Dupăinvazia mongolilor care au exterminat aproape douătreimi din populația maghiară, regele Bela al IV-lea, cu sprijinul Occidentului creștin, a repopulat regatul maghiar, aducând coloniști din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană(majoritatea germani, dar și slavi) și din Polonia, la care s-au adăugat cumanii care se refugiaserăîn Ungaria de groaza mongolilor, abandonând teritoriile valahe unde coroana maghiarăîi fixase, în încercarea de a crea o nouămarcăde frontieră, Cumania catoliocă, peste populația valahăortodoxă. 
Înprocesul de naștere a noii națiuni maghiare (care de la Bela al IV-lea nu va mai avea prea mult de-a face cu linia de sânge a triburilor care au fugit de pecenegi și de bulgari din Etelköz și au ocupat câmpia panonică), regele Bela al IV-lea, considerat pe bunădreptate al doilea părinte al națiunii maghiare, a acordat Ordinului Cavalerilor Ioaniți teritorii și privilegii în Banatul de Severin (care cuprindea pe atunci și parte din teritoriul actualului Banat) emițând un document de o extraordinarăimportanțăistorică, așa numita Diplomăa Cavalerilor Ioaniți!„
Diploma emisăde regele ungar Béla al IV-lea
Cavalerilor Ioaniți la 2 iunie 1247
Înnumele Sfintei Treimi una și nedespărțită, Amin. Bela, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei și Cumaniei de-a pururea …
… Așa dar, mânați de acest gând, dupăo îndelungatăsfătuire cu fruntașii și baronii regatului nostru, ne-am oprit la aceastăhotărâre luatădimpreunăcu venerabilul bărbat Rembald, marele preceptor al casei Ospitalierilor din Ierusalim, din părțile de dincoace de mare, cu privire la repopularea regatului nostru, care prin năvălirea dușmănoasăa națiunii barbare numitătartari, a îndurat mare pagubă, atât prin pierderea bunurilor, cât și prin uciderea locuitorilor, cădeoarece acel preceptor în numele casei Ospitalierilor s-a îndatorat de bunăvoie, pe sine și casa Ospitalierilor, săia armele pentru ajutorarea regatului nostru în vederea apărării credinței creștine, potrivit cu actul scris mai jos, și săne dea sfat și ajutor credincios pentru popularea țării noastre, și săse supunăși la celelalte îndatoriri ce se vor arăta îndatăîn aceastăscrisoare, îi dăm și îi dăruim lui și prin dânsul numitei case întreaga țarăa Severinului împreunăcu munții ce țin de ea și cu toate celelalte și cu toate celelalte ce atârnăde ea, precum și cnezatele lui Ioan și Farcaș, pânăla râul Olt, afarăde teritoriul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm olatilor așa cum l-au stăpânit aceștia și pânăacum. Totuși în așa fel încât jumătate din toate foloasele și veniturile și slujbele din întreaga țarăa Severinului amintitămai sus, și din cnezatele numite mai sus, săo păstrăm pe seama noastrăși a urmașilor noștri, cealaltăjumătate căzând în folosul casei pomenite mai sus, afarăde bisericile clădite și cele ce se vor clădi în toate teritoriile sus zise, din veniturile cărora nu păstrăm nimic pe seama noastră, rămânând totuși neatinse cinstea și drepturile arhiepiscopilor și episcopilor pe care știe căle au, lăsând deoparte și toate morile dintre hotarele țărilor amintite atât