.
Monumentul din Cimitirul Eroilor
Obiceiul face ca reprezentanții corpurilor diplomatice ale țărilor care au soldați înhumați în cimitir sădepunăcoroane la acesta morminte.
Dacăîn cazul francezilor și sârbilor monumentele funerare sunt cunoscute și la vedere, nu același lucru se poate spune despre un monument mai discret, la care se oprește consulul german la Timișoara, Klaus Christian Olasz.
Ascuns între doi brazi bătrâni, aproape de gardul cimitirului, se aflăo coloanăsimplăcare susține un vultur cu aripile strânse.
La mijlocul soclului, o stemă. Sobra, minimalistă, tipic germană. Seamănă, stilistic, cu simbolurile germane atât de cunoscute din filmele cu cel de-al doilea război mondial, dar, evident, nu aparține perioadei. La baza soclului, pe sol, cinci plăci cu tot atâtea nume: Funkunteroffizier Otto SCHIENKLER, Unt. steuermann Karl REIMER, Unt. maschinist Jacob RENZ. Ob. steuermann Franz THOMSEN, Unt. steuermann TRÃœB Georg, toate datate 4 noiembrie 1916, si o a șasea, purtând numele Ob. Steurmann Max SCHMIDT, datată2 martie 1916.
Armata aerului ridicăo bazălângăTimișoara
Povestea monumentului din Cimitirul Eroilor din Timișoara începe în 1910 odatăcu înființarea armatei aerului, „Die Fliegertruppen des deutschen Kaiserreiches„, adicăCorpul Aerian al Imperiului German, pe scurt Fliegertruppe (redenumităîn octombrie 1916 Luftstreitkräfte), precursoarea faimoasei Luftwaffe din cel de-al doilea război mondial.
La 1 august 1914, Germania, pentru a-și apăra aliatul, monarhia dualistăAustro-Ungară, intrăîn conflictul care, peste câteva săptămâni, va deveni Marele Război, cunoscut azi ca Primul Război Mondial.
În1915, comandamentul Armatei Aerului germanăalege Timișoara ca primăbazăde comandă, logisticăși operaționalădin estul Europei pentru cea mai avansatăarmăa momentului, uriașul aparat de zbor creat de contele Ferdinand von Zeppelin, dirijabilul.
Întimp ce cartierul general a fost instalat la Timișoara, locul pentru construcția bazei aeriene a fost ales la 15 kilometri de oraș, pe pășunea comunalădintre satul Neubeschenowa (Dudeștii Noi de azi) și Santandreas (Sânandreiul de azi).
Pregătirea locației și construirea bazei s-au desfășurat în timp record, dar totuși riguros fărăa omite niciun amănunt. Înprima etapăau fost amenajate drumurile de acces, linii ferate de transport în bază, au fost ridicate barăcile constructorilor, apoi cele ale personalului tehnic, ale celui navigant și ale militarilor.
A fost instalatăo stație radio Telefunken și o fabricăde hidrogen. Elementul principal al bazei, hala zeppelinului, a fost ridicatăîntre zona barăcilor și depozitul de materiale (conectat la calea ferată). O realizare inginereascăremarcabilă, pe schelet metalic, cu secțiunea triunghiulară, de dimensiuni impresionante : 180 de metri lungime (aproape douăterenuri de fotbal), 34 de metri lățime și înălțimea unui bloc de 8 etaje, adică28 de metri.
La începutul lunii noiembrie 1915, dupădoar câteva luni de lucrări, prima bazăaerianăde Zeppeline din estul Europei a forțelor aeriene ale Imperiului German, era complet operațională.
