Dinamica unei știri. Presa din Italia titrează că patru români au murit într-o urmărire ca în filme.
Presa din România preia cazul și titrează la fel, patru români morți.
La câteva ore, presa din Italia schimbă titlurile, patru oameni, patru persoane, patru barbati morți în circumstanțele de mai sus. Partea cu românii rămâne pentru presa italiană doar în cache-ul de la Google. Dacă dai click, morții nu mai au naționalitate, titlurile s-au schimbat, textul la fel.
În presa din România, morții rămân români. Ne ținem tari.
În presa din Italia, morții încep să fie romi sau țigani din Serbia.
În presa din România, titlurile rămân ferme. Morții sunt români. Un ziarist român mai circumspect, băiat de agenție, face un update și strecoară undeva, în paragraful 3, că unele surse îi dau pe morți drept sârbi. Titlul, însă, rămâne mare cu patru români, că dacă sunt persoane sau sârbi nici bunica nu mai citește. Băiatul sună și la ambasada noastră în Italia, doar doar reușim să dovedim că, totuși, morții sunt ai noștri. Acolo nu se știe nimic despre nimic, dar corpul consular stă vigilent în caz că vreun român cere asistență. Stați liniștiți că nu o să ceară nimeni nimic, că dacă sunt români, au murit deja, nu mai pot să ceară, dacă sunt sârbi pot să ceară și morți, că tot nu se încadrează în asistența consulară românească.
În titlurile românești morții au rămas români.
Așteptăm cu înfrigurare rezultatul oficial al cercetărilor autorităților italiene. Că nici ei nu au interes să schimbe prejudecățile. Dă mai bine dacă hoții sunt români, nu-i așa?
