Potrivit statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), aproape 800.000 de români, majoritatea bărbați, își sărbătoresc onomastica joi, cu ocazia Sfântului Ierarh Nicolae.
Astfel, își sărbătoresc ziua numelui 796.041 de cetățeni români – 509.656 bărbați și 286.385 femei -, a precizat sursa citată.
Din totalul româncelor a căror onomastică este joi, peste 206.800 poartă numele Nicoleta, 53.797 pe cel de Niculina ori Nicolina, iar alte aproximativ 10.000 de femei, pe cel de Niculița sau Neculița. Alte 4.700 se numesc Nicole și Nikole, 3.300 poartă numele de Nicola ori Nikola, iar aproximativ 3.000, Neculina și Necolina.
Dintre bărbații care își sărbătoresc onomastica de Sfântul Nicolae, peste 325.700 poartă numele Nicolae, circa 60.000, pe cel de Niculai ori Neculai, 29.796 se numesc Niculae, iar alți peste 25.700, Nicu.
De asemenea, peste 45.000 de români se numesc Nicușor, 12.721 poartănumele Nicolaie, 2.200 de români, Niculaie, iar alți peste 1.000, Nicola.
Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Pătară din Asia Mică, în a doua jumătate a secolului al III lea. Participă în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ținut la Niceea în anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Atât de puternic a argumentat Nicolae și atât de încăpățânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători săli se dea o joardă în semn de avertisment.
În colindele românești se cântă, în plinăiarna, despre florile dalbe, flori de măr. Dacăne întrebăm de ce de măr, trebuie să știm că bătrânii noștri cunoșteau ca acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, însemna că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța flori albe.
Sfântul Nicolae a avut măsura lucrurilor atât de bună, încât a știut cădupămustrare se cere mângâiere și că încercările vieții pot fi pentru unii prea apăsătoare. A dăruit mult săracilor, a liniștit pe întristați, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatălui ceresc. A rămas în seama ierarhului Nicolae o poveste adevărată, dureroasă și mișcătoare. Zic cei vechi ca, într-o zi, a aflat Sfântul Nicolae despre un tată din cetatea Mira care, de durere că nu are zestre suficientă să-și mărite cu cinste fiicele, plănuia să le ia zilele și apoi să se omoare, că nu cumva fetele sale săfie nevoite să ajungă batjocura bărbaților avuți. Mișcat de durerea tatălui și îngrijorat de soarta fetelor și a bătrânului, Sfântul Nicolae a poruncit slugilor sale să ia câteva pungi cu galbeni și să le strecoare în casa familiei aceleia.
Moare în anul 340, iar din anul 1087, moaștele sale se păstreazăla Bari, în sudul Italiei.
Sfântul Nicolae – etimologia
Nicolae este unul dintre numele personale cele mai îndrăgite și mai răspândite. El este format din cuvintele grecești: nike – victorie, biruința și laos – popor, și are înțelesul de „om ce face parte dintr-un popor victorios”. Sărbătoarea lui are și numele de Sân Nicoară, o posibilă derivație din „Sanctus Nicolaus”.
Sfântul Nicolae – Moș Nicolae
Întradițiile românești Moș Nicolae are atribuții străine de statutul său ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fărăluminăși căldură, ajuta văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii și apăra soldații pet imp de război.
