Se fac şase luni de când viaţa ta s-a schimbat. După două luni de urgenţă (perioada 16 martie-14 mai), România a trecut la jumătatea lunii mai la starea de alertă, care va continua cel puţin până pe 14 octombrie. Pe 15 septembrie am intrat, practic, în cea de-a cincea lună de stare de alertă, intrând în vigoare cea de-a patra prelungire a acesteia.
Într-un bilanţ întocmit în perioada 16 martie-10 septembrie, Avocatul Poporului, Renate Weber, arată că în ţară noastră au fost luate cele mai drastice măsuri în sensul restrângerii unor drepturi şi libertăţi, cu menţiunea că unele dintre ele au fost benefice pentru răspândirea virusului.
De asemenea, a fost cea mai lungă perioadă de restricţii dintre ţările membre UE şi aplicate cele mai multe amenzi – 310.000 amenzi în valoare de 120 milioane de euro, date doar în perioada stării de urgenţă şi declarate, ulterior, neconstituţionale.
Avocatul Poporului spune că România „este singura ţară din UE în care au fost internate obligatoriu şi pe perioada stării de urgenţă şi pe perioada stării de alertă toate persoanele infectate, chiar dacă nu au prezentat simptome”.
Atât recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cât şi ale Centrului European de Prevenire şi Control al Bolilor Infecţioase sunt de a izola la domiciliu persoanele infectate cu Covid-19, dar care nu prezintă simptome.
„O parte a acestor măsuri au fost benefice, în sensul în care s-a împiedicat răspândirea comunitară a virusului”, admite Renate Weber în documentul publicat. Cu toate acestea, România a impus măsuri drastice de restricţionare a drepturilor şi libertăţilor, deşi nu a fost lovită de pandemia de coronavirus la fel de grav ca state europene precum Marea Britanie, Italia, Spania, Germania sau Franţa, consideră instituţia.
Din documentul citat rezultă că următoarele drepturi fundamentale au fost afectate sau restricţionate de România, în perioada pandemiei, conform decretelor prezidenţiale din perioada stării de urgenţă:
– dreptul la liberă circulaţie;
– dreptul la respectarea vieţii private şi de familie;
– inviolabilitatea domiciliului;
– dreptul la educaţie;
– libertatea de întrunire şi de asociere;
– dreptul la ocrotirea proprietăţii private;
– dreptul la grevă;
– libertatea economică.
