Ziua de 24 iunie are o încărcătură simbolică aparte în cultura românească, reunind tradiții creștine și precreștine, obiceiuri populare și celebrarea unei comori de patrimoniu – ia românească. Este o zi a luminii, a feminității, a identității și a legăturii profunde dintre om și natură.
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – „Luceafărul” ce vestește Lumina
În calendarul creștin, 24 iunie marchează nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care a pregătit venirea lui Hristos.
Este una dintre puținele sărbători în care Biserica comemorează nașterea unui sfânt, nu trecerea sa în viața veșnică.
În Bucovina, această sărbătoare este adesea asociată cu cinstirea Sfântului Ioan cel Nou, ale cărui moaște se află la Suceava. Credincioșii merg în pelerinaj, iar poveștile despre minunile sfântului sunt transmise din generație în generație, completând moștenirea spirituală cu o aură de mister și credință profundă.
Sânzienele și Drăgaica – Zânele văzduhului și magia verii
Sărbătoarea Sânzienelor, cu rădăcini precreștine, celebrează zânele bune ale aerului, cunoscute pentru generozitatea lor în noaptea de dinainte: aduc rod holdei, sănătate oamenilor și protecție comunităților. Însă, dacă nu sunt respectate, pot deveni răzbunătoare.
Fetele culeg flori de sânziene – albe sau galbene – și își împletesc cununi sau cingători, pe care le poartă peste zi și apoi le păstrează pentru leacuri și ritualuri. Cununile așezate pe acoperișuri prevestesc norocul, căsătoria sau chiar moartea. Tot acum se strâng plante de leac, considerate la apogeul puterii lor vindecătoare.
În sudul țării, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Drăgaica. Fete frumoase sunt alese pentru a juca rolul Drăgaicei, purtând o cămașă ca de mireasă. Se spune că acea care a fost Drăgaică nu se poate căsători timp de trei ani – are nevoie de timp pentru a se „curăța” de forțele luminoase primite într-o singură zi.
