Înanul 1936, în Duminica de 20 a lunii Undrea, capitala Banatului a marcat momentul sfințirii fundamentului viitoarei Catedrale Mitropolitane a provinciei românești.
Ridicarea unei Catedrale în capitala Banatului a fost un mai vechi deziderat al românilor de confesiune ortodoxădin aceastăparte a României, prin acest fapt, dorindu-se înființarea unei Episcopii creștin-ortodoxe în orașul de pe malurile Begheiului.
Odatăcu întregirea Regatului României, dorința românilor de confesiune ortodoxăpentru înființarea unei Episcopii la Timișoara, s-a intensificat.
Izvoarele vremii menționeazăanul 1921 ca an al startului luat de oamenii locului pentru a sensibiliza autoritățile centrale săle acorde dreptul de a înființa o Episcopie ortodoxăla Timișoara. În20 August 1921 se înainteazăun important memoriu din partea comunei bisericești ortodoxe române din Timișoara – Cetate și tot cu aceastădatăși un memoriu al „Casei de Educație Națională„ din Timișoara, către „Onoratul Minister al Cultelor și Artelor„. Tot în anul 1921, dar în luna Octombrie, Consiliul Comunal al orașului Timișoara va adresa Ministerului Cultelor, un al treilea memoriu, prin care se solicitădreptul timișorenilor de confesiune ortodoxăde a înființa o Episcopie la Timișoara.
În7 Martie 1925, Consiliul Comunal Timișoara trimite Ministerului Cultelor o adresăprin care se arată„sacrificiile„ pe care orașul Timișoara este dispus săle facăpentru înființarea Episcopiei de confesiune ortodoxă. Printre aceste „sacrificii„, la punctul 1, se face referire și la terenul care urmeazăsăaparținăviitoarei Episcopii.
Pentru noua Episcopie, Consiliul Comunal Timișoara a decis săcedeze „cu drept de proprietate veșnică„, un teren aprobat de prefectul județului, teren de forma unui trapez situat în plin centru al orașului. Terenul are baza micăîndreptatăspre bulevardul Regele Ferdinand I, iar baza mare pe cheiul drept al canalului Bega. Laturile terenului în formăde trapez sunt situate „de-a lungul celor douăbulevarde principale, care leagăorașul intern (Cetatea) cu cele mai frumoase și mai bogate cartiere ale orașului: Principele Carol și Principesa Elisabeta.„
Tot în adresa mai sus menționatăse face referire și la viitoarea Catedrală. Biserica Catedralăurma săfie amplasată„în partea dinspre Cetate, adicăpe baza micăa trapezului la intersecția celor cinci bulevarde largi ce leagăacest punct de toate cartierele orașului.„
Ridicarea unei Catedrale Monumentale în centrul orașului Timișoara a reprezentat în acei ani primul pas pentru înfăptuirea Episcopiei ortodoxe în orașul de pe malurile Begheiului.
O nouăetapăîn ridicarea Catedralei Monument la Timișoara este înfăptuităîn anul 1933, atunci când parohia din Timișoara – Cetate, în fruntea căreia s-a aflat protopopul dr. Patrichie Å¢iucra, a depus toate strădaniile în aceastăprivință. Parohia a organizat douăconcursuri pentru elaborarea proiectelor de zidire a Catedralei.
Pentru primul concurs, s-a întrunit un juriu la 9 Octombrie 1933. La acest concurs au luat parte 14 proiecte pentru ridicarea monumentului bisericesc. Prețul pentru zidirea Catedralei a fost fixat în acest prim concurs la suma de 18 milioane lei. Juriul nu a premiat vreun proiect din cele 14, astfel că, a fost nevoie de un nou concurs.
Al doilea concurs a fost publicat la 29 Ianuarie 1934, iar prețul de zidire al bisericii a fost majorat la suma de 35 milioane lei. Înconcurs au participat un număr de 20 proiecte. Juriul a fost prezidat de rectorul Academiei de arhitecturădin București și a ținut trei ședințe. Înultima ședințăce a avut loc în 9 Noiembrie 1934 a fost premiat și acceptat proiectul cu motto: „Nicodim din Prilep„. Autorul proiectului a fost Ioan D. Traianescu, profesor la Academia de arhitecturădin București. Proiectul Catedralei este în stil moldovenesc din epoca lui Ștefan cel Mare.
Momentul sfințirii fundamentului Catedralei a venit la 20 Decembrie 1936, atunci când, trecând peste deosebirile politice, dar și peste deosebirile de vederi în ce privește stilul Sfântului Locaș, s-au regăsit la ceremonie toți creștinii – ortodocși ce se închinăCrucii dreptei credințe.
Ceremonia a rămas înfățișatăîn izvoarele vremii, într-o zi de Duminecă, cu începere de la ora 10. Slujba de sfințire a fost oficiatăde Episcopul dr. Andrei Magier, luând parte la acest moment solemn toate autoritățile vremii, dar și mulți drept-credincioși. La Liturghia de sfințire a participat și corul „Banatul„ dirijat de prof. Perian.
Temelia Catedralei a fost ornatăfrumos pentru aceastăsărbătoare. Întimpul serviciului divin s-a sfințit cu aghiasmăCrucea așezatăîn Sf. Masă, s-a citit actul fundamental iscălit de cei prezenți, act care a fost și el pus în Sf. Masă.
Dupăîncheierea serviciului divin, au avut loc și luări de cuvânt. Încuvântări a fost arătatănecesitatea ridicării unei Catedrale la Timișoara, străduințele depuse pentru a se ajunge la începerea lucrărilor, etc., etc., etc. Discursurile au fost ținute de: Episcopul Andrei al Aradului, Tiberiu Moșoiu din partea Guvernului, Prefectul județului Timiș – Torontal, dr. Nistor, dr. Corneanu din Caransebeș și Primarul Timișoarei, Augustin Coman.
Înacest fel, data de 20 Decembrie 1936 rămâne momentul în care peste viitoarea CatedralăMitropolitanăa fost imploratăbinecuvântarea cerească, binecuvântare ce a coborât pe drum de luminăpentru a aprinde „făclia altarului de unde vor radia raze de credințăși nădejdi deasupra întregului pământ al Banatului.„
Ridicarea sfântului lăcaș al Catedralei Mitropolitane a reprezentat pentru Banat și un moment de alinare pentru căîn 1918 nu a putut săfie întreg, o parte din el fiind cedat vecinilor. Prin aceastămăreațăCatedralăva reuși Banatul săajungăla unitate, prin noua BisericăMonument se doreau reparate nedreptățile timpurilor vitrege.
Marele om politic liberal, Aurel Cosma-junior, încheia un editorial din paginile revistei timișorene „Luceafărul„, editorial scris la puțin timp dupămomentul sfințirii fundamentului Bisericii Monument, astfel: „când strădaniile noastre vor ajunge la rodul îmbelșugat al înfăptuirii tuturor gândurilor cari au trăit în noi cu prilejul sfințirii temeliei catedralei, atunci Banatul se va împodobi cu splendoarea pe care au visat-o strămoșii noștri.„
Cornel Florin Seracin