Baza de la Dudestii Noi vazuta din aer
Antena radio a bazei de la Dudestii Noi
Camera de transmisiuni radio
Casa de transmisiuni
Generator electric secundar (mobil)
Fabrica de hidrogen
Generator electric principal (fix)
Statia radio Telefunken
Primele operațiuni aeriene
Primul aparat de zbor adus la baza de lângăTimișoara a fost un LZ 81, comandat de căpitanul Felix Jacobi. Misiunea inauguralăa fost una istorică. Uriașul LZ 81 s-a ridicat în aer la 9 noiembrie 1915, transportându-l la Sofia (survolând Serbia inamică) pe reprezentantul personal al Kaiserului Wilhelm, ducele Johann Albrecht de Mecklenburg, pentru a parafa una dintre cele trei părți ale tratatului care consfințea intrarea Bulgariei în război de partea Puterilor Centrale.
LZ 81
Au urmat misiuni militare pentru LZ 81, care a efectuat mai multe raiduri de bombardament, printre care douăasupra Bucureștiului, lansând în total 4.513 kilograme de bombe. Cariera lui LZ 81 s-a oprit la 27 septembrie 1916, lângăTârnovo (Bulgaria).
Pentru a înțelege cam cât de mari erau aparatele de zbor care au fost cantonate, de-a lungul anilor de funcționare, în baza de la Timișoara, închipuiți-văcănu ar fi încăput pe un stadion de fotbal, de exemplu pe Național Arena!
LZ 81 (aceasta era denumirea tactică, denumirea constructivăera LZ 51, clasa P) avea o lungime de aproape 174 de metri, un diametru de 18 metri și volum uriaș, de circa 32.000 de metri cubi! Zeppelinul era propulsat de 4 grupuri de motoare fabricate de Maybach, dezvoltând aproape 240 de cai putere fiecare, care asigurau o vitezămaximăde aproape 100 de kilometri pe oră!
Sarcina utilă(de material transportat și/sau de bombe) era de aproape 4 tone, la care se adăuga greutatea celor circa 3.000 de metri cubi de combustibil necesar alimentării celor patru motoare, cei 12-14 membri ai echipajului și echipamentele de navigație.
Dupădebarcarea la Salonic a trupelor Antantei, germanii au încercat săatace portul grecesc. De trei ori LZ 81 s-a ridicat de lângăTimișoara și a plecat spre Salonic, dar, din cauza opririi motoarelor în timpul zborului, dirijabilul s-a întors de fiecare datăla bazăfărăa arunca bombele.
Înianuarie 1916 (ziua de 24, dupăunele surse), LZ 81 a fost înlocuit la baza de la Dudeștii Noi cu un alt aparat de zbor din clasa P, având numărul de producție LZ 55 și denumirea tacticăLZ 85, care își începuse serviciul la 12 septembrie 1915. Pânăsăajungăîn Banat de la baza Allenstein, LZ 85 a efectuat misiuni de bombardament asupra Letoniei (aruncând bombe peste Dunaburg și Riga) și asupra Minskului.
Baza de la Dudestii Noi, complet operationala
Zeppelinele ucigașe
LZ85 a ajuns prima oarădeasupra Salonicului în noaptea de 1 februarie 1916. Echipajul a lansat peste 2000 de kilograme de bombe în zona portului, avariind gara și instalațiile portuare. Raidul, care a durat circa 20 de ore, s-a soldat cu 14 morți și importante pagube materiale.
A doua oarăcând ucigașul din aer a ajuns peste Salonic, apărarea franco-britanicăera pregătită. Înnoaptea de 17 martie, vremea rea a făcut ca L85 săcoboare plafonul de zbor, astfel căa fost prins de reflectoarele bateriilor antiaeriene. Cel puțin douăsalve au lovit carena gigantului, afectând câteva celule de hidrogen. Pierzând capacitatea de flotabilitate, Zeppelinul a aterizat lângăSofia, unde comandantul a decis demontarea a douădintre grupurile propulsoare și debarasarea de orice surplus de material greu, inclusiv de cîțiva membri ai echipajului. Motoarele și o parte a echipajului au fost trimise pe calea feratăspre Timișoara iar LZ85 a fost capabil săajungăîn zbor la hala din Dudeștii Noi pentru reparații și realimentarea cu hidrogen.
