Să începem povestioara noastră cu o întrebare: ce știm despre Moldova de peste Prut, Republica Moldova? Haideți, că puteți! Basarbia e România, Ozone, Carla’s dream, URSS, rakeți, miliardul zburător, Transnistria, vă ordon – treceți Prutul, Aldea Teodorovici, Plahotniuc, bomboane, departe rău de vestul României. Și cam atât.
Așa cum se întâmplă de cele mai multe ori cu ceea ce cunoaștem deloc sau prea puțin, în cazul Moldovei de dincolo de Prut avem, mulți dintre noi, prejudecăți, majoritatea, însă, contrazise de realitățile momentului.
Realități care fac, astăzi, din Republica Moldova o destinație turistică foarte atractivă, care nu doar merită, dar care TREBUIE vizitată, mai ales acum când compania Tarom a scurtat la o oră și jumătate de zbor direct distanța dintre capitala Banatului, Timișoara, și capitala Basarabiei, Chișinău, prin cursele pe care le operează cu plecare din Timișoara luni, joi și sâmbătă iar de la Chisnău miercuri, vineri și duminică.
Zbor direct de care am profitat și noi, în contextul unei deplasări de documentare organizate de și la invitația companiei TAROM, în parteneriat cu Asociația Națională pentru Turism Receptor din Moldova (ANTRIM) și membrii acesteia – Visit Moldova · Incoming Tourism, Safe Travel Agency, Asconi Winery, Pensiunea Casa de sub Stîncă, Combinatul de Vinuri „CRICOVA” S.A., împreună cu Avia Invest și suportul Proiectului de Competitivitate din Moldova, finanțat de USAID Moldova și Guvernul Suediei.
Chiar dacă infotrip-ul a durat doar două zile, au fost două zile pline (de-a dreptul) în care am reușit să descoperim doar câteva dintre motivele ce fac din Republica Moldova o destinație de călătorie de neratat, și asta v-o spune un împătimit al călătoriilor, care a explorat sute de alte destinații.
Ca să nu lungim povestea, care va face tema unui viitor reportaj de călătorie, vom puncta astăzi câteva – am ales în mod subiectiv și într-o ordine aleatorie doar cinci – dintre motivele care să vă determine să vă urcați în avion pe Aeroportul Traian Vuia din Timișoara și să vă lăsați zburați până pe Aeroportul Internațional Chișinău, unde să petreceți cel puțin cel puțin două zile. Pline.
1. Poarta de intrare în Moldova, Aeroportul Internațional Chișinău, o destinație în sine
Prima impresie pe care o are călătorul care ajunge la principala poartă de intrare în Republica Moldova este că a aterizat pe unul dintre cele mai cochete aeroporturi din lume. Fără exagerare, noua aerogară a Chișinăului poate fi considerată o destinație în sine. Elegantă, modernă și funcțională, aerogara capitalei Moldovei lasă o puternică și pozitivă primă impresie călătorului.
2. Chișinău, orașul de pe 7 coline
Chișinăul, capitala Republicii Moldova, este un oraș paradoxal care are de oferit fiecăruia câteva ceva. De la vilele și palatele eclectice ale confluenței secolelor 19-20 și cele edificate în anii interbelici, până la blocurile și clădirile publice ale brutalismului realist sovietic și, firește, la arhitectura contemporană din beton ușor, oțel și sticlă. De la parcurile uriașe la bulevarde largi, de la catedrale și biserici la teatre și cinematografe, de la enoteci și pub-uri cochete la magazine și buticuri, piața-mall sau târgul permanent de antichități din centrul orașului, de la Ștefan cel Mare și Sfânt la Pușkin.
Orașul trebuie explorat cu pasul, pentru a-i pătrunde tainele, asta numai după ce ai cheltuit 2 lei moldovenești (0,5 lei românești) pe o plimbare cu autobuzul sau troleibuzul de la ”Porțile Orașului” (blocurile sovietice gemene) din cartierul Botanica, până în cartierul Rîșcani, apoi cu încă 2 lei din Ciocana Nouă până în Telecentru.
Apoi, la pas în centrul vechi, printre băștinași (cum le place moldovenilor să-și afirme apartenența locală) și turiști, printre conversațiile în dulcele grai moldovenesc și cele în limba lui Pușkin.
Pentru că, dincolo de perioada sovietică și valurile de rusificare, Chișinăul a fost, vreme de secole, un târg multietnic și multicultural, cămin al românilor, armenilor, evreilor, polonezilor, rușilor, germanilor ș.a.m.d, vocație pe care o are și astăzi.
Multe dintre clădirile de patrimoniu care pot fi văzute azi în Chișinău se datorează perioadei în care orașul a fost condus de Carol Schmidt iar arhitect șef a fost Alexandru Bernardazzi, o echipă similară, poate, tandemului Telbisz – Sekely la Timișoara.
Deși cifrele nu pot contura atmosfera și spiritul unui oraș, e interesant să vă spunem că la Chișinău, oraș cu circa 700.000 de locuitori, funcționează zece teatre, opt muzee, două case memoriale și pot fi admirate (deși multe, ca la Timișoara, necesită o urgentă reabilitare) 125 de monumente istorice clasificate ca fiind de importanță națională și 452 de monumente de însemnătate locală.
