Se împlinesc la 15 decembrie 546 de ani de la Bătălia de la Baia între, pânăatunci (și de atunci încolo), invincibila „armatăneagră„ a lui Matei Corvin și oastea moldoveanăa lui Ștefan cel Mare – 1467.
Polonia și Ungaria aveau interese proprii în Moldova. Înacest context internațional extrem de complicat, Ștefan cel Mare, domnul Moldovei a reușit sămenținăechilibrul și săasigure țării sale o existențăpoliticăautonomă. La începutul domniei, Ștefan cel Mare a acceptat suzeranitatea regelui Poloniei. Înanul 1467 Ștefan cel Mare îl învinge pe Matei Corvin (regele Ungariei), în lupta de la Baia. Prin aceastăvictorie sunt respinse pretențiile de suzeranitate ale maghiarilor.
Lupta de la Baia dintre viitorii aliați în lupta împotriva Imperiului Otoman, Ștefan cel Mare și Matia Corvin, are la bazăconflictul dintre Petru Aron, refugiat la curtea regelui maghiar, și dorința Ungariei de a impune pe tronul Moldovei un domnitor aservit intereselor sale.
Astfel, Matia Corvin ridicăîn 1467 o oaste de 40.000 de cavaleri, nu înainte de a potoli răscoala țăranilor ardeleni de care Ștefan nu era străin. La 11 noiembrie, ungurii se aflau deja la Brașov, iar următoarea destinație era pasul Oituz, trecerea spre Moldova. Bine întărit de către domnitorul muntean, pasul se dovedește o nucătare pentru Matia Corvin, luptele surde din trecătoare dovedindu-se fatale pentru mulți dintre ostașii săi. Și totuși, regele ungur reușește sătreacă. La 19 noiembrie, târgul Trotușului este devastat. Nu sunt cruțați nici măcar copiii și preoții. UrmeazăBacăul, Romanul și se părea căarmata lui Corvin avea săia și Suceava. Anticipând următoarea mișcare a ungurilor, la 15 decembrie 1467, Ștefan cel Mare, alături de 12.000 de oșteni, asediazăRomanul, locul de campare al armatei ungare, dupăce incendiase orașul din toate părțile. Luptele sunt extrem de violente, cu multe victime de ambele părți. Înzorii zilei, panicați, ungurii încep săse retragăîn dezordine. Pânăși regele Matia Corvin este purtat pe targă, rănit grav de o săgeatăcu trei vârfuri și de către o lance. Doar indecizia vornicului Isaia de a ataca acolo unde îi ordonase Ștefan voievod face ca Matia Corvin sărămânănecapturat și săajungă, alături de rămășițele armatei sale, în Ungaria. Dar nu era decât începutul. Dornic săarate căMoldova nu mai este un loc deschis jefuitorilor, voievodul moldav pătrunde în anul 1468 în Ardeal, prădând și pedepsind trupele ungurești pentru cutezanța de a se fi opus moldovenilor. Nu era decât semnul căpe tronul Moldovei urcase un principe demn de orice națiune europeanăși cănicio putere medievalănu avea săia ușor mica națiune românădin mâinile celui mai mare voievod al ei.
Înprimii ani de domnie, Ștefan cel Mare s-a ciocnit cu tendințele expansioniste tot mai pronunțate ale regatului ungar. Regele Ungariei, Matia Corvin, dorind săsupunăMoldova, a început pregătirea unei campanii militare de proporții în Moldova. Ca motiv de începere a războiului a constituit eliberarea de către oastea moldoveneascăa cetății Chilia. Acest act a fost considerat la Buda drept o adevăratădeclarație de război din partea Moldovei. Conducătorul Ungariei avea ca obiectiv controlul gurilor Dunării. Acest scop nu putea fi îndeplinit fărădetronarea lui Ștefan, care ducea o politicăindependentăfațăde regatul ungar. Ungurii au hotărât să-i susținăpe pretendenții la scaunul Moldovei, Petru Aron și Berindei.
Campania militarăîmpotriva lui Ștefan cel Mare a fost pregătităminuțios. Înlunile septembrie și octombrie armata ungară, destinatăsăpătrundăîn Moldova, se estima la numărul de 40 000 de ostași, dintre care 12 000 de mercenari în mare majoritate de origine germană, dintre care 8 000 de călăreți. Forța de șoc a trupelor ungare era formatădin așa-zisa „armatăneagră„, constituitădin cavaleria grea și din pedestrași, mercenari dispunând de armament greu, precum paloșe germane, arbalete, securi de infanterie și halebarde. Trupele auxiliare erau formate din infanteria ușoară, folosităîn special în misiuni de recunoaștere și de legăturăși cavaleria ușoară, aptăpentru acțiuni de hărțuire. Unitățile ungare dispuneau de un mare număr de tunuri, în special de calibru mic. Merecenarii din componența armatei ungare aveau o mare experiențăîn luptele purtate cu otomanii în Bosnia și Serbia și acțiunilor militare din Boemia.