cele clădite cât și cele ce se vor clădi, în afarăde cele din țara Lytua, precum și toate clădirile și semănăturile făcute cu cheltuiala fraților zisei case, și fânețele și pășunile pentru vitele și oile lor, și pescăriile care sunt acum în ființăsau care se vor face de către ei, care toate vrem săse opreascăîn întregime în folosul fraților acestora, afarăde pescăriile de la Dunăre și iazurile de la Celei pe care le păstram împreunăpe seama noastrăși a lor. Și mai îngăduim ca jumătate din toate veniturile și foloasele ce se vor strânge pe seama regelui de la olatii ce locuiesc în țara Lytua, în afarăde țara Hațegului cu cele ce țin de ea, săle culeagăsus zisa casă. Mai voim ca amintiții olati săajute pe sus zișii frați cu mijloacele lor ostășești întru apărarea țării și înfrângerea și pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de către străinii, iar din partea lor acești frați săfie datori la prilejuri asemănătoare săle dea lor sprijin și ajutor, pe cât le va sta în putință. Pe lângăacestea, din sarea ce le-am îngăduit săducăîn chip îndestulător spre folosința acelei țări și a părților dinspre Bulgaria, Grecia și Cumania, din orice ocnădin Ultrasilvana de unde vor putea mai ușor săo scoatăcu cheltuiala dimpreunăa noastrăși a lor, fărăatingerea întru nimic a dreptului episcopal; tot astfel și din banii ce vor umbla acolo din voința regelui și hotărârea preceptorului acestei case, ce va fi în slujbăîn acea vreme, jumătate o păstrăm pe seama noastră, precum s-a spus mai sus și despre celelalte venituri, cealaltăjumătate având a fi îndreptatăspre folosul zisei case, fărăatingerea drepturilor bisericilor. De asemenea, rânduielile pe care le va fi hărăzit zisa Casănobililor și altora venind din alte părți sălocuiascăîn ținuturile amintite, atât în privința libertăților lor cât și a judecăților, precum și hotărârile judecătorești pe care le vor fi rostit împotriva acelora, le vom încuviința și întări, fărăatingerea părții noastre din folosințele ieșind de acolo, cu acest adaos căde se va rosti vreo osândă<într-o pricinăde> vărsare de sânge împotriva mai marilor țării, și ei se vor simți nedreptățiți, săpoatăface apel la Curtea noastră. Mai adăugăm cădacăar veni vreo oaste asupra regatului nostru, de care lucru săne fereascăDumnezeu, a cincea parte din ostașii țării amintite săfie datori a veni în oastea noastrăși a porni la război pentru apărarea țării noastre. Dar dacăvom îndrepta oaste spre Bulgaria, Grecia, și Cumania va purcede a treia parte din cei în stare a merge la război, și din prada de război, atât cea mișcătoare cât și cea nemișcătoare, numita casăîși va primi partea sa dupănumărul ostașilor din Severin, precum și a armelor lor. Pe lângăaceasta am dăruit amintitului preceptor, și printr-însul casei Ospitalierilor, toatăCumania, de la râul Olt și munții Ultrasilvanei, sub aceleași îndatoriri ce sunt arătate mai sus cu privire la țara Severinului, în afarăde țara lui Seneslau, voievodul olatilor, pe care le-am lăsat-o acelora așa cum au stăpânit-o și pânăacum, și întru totul sub toate acele îndatoriri, rânduite mai sus, cu privire la țara Lytua. …”
