În satele din Munţii Apuseni există în preajma Sărbătorilor de Paşti un obicei vechi de sute de ani denumit „Tocacii”, care este practicat de către tinerii din comunitate care se strâng în cete şi păzesc simbolic o toacă în cimitir folosind tunuri improvizate din ţevi şi carbid cu care fac zgomote similare împuşcăturilor.
Obiceiul Tocacilor sau Prăgşorul este, potrivit etnografilor din Alba, unul dintre cele mai răspândite şi vechi tradiţii în comunităţile din Munţii Apuseni şi este considerat a fi momentul ce face trecerea de la iarnă spre învierea naturii, spre renaşterea ei.
Tradiţia populară este practicată în numeroase forme în funcţia de comunitatea în care se desfăşoară diferind nu atât modul de desfăşurare cât perioada pe care obiceiul se întinde.
El se practică la Paşti având drept model ceremonialul obiceiului colindatului de la Crăciun şi, la fel ca şi colindatul din timpul Sărbătorilor de Iarnă, şi „Tocacii” se compune din mai multe secvenţe ceremoniale şi rituale.
Obiceiul este extrem de vechi şi în Alba se practică încă în multe localităţi din zona Apusenilor, însă tradiţia în timp a suferit modificări odată cu evoluţia comunităţii satului.
Tradiţia începe cu formarea cetei de feciori condusă de crai numit în mai multe feluri, în funcţie de localitate, respectiv birău, şpan, vătaf.
În trecut, ceata de feciori era însoţită de un cal pe care se puneau desagii cu merindele primite la colindat şi de o cloşcă ce se spune că aduna ouăle primite pentru petrecerea de după Paşti. O altă secvenţă ceremonială era păzitul toacei care semnifica bărbăţia tocacilor. Toaca era păzită pentru a nu fi furată de către bărbaţii căsătoriţi, iar dacă aceştia reuşeau să fure toaca, feciorii care o aveau în pază erau consideraţi slabi şi păţeau o mare ruşine. Drept pedeapsă, nu mai erau plătiţi de comunitate şi nu aveau voie să mai iasă la joc decât după Rusalii.
A treia secvenţă ceremonială este colindatul din casă în casă unde tocacii fac urări gazdelor iar acestea îi răsplătesc cu bani, colaci, ouă roţii etc.
Tocacii „împuşcă” spiritele rele
Obiceiul „Tocacilor” începe odată cu formarea cetei de tineri în timpul Postului Mare, iar aceştia îşi încep activitatea în Joia Mare, când merg la pădure pentru a alege paltinul necesar confecţionării toacei şi pentru a coborî bradul în care va fi atârnată toaca în curtea bisericii.
În Vinerea Mare, tocacii duc lemnele la cimitir pentru a aprinde rugul purificator şi înalţă bradul pentru a atârna în el toaca. Tot acum pregătesc „tunurile” şi „muniţia” pentru împuşcarea spiritelor rele.