Armata ungarăera împărțităîn regimente (horgvi), fiecare regiment având câte 5 000 de ostași. Disciplina în unitățile ungare era neeficientă. Nu exista o coordonare a acțiunilor dintre cavalerie și infanterie. Preponderențăîn armata ungarăse dădea cavaleriei grele, ce avea în dotare armurăde producție germanăcu o greutate de 80-120 kg. Totodatăîn armata ungarăîși făceau serviciul militar ostași de diferite naționalități care greu se înțelegeau. Nobilimea se uita cu dispreț la simplii ostași pedestrași. Comandanții unguri credeau într-o victorie ușoarăși rapidăși n-au apreciat la justa valoare capacitățile armatei Moldovei.
Înfaza inițialăa războiului oastea Moldovei, ce avea ca misiune săse confrunte nemijlocit cu inamicul, era formatădin 12 000 de luptători. Aceasta se datora faptului căo parte din trupe au fost dislocate în cetăți, care înainte de invazia ungarăau fost întărite, în special cetatea Suceava și Hotin.
Oastea Moldovei era înzestratăcu armament ușor. Trupele erau deosebit de mobile și manevrabile. Înluptăcălărimea putea sădevinăpedestră. Ostașii foloseau sabia, paloșul, ghioaga, buzduganul, securea, arme ce făceau parte din categoria armelor de tăiere și lovire. Din categoria armelor de aruncare erau răspândite arcul și sulița. Întrupele armatei Moldovei era o disciplinăde fier, datoratăîncrederii ostașilor în capacitățile de comandant de oști a lui Ștefan cel Mare și comandanților cu experiențăce erau devotați domnitorului. Oastea Moldovei câștigase experiențăîn acțiuni rapide, de atac împotriva diferitor incursiuni de jaf efectuate de către unități auxiliare turcești și tătărești și prin atacuri de forțăcum a fost asediul și lupta pentru eliberarea cetății Chilia. Ostașii moldoveni duceau un război de apărare a pământului natal contra invadatorilor străini. De aceea moralul în trupe era ridicat. De acest lucru era legat și faptul cădacăungurii învingeau în aceastăconfruntare atunci Moldova își putea pierde nu numai independența de stat dar și credința strămoșească, stabilindu-se influența religiei catolice în teritoriul dintre Carpați și Marea Neagră.
Ștefan cel Mare a adoptat o tacticăde luptănumită„așteptarea strategică„ lăsând detașamente de acoperire în trecătorile Carpaților, principalele forțe concentrându-le în zona Sucevei. Detașamentele de acoperire permanent hărțuiau armata ungarăși totodatăatacau carele cu provizii.
Îna doua jumătate a lunii noiembrie 1467 armata ungarătrecuse Oituzul și continua săînainteze. Ștefan cel Mare s-a deplasat cu trupele sale spre sud. Aceastămanevrăs-a datorat raportului de forțe care exista între armata ungarăși cea a Moldovei. Armata ungarătrebuia săfie atrasăîntr-un loc unde nu putea sămanevreze. Ștefan cel Mare nu putea săse angajeze într-o bătălie generalăcu oastea maghiară. El a început săfoloseascăașa-numita „apărare strategicăactivă„, care prevedea măcinarea treptatăa inamicului, distrugerea capacității de luptăa unităților maghiare și scăderea moralului de luptă. Înfața trupelor de invazie au fost construite fortificații de campanie, baraje din copaci tăiați, cetăți construite din lemn și pămînt.
La 19 noiembrie trupele maghiare cu mare greu ocupătârgul Trotuș. Înurma luptelor de la Trotuș, ungurii au suferit mari pierderi. Terenul fiind neuniform era nefavorabil armatei regelui Ungariei, aceasta era greoaie, nemanevrabilăși nu putea să-și utilizeze complet principalele forțe care îi asigurau superioritatea și victoria. Înschimb armata Moldovei acționa prin lovituri rapide, puternice și de scurtădurată. Acest lucru nu ducea la mari pierderi în rândurile armatei. Comandanții ungari doreau să-l provoace pe Ștefan la o bătălie generală. Dar Ștefan evita aceastăconfruntare. Tactica de luptădusăde Ștefan era o tacticăde luptăcorectă, care ducea la rezultate mari cu forțe mici. Cum scria cronicarul polon Dlugosz: „ Ștefan cel Mare nu cuteza săse lase în luptădeschisă, ci-l hărțuia prin locuri ascunse și pline de curse„.