Diploma originală, în latină
A. Ch. 1247. Idem Bela Hospitalariis terras amplissimas de Zeurino confert.
In nomine sanctae Trinitatis, et indiuiduae Vnitatis. Amen. Bela, Dei gratia, Vngariae, Dalmatiae, Croatiae, Ramae, Seruiae, Galiciae, Lodomeriae, Cumaniaeque Rex in perpetuum. Regum Celsitudo requirit, et sublimium dignitati debetur, vt inter cetera eo studiosius ad multiplicationem inuigilet subditorum, quo ipsorum gloria in subiectae plebis multitudine specialius exaltatur; praesertim cum regum omnium et regnorum potentia, pax, et securitas, in suorum robore consistere dignoscantur. Accedit nihilominus non ad modicam sollicitudinis regiae partem, eos 448benignioribus intueri, et amplioribus prosequi beneficiis, in quorum personis et vtilitas temporalis prouenire speratur, et Rex regum omnium propensius honoratur. Hae itaque consideratione inducti, cum venerabili viro Rembaldo, domorum hospitalis Ierosolymitani magno praeceptore in partibus cismontanis (al. cismarinis) dilecto Amico nostro, super populatione regni nostri, quod per hostilem barbarae nationis incursum, quae Tartari appellantur, sicut in bonorum amissione, sic incolarum interemtione graue sustinuit dispendium, longo praehabito tractatu cum Principibus et baronibus regni nostri, in hoc nostra resedit communiter deliberatio, vt, quia idem praeceptor, nomine domus hospitalis, in subsidium regni nostri intuitu defensionis fidei Christianae, arma assumere, secundum formam inferius annotatam, et in populanda terra nostra consilium et auxilium impendere, bona fide, nec non alias subire conditiones, paullo post praesentibus insertas, se ac domum hospitalis sponte obligauit; damus, et conferimus sibi, et per eum dictae domui totam terram de Zeurino, cum alpibus ad eam pertinentibus, et aliis attinentiis omnibus, pariter cum Kenazatibus Ioannis et Farcasii vsque ad fluuium Oltae, excepta terra Kenaratus Lyrtioy (Pr. Linioy) Waiwodae, quam Olahis relinquimus, prout iidem hactenus tenuerunt; ita tamen, quod medietatem omnium vtilitatum et redituum, ac seruitiorum de tota terra Zeurini memorata, et Kenazatibus supra nominatis prouenientium, nobis et successoribus nostris reseruamus, medietate alia ad vsum domus supra dictae cedente, exceptis ecclesiis constructis et construendis, in omnibus 449terris supradictis, de quarum reditibus nihil nobis reseruamus; saluis tamen reuerentiis et iuribus archiepiscoporum, et episcoporum, quae habere dignoscuntur; exceptis etiam molendinis omnibus, infra terminos praenotatarum terrarum vbicunque factis, vel faciendis; praeterquam intra Lytira (Pr. Lytua) nec non aedificiis et agriculturis omnibus, sumtibus fratrum dictae domus factis; foenetis quoque, seu animalium et pecorum suorum pascuis; piscinis etiam, quae nunc sunt vel fient per ipsos; quae omnia ad ipsorum fratrum vsum integraliter volumus retineri; praeter piscationes Danubii ac piscinae de Cheley (Pr. Cheleg) quas nobis et ipsis communes reseruamus. Contulimus etiam, quod medietatem omnium prouentuum et vtilitatum, quae ab Olahis, terram Lityra habitantibus, excepta terra Hotsat (Pr. Harsot) cum pertinentibus suis, regi colligentur, domus hospitalis percipiat antedicta. Volumus etiam, quod memorati Olahi ad defensionem terrae, et ad iniurias propulsandas, seu vlciscendas, quae ab extraneis, nostrae ditioni non subiectis, inferentur, iam dictis fratribus cum apparatu suo bellico assistere, et e conuerso ipsi fratres in casibus consimilibus eis subsidium et iuuamen iuxta posse impendere teneantur. Ad haec de salibus, quos ad vsum dictae terrae, et illarum partium versus Bulgariam, Graeciam, et Cumaniam sufficienter deferri concedimus, de quacunque salis fodina Vltrasiluana commodius, sumtibus nobis et ipsis communibus, extrahi potuerint, saluo in omnibus iure episcopali, nec non de moneta, quae illic de voluntate regia et consilio praeceptoris domus illius, pro tempore constituti, curret, medietatem nobis reseruamus, sicuti de ceteris reditibus est praetactum; 450medietate alia ad vsum dictae domus conuertenda, saluis