Ies la ivealăprimele vestigii istorice pe șantierul din centrul Timișoarei: muncitorii care excaveazăîn Piața Sf. Gheorghe 19 au dat peste colțul de nord-vest al cele mai vechi biserici din Cetate, „bisericăa seminarului„, ce purta hramul Sf. Gheorghe. Biserica iezuităa fost, de fapt, descoperităși cercetatăde echipa profesorului dr. Florin Drașovean în 2006, odatăcu lucrările la linia de tramvai. De săptămâna viitoare vor începe ample cercetări arheologice în acest areal, pentru a se obține avizele cerute de lege.
„Prima bisericăîn acest sit a fost construităîn secolul al XIV-lea. După1552, când Timișoara a fost cucerităde turci și transformatăîn pașalâc, edificiul a devenit Moschee imperială, ei fiindu-i arondat și un cimitir. După1716, vechea bisericăa fost demolatăși s-a construit biserica Sf. Gheorghe. Biserica iezuităa funcționat aici pânăprin 1908-1910, când, din motive edilitare, a fost dărâmată„, a precizat prof.dr. Florin Drașovean.
Istoricii se așteaptăla descoperiri importante odatăcu șantierul pentru amenajarea zonei pietonale, legate de castrul Tymes de la 1266, de domnia regelui Carol Robert de Anjou, extinderea din vremea lui Iancu de Hunedoara și de epoca ce i-a urmat. De săptămâna viitoare, în zonăvor începe cercetări arheologice ample, a precizat directorul Muzeului Banatului, arheologul Dan Ciobotaru.
Se presupune căbiserica exista încădinainte de ocupația turcească– pe timpul stăpânirii otomane fusese transformatăîn moschee.
Dupăinstaurarea administrațieie austriece, clădirea a fost predatăiezuiților (sosiți la Timișoara în 1718) și redeschisăca și biserică, dupăreparații și un face-lift major ce i-a imprimat un stil baroc; pânăla urma vechea clădire a trebuit totuli demolată(1739) și a fost construităo bisericănouă. ÃŽntre timp, ordinul iezuit a fost dizolvat la 1773. Adiacent clădirii bisericii a fost construit seminarul catolic. Ulterior, în aceastăclădire s-a deschis prima instituție de învățământ superior laic din Timișoara, în anul 1845; avea douăfacultăți: pentru filozofie și respectiv pentru drept. A avut din păcate o viațăscurtă(a fost închisăîn turbulentul an 1848) și din documentele epocii rezultăcăsfârșitul i s-a tras mai ales de la insubordonarea fațăde administrația bisericeascăși cea militară, care nu privea cu ochi buni intelectualitatea, suspectând-o de simpatii pro-revoluționare. Următoarea ocazie pentru deschiderea unei universități avea săaparăabia în 1921.
Biserica seminarului era poziționatăoblic fațăde axul pieței, adicăpe diagonală– ceea ce ducea la apariția a douăspații triunghiulare, unice in peisajul urban timișorean.
