Tradiția care răsună peste sate: Pușcatul cu carbid, ecoul unei identități.
În fiecare an, în preajma marilor sărbători, ulițele satelor românești răsună de bubuituri puternice, ca un strigăt din adâncul tradițiilor: pușcatul cu carbid. Un obicei spectaculos, moștenit din vremuri vechi, transformat din simplă joacă în ritual de apartenență și mândrie locală.
Tinerii satelor adună conserve vechi, pregătesc carbidul și dau foc imaginației. Exploziile, inofensive dar zgomotoase, sunt un semnal simbolic: “Suntem aici, încă ținem la ce ne-a fost lăsat.” Unii spun că alungă spiritele rele, alții că vestesc bucuria sărbătorilor. Dar dincolo de legende, rămâne forța unui obicei care unește generații.
Chiar dacă uneori este privit cu scepticism sau teamă de către autorități, pușcatul cu carbid nu e doar zgomot – e o formă de rezistență culturală. Un sunet care spune: tradiția noastră nu moare.
