Cultura apei, mai precis cultura utilizării apei în scopuri terapeutice, dateazădin vremuri imemoriale,  dar ridicarea conceptului de SPA (așa cum îl cunoaștem noi azi) de “Sanitas Per Aquam„ – sau Sano per Aqua – la rang de filozofie aparține lumii romane, inspirată, firește, de antichitatea greacă.
Așadar, pretutindeni pe teritoriul Republicii și, apoi, pe cel al Imperiului, romanii au construit „thermae„, băile publice, cel puțin una pentru fiecare așezare romană.
A nu se înțelege cătermele preluau funcția primarăde igienăcorporală, care se realiza în „balneum„, adicăbaia personalăcare se găsea în fiecare locuințăromanăși care era localizatăîntr-o camerăanume, „balnearium„, adicăechivalentul camerei de baie din zilele noastre.
Înmod paradoxal (săpoate cănu…) vestul României, fostăprovincie romană, cu o tradiție multimilenarăa civilizației SPA, a ajuns, spre rușinea noastră, ca în doar trei decenii sătransforme în ruinăsau sădistrugăîn totalitate o adevăratăindustrie turistică-balneară. La Băile Herculane, unde romanii descoperiserăizvoare cu proprietăți curative, românii fac încăbaie ca dacii în epoca pre-romană.
Pentru un turist contemporan, familiarizat cu SPA-urile moderne, modul în care mii de oameni se înghesuie săfacăbăi terapeutice în condiții primitive pe malul Cernei, la cîțiva kilometri de stațiunera Băile Herculane, constituie, cu siguranță, un spectacol halucinant.
De 2000 de ani, oamenii fac la fel baie în „spa„-ul natural de Valea Cernei lângăBăile Herculane, unde pe malul Cernei sunt „amenajate„, dacăputem spune așa, niște gropi în care se capteazăizvoarele calde cu apătermominerală, oligominerală, cloruro sodică, bicarbonatăcalcică, slab sulfuroasă, cu o temperaturăcare variazăîntre 37 și 41 de grade.
Istoricii spun căaici se făcea baie încăde pe vremea dacilor. ÎnIstoria Banatului Timișan, apărutăîn 1779, Francesco Grisellini scria:
… românii din districtele din jurul Băilor Herculane folosesc „cu mare încredere aceste ape curative la cele mai primejdioase și înrădăcinate boli… cufundându-se pânăla piept. ÃŽnnopteazăapoi la fața locului, înveliți în mantalele lor, iar în dimineața următoare, dupăce au mai făcut încăo baie, au asudat și au luat masa, se întorc iarăși la casele lor.„
Exact ce descria Grisellini acum douăsecole, se întâmplăși azi, cu diferența că, vara, oamenii vin cu mașinile de la sute de kilometri și nu pleacădupăo singurănoapte, ci campeazăpe Valea Cernei chiar și zece zile. Vara, pe kilometri întregi, Valea Cernei e ocupatăde mașini și corturi ale românilor veniți la tratamentul natural, la gropan și la cădițe.
