Înainte de 1989, aproape fiecare copil din România avea în casă o pereche de teniși sau bascheți fabricați la Drăgășani.
Simpli, rezistenți și ușor de recunoscut după talpa groasă de cauciuc și pânza albastră, acești pantofi sport au devenit unul dintre simbolurile copilăriei din perioada comunistă.
Pentru multe familii reprezentau încălțămintea „bună la toate” – pentru școală, joacă, sport sau ieșirile de zi cu zi.
Tenișii și bascheții erau produși la fabrica Finca din Drăgășani, unitate înființată la sfârșitul anilor ’60 și care avea să devină una dintre cele mai importante fabrici de încălțăminte din România socialistă.
În anii de glorie, aici lucrau mii de oameni, iar producția pleca atât către magazinele din țară, cât și spre export în statele din blocul comunist. Modelele erau simple, fără design sofisticat, însă erau apreciate pentru durabilitate și pentru prețul accesibil într-o perioadă în care oferta era limitată.
Bascheții înalți, cu șireturi albe și talpă masivă, au rămas întipăriți în memoria generațiilor crescute înainte de Revoluție.
La fel de populari erau și tenișii joși din pânză, purtați de elevi în curțile școlilor sau pe terenurile de sport improvizate dintre blocuri. În acea perioadă, puțini își permiteau produse occidentale „de contrabandâ”, astfel că încălțămintea de la Drăgășani devenise un standard pentru milioane de români.
La Timișoara, însă, lucrurile stăteau un pic altfel fiindcă cei care lucrau la fabricile de pantofi sustrăgeau fără mari probleme încălțăminte, chiar dacă se producea exclusiv pentru export, toata Timișoara fiind plină de pantofi Adidas, Le Coq Sportif, incredibil de comozii Otter sau produsele high-end de la Guban.
După 1990, odată cu apariția brandurilor străine și schimbările economice, fabrica a început să piardă teren. Importurile ieftine și concurența tot mai mare au dus treptat la declinul producției, iar fabrica și-a închis porțile după câteva decenii în care a încălțat generații întregi. Cu toate acestea, nostalgia pentru „tenișii de Drăgășani” a rămas vie, iar imaginile cu vechii bascheți albaștri continuă să stârnească amintiri puternice pentru cei care au copilărit în comunism.
Astăzi, pentru mulți români, acești teniși nu mai reprezintă doar o pereche de încălțări, ci o bucată autentică din istoria unei epoci dispărute.