Ca un alt fapt divers, în fața celui mai important complex muzeal al capitalei, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, clădire de patrimoniu național reabilitată după cutremurul din 1986, se află statuia Lupa Capitolina, copie fidelă din bronz (în greutate de 200 de kg) a statuii Lupoaicei cu ”puii” Romulus și Remus, statuie instalată pe actuala locație în 2009, la 1 Decembrie. Copia ”originală”, dacă ni se permite această formulă pleonastică, a făcut parte din lotul celor patru statui identice oferite Bucureștiului în 1906, Clujului în 1921, Chișinăului tot în 1921 și Timișoarei în 1926 din partea municipalității Romei și care a fost topită de sovietici în 1940.
Și apropo de Lupoaică, Chișinăul se întinde pe 7 coline, aidoma Romei.
Dar despre Chișinău, pe larg în reportajul de călătorie care va urma.
3. Oamenii
Fără doar și poate, principala zestre a Moldovei de peste Prut o constituie oamenii. Moldovenii sunt oameni frumoși și prietenoși. Se bucură când au oaspeți, îi întâmpină cu zâmbetul pe buze și îi fac să se simtă ca acasă. De fapt, moldoveanul, când îl întâlnești ori când îi treci pragul, îți va spune frate și te va trata ca pe un frate bun dacă vii din România. Așa mi s-a întâmplat acum 30 de ani, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, așa mi s-a întâmplat acum câteva zile în Republica Moldova vremurilor noastre și, sunt convins, că ni se va întâmpla și în Moldova unor vremuri mai bune pentru toți.
4. Vinul
Despre vin și Moldova se pot scrie romane întregi. Chiar dacă faptul nu e decretat în legile republicii, Moldova este o țară a vinului. Vinul este simbolul și mândria Moldovei. Cu o istorie de milenii pe meleagurile din dreapta Nistrului, cultivarea viței de vie și vinificația au constituit perpetuu îndeletniciri de bază ale populației, chiar și în vremurile grele ale prohibițiilor lui Burebista și Gorbaciov. Înainte de Gorbaciov, se apreciază că una din două sticle de vin comercializate în URSS provenea din RSS Moldovenească. Astăzi, deși reforma lui Gorbaciov a lovit puternic în sectorul viti-vinicol al Moldovei, republica de peste Prut are circa 110.000 de hectare cultivate cu viță de vie pentru uz industrial și alte circa 40.000 de hectare cultivate în gospodării mici.
Sectorul viti-vinicol, aflat în proprietate publică sau privată, s-a aliniat în ultimii ani standardelor mondiale, prin retehnologizare cu utilaje moderne, păstrându-și în același timp tradițiile seculare.
”După crizele puternice din 2006-2011, sectorul vitivinicol al Moldovei a mizat pe producerea vinurilor de calitate, pe diversificarea piețelor și modernizarea industriei. Recent, a fost reformată legislația vitivinicolă, au fost atrase fonduri de 75 milioane de euro pentru investiții în modernizare, au fost delimitate patru regiuni pentru producerea vinurilor cu indicație geografică protejată și a fost creat un program național de promovare sub genericul – Wine of Moldova.”
5. Vinăriile
Noi le spunem crame, moldovenii le numesc vinării. În anii 60 ai secolului trecut, în Moldova au fost amenajate galeriile subterane, devenite azi principalele atracții turistice ale țării: Cricova, Mileștii Mici, Brănești, adevărate orașe subterane, cu străzi de sute de kilometri unde se păstrează circa 300.000 de hectolitri de vin și milioane de sticle de colecție. Așa cum nici vinul nu se poate povesti fără a fi degustat, nici vinăriile Moldovei nu pot fi descrise fără a fi vizitate.
Cartea Recordurilor Guinness a atestat în 2005 Cea mai mare colecție de vinuri din lume, cu peste 1,5 milioane de sticle, ca fiind din Republica Moldova.
Denumită „Colecția de Aur”, aceasta este păstrată la o adâncime de peste 80 metri în galeriile subterane de la Mileștii Mici. Cel mai vechi vin din colecție este din 1969, la colecție fiind adăugate în fiecare an mii de sticle de vinuri fine, albe și roșii, seci sau de desert. Maturarea vinurilor este favorizată de microclimatul subteranelor, la temperatură și umiditate constante.
”Devenit emblemă a vinificației Moldovei, orașul vinicol subteran Cricova dispune de galerii ce se întind pe 70 km, cu străzi numite simbolic: Dionis, Feteasca, Cabernet-Sauvignon etc. Situate la 11 km de capitala Chișinău, subteranele din var natural, aflate la o adâncime de 35-80 m, găzduiesc 30 milioane litri de vin la o temperatură constantă de 12-14 ˚C și umiditatea de +97-98%.
Fondat în 1952, combinatul ”Cricova” este cel mai mare producător de vinuri spumante conform metodei tradiționale din Moldova, maturarea vinului fiind integral petrecută în beciurile subterane. La Cricova se păstrează ”Vinoteca națională”, o colecție remarcabilă de vinuri legendare, atît locale, dar și străine, provenind din colecția de vinuri a lui Goering, printre care renumitele vinuri Moselle, Bourgogne, Bordeaux, Porto. Cel mai vechi vin al colecției, și unicul vin de acest tip din lume, este vinul ”Ierusalim de Paște”, produs într-un singur loc, în 1902.
Beciurile Cricova sunt o atracție pentru miile de turiști, dar și pentru personalități notorii, politicieni, lideri de opinie și oameni celebri din întreaga lume, de-a lungul timpului fiind vizitată de: Iurie Gagarin, Angela Merkel, John Kerry etc.
Cricova este declarată prin lege patrimoniu cultural-național.”
Încheiem aici prima parte a listei de motive pentru care TREBUIE (și nu folosim majuscule în mod gratuit) să vizitați Republica Moldova cu Tarom.
Va urma
 VIDEO){kind=link}