iuribus ecclesiarum. Ordinationes, quas nobilibus ac aliis tam super libertatibus ipsorum, quam super iudiciis ad inhabitandam terram iam dictam, aliunde venientibus concesserit, salua parte nostra redituum et vtilitatum inde prouenientium, dicta domus; nec non sententias, quas tulerit in eosdem, ratas habebimus atque firmas; hoc addito, quod si contra maiores terrae aliqua sententia de sanguinis effusione prolata fuerit, in qua senserint se grauari, ad nostram curiam valeant appellare; hoc insuper adiecto, quod si exercitus regnum nostrum, quod absit, inuadere attemptaret, quinta pars armatorum terrae iam dictae pro defensione terrae nostrae in exercitu nostro ad bella procedere teneatur; si autem versus Bulgariam, Graeciam et Cumaniam exercitum mouerimus; tertia pars omnium ad bella habilium praecedet, et de aquisitionibus tam mobilium, quam immobilium portionem recipiet domus iam dicta, pro numero personarum exercitus de Zeurino pariter et armorum. Ad haec contulimus Praeceptori antedicto et per ipsum domui hospitalis a fluuio Oltae et alpibus vltrasiluanis totam Cumaniam sub eisdem conditionibus, quae de terra de Zeurino superius sunt expressae, excepta terra Szeneslai Woiavodae Olahorum, quam eisdem reliquimus, prout iidem hactenus tenuerunt; sub eisdem etiam conditionibus per omnia, quae de terra Lytira sunt superius ordinatae. Hoc autem nolumus praeterire, quod a primo introitu saepe dictorum fratrum vsque ad viginti quinque annos omnes reditus Cumaniae terrae, integraliter domus percipiat iam praefata; praeterquam de terra Szeneslai antedicta, de qua tantum medietatem redituum et vtilitatum obtinebit. Ex tunc vero medietas 451omnium prouentuum, vtilitatum et seruitiorum per fratres eiusdem domus, a celsitudine regia approbatos et iuratos, fisco regio ministratur; ita tamen, quod de quinquennio in quinquennium per nostrum hominem specialem proprii reditus, seruitia et vtilitates, exinde prouenientes, debeant computari; sumtus vero, qui in castrorum, seu munitionum custodiis fient, sicut nobis et ipsis fratribus debent esse communes, saluis aliis conditionibus pro parte nostra, et exceptionibus pro parte domus hospitalis in terra Cumaniae, vt puta de Ecclesiis, de molendiuis et aliis omnibus, quae singillatim superius de Zeurino sunt expressa. Ad castra etiam aedificanda in dicta terra Cumaniae, nec non contra quoslibet impugnatores terrae Cumanae consilium et vires ipsis fratribus impendemus, quum necesse fuerit, et ab ipsis fratribus fuerimus requisiti; etiam cessantibus impedimentis aliis, illuc personaliter accedendo. Concedimus etiam eisdem terram quingentorum (Pr. 400.) aratrorum in Feketig, vel alibi vltra siluas complebimus hunc numerum, vbi magis ad introitum terrae Cumanae vel Zeurini dictis fratribus videbimus expedire; super qua donatione litteras nostras dabimus speciales. Denique, vt saepe dicta domus hospitalis commodius sibi necessaria per mare valeat procurare, pro vtilitatibus regni nostri et suis, contulimus sibi iuxta maritima ciuitatem Scardonam, cum omnibus suis pertinentiis et iuribus, ipsam contingentibus; nec non praedium Peczath (Pr. Pegzath) cum suis terminis et vtilitatibus, prout charissimus frater noster, inclytae memoriae Colomanus rex tenuit; et quemadmodum ad ipsum praedium pertinere digoscuntur; saluis ecclesiarum iuribus in eisdem. 452Insuper etiam terram nomine Woyla (Pr. Waila) iuxta Danubium non longe a Zemilen existentem, a castro de Crassou exemtam, cum omnibus pertinentiis et vtilitatibus suis, sicut Nicolaus, frater Vgolini, in perpetuitatibus tenuerat; fratribus contulimus praedictis. Porro saepedictus Praeceptor ob concessiones nostras, quas propter caussas infra scriptas facimus, seu fecimus, obligauit se nomine dictae domus, arma assumere contra omnes paganos, cuiuscunque nationis, nec non contra Bulgaros; contra alios autem Schismaticos, si regnum, aut regni confinia inuadere attemptarent, nominatim ac praecise introducere in regnum nostrum in praesente, ad nostrum et regni nostri seruitium centum fratres, militaribus