Cuvântul românesc moaște provine din cuvântul slavon moÅ¡ti – cf. bulgarăмощи, pronunțat: [moști] – și se folosește mai ales în limbajul religios și doar la plural. Termenul de moaște este sinonim cu cel de relicvă, la plural relicve, care provine din cuvântul francez relique, la plural reliques, „rămășițe„, originar din latinescul: reliquiae -rămășițe„, „resturi„.
Așadar moaștele sunt rămășițe, oseminte – adesea mumificate – ale unui sfânt sau ale unei persoane cu viațăsfântă. Prin extensie, se aplicăși la resturi de îmbrăcăminte, veșminte sau alte obiecte ale persoanei sfinte sau în legăturăcu aceasta. Astfel, moaște sau relicve pot fi considerate oseminte, rămășițe din trupul unui sfânt sau al unui fericit, icoane, veșminte sau alte obiecte ale sfinților sau strămoșilor unui popor, sau obiecte care au servit la martirizarea celor care au fost proclamați sfinți sau fericiți.
Despre moaștele sfinților mulți credincioși au convingerea căprin atingerea de ele și prin rugăciunile adresate sfântului lângămoaștele lui, adeseori se înfăptuiesc vindecări și alte fapte minunate datoritălegăturilor duhovnicești care se stabilesc între credincioși și persoanele reprezentate în icoane sau ale căror moaște s-au păstrat.
Moaște în toate bisericile
Cel puțin în Ortodoxia românească, nu se târnosește nicio bisericăfărăsfintele moaște. ÃŽnainte de construcția unei noi clădiri care va deveni biserică, episcopul eparhiei trebuie săbinecuvânteze eforturile. ÃŽnainte de începerea efectivăa construcției, episcopul așazăo piatrăde temelie care poate săconținăși moaștele unui sfânt. Dupăce construcția s-a terminat, biserica cea nouăpoate fi târnosită.
Înziua târnosirii, slujba începe cu Sfințirea Apei de către un preot numit dinainte. Se poate sluji Utrenia, o slujbăde dimineață, dar folosind o masăacoperităpusăîn fața Ușilor ÃŽmpărătești pe care se găsește o candelă, un disc, o steluțăși o acoperitoare pentru disc unde, dupăsosirea sa, episcopul așazăsfintele moaște.
Iatăcămoaștele sunt un element central în fiecare bisericăortodoxă.
Deși credincioșii considerăunele moaște mai importante decât altele, mai puternice în facerea de minuni sau de vindecări, dupăcum se poate vedea la unele ocazii și sărbători când mulțimi imense se strâng săcinsteascăși săatingăunele moaște, Biserica nu face și nu încurajeazăastfel de ierarhizări.
Pe teritoriul României, în toate bisericile ortodoxe, catolice sau greco-catolice, sunt câteva mii de racle cu moaște sfinte.
Sfântul Gheorghe, Biruitorul balaurului
Mai puțin știute, ținute într-o discreție totală, pânăacum cîțiva ani, când jurnalistul Florian Bichir a aflat de existența lor, sunt moaștele unuia dintre cei mai importanți sfinți creștini, venerat deopotrivăde Biserica Apuseanăcât și de cea Răsăriteană, patronul Angliei, ocrotitorul Rusiei, al Moscovei, al Barcelonei, ocrotitorul Armatei Române, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
Ei bine, Capul Sfântului Gheorghe și o bucatădin lanțurile cu care a fost încătușat se aflăîntr-o raclă, încuiatăîntr-un seif special, în altarul unei mici mănăstiri ortodoxe sârbe din Banat, mănăstirea Sfântul Gheorghe (cum altfel?) de lângăsatul Birda.
Moaștele Capului Sfântului Gheorghe au o poveste fabuloasă, ele fiind mutate de creștinii din Kosovo dupăbătălia contra turcilor de pe Câmpia Mierlei, pentru a nu cădea în mâinile necredincioșilor.
„Da, în Mănăstirea Sfântul Gheorghe exista într-o raclă- care este ținutăîntr-un seif special din Sfântul Altar – fragmente din capul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Acestea sunt moaște unice în lume. Știți cădin moaște este obiceiul săse rupăbucățele, pentru a fi împărțite spre sfințenie bisericilor, dar capul este numai la noi. Dupămarea bătălie de la Kosovopolje (Câmpia Mierlei), din 1389, pentru a fi salvat de mâinile păgânilor, Capul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, împreunăcu lanțurile cu care acesta a fost încătușat și cu icoana făcătoare de minuni din tronul Maicii Domnului au fost strămutate din Kosovo în Voivodina, mai exact în Karlovat, la reședința episcopalăde acolo. Karlovat este o zonăcu zeci de mănăstiri ortodoxe, consideratăde mulți drept Athosul sârbesc. De aici, tot de teama turcilor, odoarele sfinte au ajuns aici, în Mănăstirea Sfântul Gheorghe, prin stăruința ctitorului acesteia, marele despot Brancovici“. a declarat preotul Branislav Stancovici din Timișoara jurnalistului Florian Bichir acum cîțiva ani.
