La data de 01.09.2014 C.A.Coltuc a lansat rubrica online “Ghidul consumatorului abuzat de banca„. Zilnic vor fi postate informatii despre:
– negocierea contractelor cu banca
– actiuni in instanta pe clauze abuzive
– apararea in executarea silita
Astazi vom vorbi despre: Cum negociez un contract cu banca?
Clauzele „cu scrisu’ mic„ pot fi, uneori, adevărate pietre de moarăde gâtul clienților unei bănci. Eu zic căvina cea mai mare o au clienții care nu știu săîși negocieze contractele ab initio cum zic juriștii, adicăde la început.
Înprimul rând trebuie citit contractul acasa si nu la sediul bancii. Poți hotărî dacă, în condițiile respective, îți convine sămai închei contractul sau nu, pornind de la aceste constatări, deși nu poți schimba structura contractului, poți negocia anumite clauze în cadrul contractului. Trebuie reținut un aspect foarte important: când ia banii, omul nici nu se uităce semnează; se trezește abia când trebuie săplătească.
Ce poti intr-adevar negocia
Poți negocia perioada pentru care angajezi creditul, poți sănegociezi și anumite aspecte legate de dobândă. Chiar dacănu vor reduce dobânda la cât vrem noi, se poate obține, totuși, prin negociere, un nivel mai scăzut. Dupăaceea, sunt anumite clauze care se referăla rambursarea anticipată. Acest comision variază între 1% și 5%. Vădați seamna cănu este același lucru dacădai 1% sau 5% și atunci începi o discuție. Și, dacănu ajunge la o înțelegere cu banca respectivăse poate adresa unei alte bănci.
Îngeneral, băncile au devenit mai conștiente și și-au dat seamna căun client trebuie analizat sub toate aspectele. Aparent, poți săcrezi căeste un client foarte bun, solvabil, dar realitatea sănu concorde cu aparența.
Dacăbăncile nu permit negocierea tuturor clauzelor contractuale, atunci acest aspect ar putea fi văzut, în sine, ca o “clauzăabuzivă„.
Calificarea ca abuziv al comportamenutlui băncilor este determinatăde caracterul nenegociat al contractelor de credit împreunăcu lipsa de informații, limbajul prolix sau, și mai grav, dezinformarea consumatorilor.
Astfel, nu orice fel de comisioane sunt abuzive, ci acelea care nu sunt menționate în contract sau sunt menționate, însăîntr-un mod înșelător. Mai exact, cele care nu prevăd partea din credit sau unitatea de timp la care se raportează, precum și cele care nu au o contraprestație realădin partea băncii.
A SE VEDEA SI
1. Înmulte cazuri (inclusiv cele care sunt acum pe rolul instanțelor), ofertele de creditare din perioada 2005-2008 conțineau aceasta precizare : daca destinatarul ofertei ar intenționa sănegocieze contractele pre-formulate, atunci trebuie săștie căva putea fi obligat la plata unui comision. Înmod aparent, o astfel de precizare își gaseste o justificare în faptul căbanca pregatește aceste contracte pre-formulate ca produse financiare care sunt puse pe piațănumai dupa o prealabilăavizare a acestor produse de către BNR.
Odatăobținutăaceastăavizare, „produsele financiare„ sunt introduse în sistemul informatic al băncii, fiind imposibil de modificat în concret, fărăo modificare a întregului sistem informatic al băncii.
Aparent, avem de-a face cu un cost suplimentar, pe care banca trebuie săîl obținăde la cineva, mai precis, de la cel care are proasta idee de a cere negocierea contractului. Bun, dar oare mai putem vorbi în mod serios, în aceste condiții, de proba negocierii, sarcinăcare revine, conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, profesionistului care intenționeazăsărăstoarne prezumția lipsei negocierii în contractele pre-formulate (adeziune)?
De remarcat aici că, în susținerea soluției din decizia citată, comentariul dnei Èšăndăreanu conține și referințe la o decizie a ICCJ, irevocabilă, defavorabilăbăncii (decizia din noiembrie 2012, dosar nr. 10464/799/2010). Și aceastăspețăare o soluție foarte interesantă(pe lângămulte altele) : „art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 instituie o prezumție relativăa caracterului ne-negociat al clauzelor în cazul contractelor preformulate, prezumție ce poate fi înlăturatădoar prin dovada scrisă, făcutăde profesionist, a caracterului negociat al contractului or al unor clauze ale acestuia„.
