Blânda varăa anului 1927 a îndoliat întregul Regat al României. Înnoaptea de 20 iulie, Regele Ferdinand I ÃŽntregitorul își încheia pelerinajul vieții pământești, trecând la cele veșnice, întru Hristos.
Căldura acelei nopți de varăa pătruns castelul Peleș, acolo unde agoniza Suveranul ÃŽntregitor, sub privirile medicului curant dr. Mamulea, ale Reginei Suverane Maria, minunata sa soție, ale copiilor lor, Maria („Mignon„), Reginăa Iugoslaviei, Elisabeta, Reginăa Greciei, Principelui Nicolae, Principesei Ileana, vărul Reginei Suverane a Regatului României, Prințul Friedrich zu Hohenlohe-Langenburg.
Cronicile vremii au consemnat decesul Suveranului român în noaptea de 20 iulie 1927, la orele 2 și 15 minute. Zorii acelei zile au adus drapelul României în bernă, veștile din Regatul României duceau în lung și în lat sfârșitul unei ere glorioase, era Regelui Întregitor, Ferdinand I, primul Suveran al Regatului Unit al Românie. Sunetul clopotelor transmitea întregului Regat Român un mesaj zguduitor: „Bunul nostru Rege nu mai este!„
Din izvoarele istorice ale timpului, aflăm căîn acea zi îndoliatăs-a dezlănțuit o ploaie, o adevăratărupere de nori – un simbol al lacrimilor vărsate de națiunea romînă, unităîn eter cu Duhul Blând și Drept al Suveranului ei.
Răpus de o boalăgravă, Suveranul României ÃŽntregite lăsa moștenire posterității fapte încărcate de vitejie și glorie: un stat unitar aflat pe calea dezvoltării, întregit, plin de elan cultural, o Armatăputernicăși disciplinată, o soție genialăpe care o adora cu adevărat, copii și nepoți frumoși, foarte înzestrați.
Un învățat al antichității spunea că„toate se trag din suflet„, iar pentru a putea fi vindeca trupul, este mare nevoie săse vindece sufletul, „sufletului trebuie să-i dăm îngrijire„. Faptele bune ale Regelui Ferdinand I ÃŽntregitorul nu au domolit disputele politice din acele vremuri, nedreptatea și ingratitudinea din țarăși din străinătate i-au făcut mult rău blândului Suveran al României ÃŽntregite.
Marele istoric român Nicolae Iorga spunea despre Regele Ferdinand I al României următoarele: „Tragismul acestui mare suflet pur este unul dintre cele mai emoționante pe care le înregistreazăistoria universalăși se sfârșește odatăcu marea victorie.„
Despre destinului primului Suveran al României ÃŽntregite, putem afirma căi-a dăruit mult, enorm de mult. La rândul său, Ferdinand I al României a împărțit acest MULT, cu amândouămâinile, semănând binele națiunii române întregite, fiind alături de români cu toatăființa sa din 1914, în primul război mondial, dar și în perioada de dupămarea conflagrație mondială, pânăîn 1927 .
M.S Regele Ferdinand I ÃŽntregitorul se confesa astfel, Reginei Maria, viteaza sa soție: „Noi amândoi am fost ca niște ctitori. Unul lângăaltul ne-am pus viața pentru același ideal. Orice conflict, orice neînțelegere în micul și restrânsul nostru cerc a trebuit săpăleascăsub raza solarăa acestei mari iubiri fațăde idealul nostru, sub acțiunea iubirii care ne-a legat sufletele ca printr-o sudurămetalică: iubirea fațăde țara noastră.„
Rămășițele pământești ale Regelui ÃŽntregitor își aflat odihna veșnicăla Curtea de Argeș, străvechea bisericăprevăzutăcu cripte pentru Suveranii Regatului României. Faptele Suveranului Român, răposat în 20 iulie 1927, au rămas moștenire urmașilor, urmași care duc mai departe stindardul României Regale, unităîntru credințăși însetatăde a fi ce a fost odată„și chiar mai mult decât atât.„.
Dincolo de doliul național, speranțele unui nou început nu au încetat săapară. Înziua de 20 iulie 1927, Regatul României avea un nou Suveran. Mihai I, „Regele copil„, a urcat pe tronul României sub autoritatea unei Regențe în componența căreia au intrat: Patriarhul Miron Cristea, Gheorghe Buzdugan, președintele Curții de Casație, Principele Nicolae, unchiul tînărului Suveranului.
Succesiunea la tron a decurs în liniște. Armata a depus jurământul fărăvreo agitație, poate, anticipată. Au urmat perioade dificile în viața politicăa Regatului României. Din octombrie 1927, Regența a emis un mesaj în numele tînărului Rege, prin care se afirmăurmătoarele: „în colaborare permanentăcu toate țările care urmăresc același țel, România va face totul pentru ca în cadrul tratatelor existente săajungăla relații tot mai bune și mai prietenești cu toate statele, fărănici o discriminare.„
Deși unele cercuri politice au fost nemulțumite de Regență, aceasta le-a răspuns: „Noi ne aflăm deasupra partidelor. La un moment dat vom adresa tuturor partidelor un apel la conlucrare.„
Așadar, anul 1927, ziua de 20 iulie, aduce un sfârșit și un nou început pentru România. Un sfârșit încărcat de fapte glorioase, decesul Regelui Ferdinand I ÃŽntregitorul, un început al unui nou drum pe calea evoluției statale, debutul domniei Regelui Mihai I, continuatorul Coroanei Regatului României.
Cornel Florin-Seracin