La 29 noiembrie trupele maghiare continuau înaintarea și au ocupat Romanul. Spatele și aripile coloanei de marș erau supuse atacurilor frecvente din partea călăreților moldoveni, fiind astfel obligați săstea într-o permanentăstare de tensiune. Regele Ungariei, văzând cănu-l poate provoca pe Ștefan cel Mare la o bătălie generalăa ordonat prădarea țării și exterminarea populației civile. Dar detașamentele ungare ce se desprindeau de oaste erau distruse în diferite ambuscade care erau organizate de unitățile moldovenești. Pe măsurăce oastea regelui pătrundea tot mai adânc pe teritoriul Moldovei, în armata maghiarăapăreau dificultăți cu proviziile. Detașamente trimise de Ștefan au închis căile de aprovizionare din spatele inamicului, tăindu-i orice legăturăcu exteriorul Moldovei. Acest fapt l-a făcut pe regele Ungariei sămăreascănumărul de detașamente trimise dupăpradă, ce erau distruse unul câte unul.
La 7 decembrie regele ungur acceptăsăînceapătratativele de pace ce au fost inițiate de către Ștefan. Prin acest lucru el dorea să-și refacăforțele, dar nicidecum săse retragăde pe teritoriul Moldovei. O cerințăa regelui Ungariei era reîntoarcerea cetății Chilia regatului ungur și plătirea unui tribut de vasalitate. Ștefan, dimpotrivă, dorea ca regele Ungariei să-l recunoascăca domnitor al Moldovei și armata ungarăsăse retragăpe vechiul drum pe care a venit. Dar dupămai multe întâlniri, tratativele au intrat în impas.
Văzând acest lucru Matia Corvin a reluat ofensiva spre Suceava, dând foc târgului Roman. Pentru a face mai sigurăînaintarea, douădetașamente au început săînainteze spre Cetatea Neamțului. Dar aici, în fața ungurilor a apărut o nouădificultate. Înluna noiembrie s-au început înghețuri puternice. Aceasta a dus la victime în rândurile trupelor maghiare, deoarece un mare număr din ostașii unguri erau nevoiți sădoarmăsub cerul liber, casele de locuit fiind distruse și arse de ostașii moldoveni.
La 14 decembrie armata maghiarăa intrat în vechea capitalăa Moldovei, Baia. Matia Corvin a ales acest oraș pentru refacerea trupelor înainte de a începe ofensiva generalăspre Suceava. La Baia comandanții unguri au adoptat măsuri de siguranță: s-au executat lucrări de fortificare în părțile mai vulnerabile, s-au creat ziduri dupămodelul husit, în care au fost instalate tunuri. Regele cu garda sa se afla în centrul orașului. Planul de atac a lui Ștefan prevedea ca lovitura generalăsăfie efectuatăîn prima noapte dupăsosirea regelui Matia Corvin la Baia. La acel moment trupele ungare erau obosite dupămarșul lung și cei mai mulți din ostași erau cuprinși de somn. Ștefan și-a concentrat principalele forțe la depărtarea de 2 km de târg în spațiul dintre râul Moldova și afluentul acestuia Șomuzul Băii. Toți ostașii au descălecat și folosindu-se de întuneric au încercuit orașul. Ca săamplifice panica în rândurile inamicului, Ștefan a ordonat unei părți din ostași sădea foc orașului.
Înnoaptea de 14 spre 15 decembrie ostașii moldoveni au pătruns în oraș și au dat foc unui număr mare de locuințe. Întabăra inamicăs-a început panica, ostașii au început săstingăincendiile. Înacel moment Ștefan ordonăînceperea atacului general. Se începuse un mare măcel a trupelor invadatoare. La marginea orașului Baia s-a început o încăierare aprigă. Unitățile maghiare se retrăgeau spre centrul orașului Baia. Regele Ungariei a fost rănit. Spre ziuă, formând un detașament de șoc din garda personală, Matia Corvin a trecut printre rândurile ostașilor moldoveni. Dar și în aceastăluptăel a fost rănit cu trei săgeți. De urmărire și de prizonierat pe regele Ungariei l-a salvat trădarea unor boieri moldoveni din preajma lui Ștefan. Comandanții unguri au părăsit trupele lăsându-le la voia întâmplării. Rămășițele ce se retrăgeau erau exterminate de către detașamentele de urmărire trimise de Ștefan.
Bătălia de la Baia s-a sfârșit cu victoria totalăa oștirilor comandate de Ștefan. A fost distrusăuna dintre cele mai puternice forțe militare din Europa. Armata Ungariei a pierdut întreaga artilerie, au fost distruse unitățile de elită. Victoria datăa dus la sfârșitul implicării Ungariei în treburile interne ale Moldovei.
Pe plan internațional a crescut prestigiul statului Moldova. Vecinii au început săvadăîn persoana lui Ștefan nu un domnitor slab care ușor poate fi detronat, ci un conducător de stat care era capabil săapere independența țării.
Înacest război armata Moldovei medievale a primit o bogatăexperiențăde luptăși totodatăau fost puse bazele strategiei și tacticii de luptăcu armatele invadatoare, care erau net superioare. Acest lucru s-a văzut mai târziu în bătălia de la Vaslui cu otomanii din anul 1475, în invazia turceascădin anul 1476 și cea polonădin anul 1497.
surse : doxologia .ro
:Â Â Â istoriamilitara .org
(imagine din cartea lui Johannes de Thurocz, Ausburg, 1488)
