La 31 iulie 1877, stil nou (19 iulie 1877, stil vechi), Principele Carol a primit telegrama care relata cărușii au suferit o înfrângere totalăla Plevna, Bulgaria, în cadrul Războiului ruso-turc de la 1877-1878.
O parte din trupele rusești intrase în panică, Marele Duce Nicolae al Rusiei și-a mutat cartierul general, iar însăși țarul Alexandru II-lea era gatăsăse regragăpeste Dunăre. Întelegrama către Carol, Marele Duce Nicolae al Rusie scria:
„Turcii au concentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog sădemonstrăm căsuntem uniți și, dacăe posibil, treci Dunărea pe unde dorești. ÃŽntre Jiu și Corabia, aceastădemonstrație este indispensabilăca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae„.
Principele Carol amânase venirea Armatei Române pânăîn momentul în care Marele Duce Nicolae al Rusiei nu va solicita exact ajutor militar românesc pentru Plevna. Urma săaibăloc Bătălia de la Plevna în care victoria armatei române va pune bazele independenței României.
n scurt timp, armata românămobilizatăa trecut Dunărea pe la Zimnicea, a avansat pe culoarul eliberat de ruși și s-a alăturat asediului. La 16 august, la Gorni-Studen, grupul vestic de armate care asedia Plevna a trecut sub comanda principelui Carol I al României, secundat de generalul rus Pavel Dmitrievici Zotov și de generalul român Alexandru Cernat.
Rușii și românii au dus lupte grele pentru a captura redutele din jurul Plevnei. Românii au reușit săcucereascăreduta Grivița și săpăstreze controlul asupra ei pânăla sfârșitul asediului. Asediul Plevnei (iulie–decembrie 1877) a avut succes doar dupăce forțele româno-ruse au întrerupt rutele de aprovizionare ale turcilor fortificați. Înlipsa proviziilor, Osman Pașa a făcut o tentativăde rupe asediul în direcția Opanez. Înnoaptea de 9 decembrie, turcii au ieșit în liniște, au întins poduri peste râul Viț și l-au traversat, atacând pe un front de 3,2 km și trecând de prima linie a tranșeelor rusești. S-au dus lupte la baionetă, niciuna din părți nereușind săobținăvreun avantaj. Profitând de avantajul numeric, rușii i-au împins în cele din urmăpe turci înapoi peste Viț. Osman Pașa a fost rănit la picior de un glonț rătăcit, care i-a omorât calul, și s-au răspândit zvonuri căar fi murit. Turcii s-au văzut în cele din urmăîmpinși înapoi în cetate, pierzând 5000 de oameni și cauzând 2000 de victime rușilor.
A doua zi, Osman s-a predat, lăsându-i garnizoana și sabia colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez. El a fost tratat onorabil, dar mulți dintre soldații săi au murit ca prizonieri mărșăluind prin zăpadă. Cei mai grav răniți au rămas în urmăîn spitalele de campanie, dar mulți au fost uciși de bulgari.