armis et equis decenter, et bene praeparatos; contra exercitum autem Christianorum, regnum nostrum intrare volentem, obligauit se nomine dictae domus, dare quinquaginta fratres armatos ad custodiam et defensionem castrorum et munitionum in confiniis existentium; Vt est Posonium, Musunium, Suprunium, Castrum ferreum, castrum nouum et etiam infra, vbicunque rex voluerit collocare, et sexaginta contra Tartaros, si regnum nostrum ipsos intrare contingat; quod absit. Quibus omnibus, quamdiu sunt in custodiis castrorum et munitionum, regia prouisio faciet sumtus necessarios ministrare. Adiunctum est etiam nomine domus, quod praeceptor seu magister, qui pro tempore ad gubernationem domorum in regnis nostris existentium, mittetur de partibus transmarinis vel aliis, in introitu suo promittere teneatur, data fide iuxta consuetudinem sui Ordinis, omnem fidelitatem regi et regno; et obseruare facere atque attendere in se et suis, sine fraude, vniuersa et singula supra dicta; et quod curam et operam dabit, ad populandum 453non solum dictas terras, sed etiam alias terras regni nostri; et quod rusticos de regno nostro cuiuscunque conditionis et nationis, ac Saxones vel Teutonicos de nostro regno non recipiant ad habitandum terras supradictas, nisi de licentia regit speciali. Adiunctum insuper fuit a nobis, et a Praeceptore iam dicto, nomine praefatae domus receptum, quod si praemissa vel aliqua, seu aliquid de praemissis, ad quae dictus Praeceptor se et praedictam domum superius obligauerat, per ipsum vel per alium praeceptorem seu magistrum; pro tempore constitutum, omitti contingeret, et tertio sollempniter admonitus satisfacere non curaret, magnusque Magister transmarinus super haec modo debito pro parte regia sufficienter requisitus, non emendaret infra annum post factam requisitionem, quod omissum est seu neglectum per dictum magistrum, seu praeceptorem, pro tempore existentem, emendam seu vltionem per subtractionem redituum; vel alio modo, iuxta quantitatem et qualitatem excessus, regia deliberatio recipiet, iuxta suae beneplacitum voluntatis. Vt igitur vniuersa et singula supradicta, coram nobis et baronibus nostris recitata, perpetuae firmitatis, quantum est ex persona nostra, robur obtineant; quae fide data porrectione dexterae regalis nostrae promisimus, durantibus obligationibus, ex parte domus factis, inuiolabiliter obseruare, et facere obseruari, praesentem tradidimus paginam, charactere bullae nostrae aureae communitam; et saepe dictum Praeceptorem, nomine domus hospitalis praefatae, per dilectum, fidelem nostrum, magistrum Achillem, Albensem Praepositum, aulae nostrae vice-Cancellarium, in possessionem praedictorum corporalem auctoritate regia fecimus introduci. Datum per manus reuerendi Patris Benedicti Archiepiscopi 454Colocensis et aulae nostrae Cancellarii. Ven. Patre Stephano archiepiscopo Strigon. Bartholomaeo Quinque-Eccles. Stephano Zagrab. Basilio Cenadien. Pouza Bosnen. Arnolpho Iaurien. Zalando Wesprimien. Wicentio Warad. Heymone Wacien. Gallo Transilu. Lamperto Agriensi Episcopis, ecclesias Dei feliciter gubernantibus. Ratislao illustri Duce Galliciae et bano totius Sclauoniae; Stephano Comite Palatino; Laurentio Waywoda Transilu. Dionysio magistro Tauernic. et Comite Posoniensi; Rolando iudice aulae nostrae; Mauritio magistro Dapiferorum, et Comite Nitriensi; Chak magistro Agazonum et comite Supruniensi; Bagin (al. Bagono) magistro pincernarum, et comite de Bana; Paulo de Zounuk; Benedicto Musun. Nicolao Zaladien. alio Nicolao de ferreo castro; Henrico Simighiensi, Seuerico (Pr. Seuerino) Albensi comitibus, et aliis quam pluribus Comitatus et Magistratus regni nostri tenentibus; anno ab Incarnatione Domini MCCXLVII. quarto (al. III.) nonas Iunii, regni autem nostri anno duodecimo.“
Ex MSS. Battyán. et apud Pray Diss. VII. p. 134. Katona T. VI. p. 45. Non diu prouinciam poterant tueri Cruciferi contra Bulgaros; eam, vt videtur, sponte relictam, iam anno 1249. administrare coepit nomine Comitis Seuerinensis Laurentius. Vid. Diss. Prayanas. p. 138.