Așadar, prezumția de lipsăa negocierii nu poate fi răsturnatăcu interogatoriul, martorii, expertiza etc., aceste probe fiind inadmisibile în litigiile care se poartăasupra caracterului abuziv al unor clauze inserate în contractele pre-formulate ale profesioniștilor cu consumatorii lor. Prezumția de lipsăa negocierii nu poate fi răsturnatănici cu contra-prezumții sau cu speculații la limita logicii dupăcare, dacăun consumator a putut alege între trei oferte, înseamna căa existat negociere.
Îndecizia Curții de Apel Craiova se aratăcă„modalitatea în care banca și-a rezervat dreptul de a ajusta rata dobânzii nu poate transforma contractul de credit într-un contract aleatoriu pentru consumator„. ÃŽntr-adevăr, contractul de credit bancar este un contract comutativ, în care părțile își cunosc sau își pot cunoaște cu precizie drepturile și obligațiile, de la data semnării sale și pânăla finalul său.
Contractul de credit bancar de retail nu este un instrument financiar derivat din care partea tare sa câștige, iar partea slabăsăpiardă(mai mult sau mai puțin), în funcție de „evenimente semnificative ale pieței financiare„ sau de „conjuncturi„. Și în orice caz, contractul nu poate fi aleatoriu pentru o parte (client) și comutativ pentru alta (bancă).
De asemenea, decizia citatămai statueazăcă„motivele care săîndreptățeascăbanca săajusteze rata dobânzii nu pot fi arătate ulterior, nici în scris, nici verbal„ (ele trebuie arătate în contract, în mod clar și ușor intelegibil, n.n., Gh. P.).
2. Îndecizia citatăs-a considerat, în argumentarea soluției de respingere a excepției de prescripție a acțiunii (N.B.: unele bănci considerăîn apărările lor ca sancțiunea pentru clauzele abuzive este nulitatea relativă, prescriptibilăîn 3 ani, și nu nulitatea absolută, imprescriptibilă), căaceste clauze, odatăce li s-a constatat caracterul abuziv, sunt lovite de nulitate absolută, din moment ce normele care le reglementeazăsunt de ordine publică.
Dar, în plus, decizia citatăstatueazăcă, dacăse constatănulitatea absolutăa unor clauze dintr-un contract concret, atunci soluția se impune erga omnes, tuturor contractelor pre-formulate conținând acele clauze abuzive – tip. Textul art. 13, coroborat cu art. 6 din Legea 193/2000, în forma sa inițială, duce la aceastăconcluzie.
Argumentul este sustenabil, întrucât art. 6 din Legea nr. 193/2000 dispune că, dacăo clauzăeste constatatăca fiind abuzivă, atunci acea clauzăeste lipsităde efecte fațăde consumator. Nu este vorba de consumatorul concret (reclamantul din acțiunea directăîn instanță, consumatorul vizat de ANPC în emiterea procesului–verbal de constatare a caracterului abuziv al clauzelor din contractul punctual al consumatorului, intervenientul în procesul contravențional declanșat prin plângerea profesionistului etc.).
Este vorba de consumatorul generic, de toți consumatorii, de oricare dintre consumatori. Este normal săfie așa, întrucât suntem în prezența unor contracte pre-formulate, cu clauze-tip, introduse în circuitul juridic de profesionist, cu „adresa„ la orice consumator care s-ar putea afla în relații contractuale cu profesionistul.
Conceptul inițial însuși al acestei legi și al acestei reguli, concept provenit din Directiva 93/13, duce la aceastăconcluzie: odatăce o instanțăs-a pronunțat în sensul căo clauzăeste abuzivă, toate clauzele–tip din contractele pre-formulate ale unui profesionist, clauze identice cu cea constatata ca fiind abuziva, sunt lipsite de efecte fata de consumator. Mai precis, fațăde toți consumatorii aflați în aceeași situație cu reclamantul câștigător.
Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av.COLTUC MARIUS
0745150894
){kind=link}