La 5 mai 1916, LZ85 atacădin nou Salonicul, de aceastădatăocolind ruta clasică, pentru a evita apărarea antiaeriană. Zeppelinul a făcut o buclăși a atacat portul dinspre mare. Din păcate pentru germani, aliații erau pregătiți pentru aceastămanevră. Aproape instantaneu, toate reflectoarele de pe navele militare din port s-au aprins iar antiaeriana a început sătragă. O baterie de pe nava britanicăHMS Agamemnon a lovit Zeppelinul, care s-a prăbușit în valea unui râu din apropiere. Cei 12 membri ai echipajului au scăpat și, înainte de a cădea prizonieri, au incendiat Zeppelinul pentru a nu ajunge în mâinile inamicului. Povestea doborârii Zeppelinului LZ 85 a făcut înconjurul lumii, fotografiile aparatului ars și ale echipajului capturat ocupând prima paginăa ziarelor.
Echipajul lui LZ 85 capturat de aliati la Salonic
Bombardarea României și catastrofa de la Sânmihai
LZ 85 a fost înlocuit cu un alt aparat din clasa P, LZ 86 (număr de fabricație LZ 56), care în toatăperioada se serviciu avea săarunce 14.800 de kilograme de bombe pe fronturile de est și sud-est.
Zeppelinul LZ 85 va bombarda Bucureștiul și Ploieștiul (28 august și 4 septembrie 1916), afectând serios capacitățile de rafinare. Incendiul de la rafinăria Ploiești a durat douăsăptămâni, instalațiile fiind scoase din folosință, pânăcând germanii au ocupat Muntenia și au reluat rafinarea.
Întimpul bombardării Ploieștiului, bateriile antiaeriene românești (de producție franceză) au reușit săloveascăuna dintre nacelele navei. La 4 septembrie, deși a ajuns cu bine aproape de Timișoara, Zeppelinul nu a mai reușit săaterizeze la bază. Aproape de Utvin, nacela lovităs-a rupt, provocând o dezechilibrare a navei. Gigantul s-a ridicat în poziție verticalăși a urcat liber pânăla câteva mii de metri, provocând moartea a patru militari ai aerului, din cauza lipsei oxigenului.
A urmat o prăbușire la fel de violentăcare a ucis încăcinci aviatori. Printre ei și căpitanul Wolff, comandantul navei. Cinci dintre ei sunt înmormântați în cimitirul eroilor din Timișoara.
Camera echipajului in baza de la Dudesti
Ultimul Zeppelin ucigaș și blestemul Armatei Aerului. Zeppelinul ucide și dupărăzboi
Comandamentul Luftstreitkräfte a decis înlocuirea dirijabilului pierdut cu un altul, de aceastădatădin clasa Q, aparatul LZ 97 (număr de fabricație LZ67). Noul Zeppelin, ieșit din hala de producție la 4 aprilie 1916, venea în Banat cu un „palmares„ de douăatacuri asupra Londrei și unul asupra orașului Boulogne. De la Timișoara a lansat un atac reușit asupra Bucureștiului, unul asupra Chișinăului și încăcâteva tentative eșuate din cauza condițiilor meteo.
La 5 iulie 1917, Zeppelinul LZ 97 a fost scos din serviciu, dupăun total de 5.760 de kilograme de bombe lansate.
Zeppelin e surprinse in imagini pe cerul Timisoarei
Sfârșitul războiului nu înseamnăși sfârșitul victimelor făcute de Zeppelin. La 5 mai 1919, sătenii din Beșenova Nouă(Dudeștii Noi) jefuiesc fosta bazăgermană. Din cauza lipsei de cunoștințe, încercarea de demontare a scheletului metalic al halei se soldeazăcu o nouătragedie. Cinci oameni mor și alții sunt răniți.
Zeppelin peste Piata Unirii
