„Cereți vârtos săse șteargăiobăgia, pentru că, lucrând pe nimica de vreo zece sute de ani în brazdele domnilor, ați plătit și de o sutăde ori pâmântul care vădădea hrana vieții de pe o zi pe alta, cu atât mai mult căl-ați plătit degeaba, pentru căacela a fost al vostru și pentru el s-a vărsat sângele strămoșilor voștri.„ Avram Iancu
Îndimineața zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenităspre cer, pe prispa brutăriei (azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber, din Baia de Criș.
A fost îngropat cu funeralii naționale pe 13 septembrie 1872 la Èšebea, jud. Hunedoara, lângă”Gorunul lui Horea”. La slujba de înmormântare au slujit 36 preoți, în frunte cu protopopii Mihălțanu (ortodox) din Brad și Balint (unit) din Roșia Montană. Înfruntea convoiului funerar pășeau foștii comandanți militari ai românilor, care se mai aflau în viață: Simion Balint, Axente Sever, Mihai Andreica, Nicolae Corcheș și Clemente Aiudeanu. Pentru a anunța moartea sa, clopotele au tras în munți timp de trei zile și trei nopți. Comitetul de înmormântare l-a declarat „erou al națiunii”.
ÃŽnmormântarea a avut loc sub Gorunul lui Horea din curtea bisericii ortodoxe din Èšebea, dupădorința lui Avram Iancu. Peste 4.000 de persoane, dupăalte surse 10.000, au participat la înmormântare. Moții au sosit călări din Vidra de Sus încădin data de 11 septembrie, pentru a-l priveghia.
Ceremonialul funebru a început la ora 14, în 13 septembrie, în Baia de Criș, apoi convoiul, care se întindea pe mai mult de 2 kilometri, a pornit spre Èšebea. Pe tot parcursul s-a cântat „Marșul lui Iancu” și „Deșteaptă-te, române!”. Când primii oameni intrau în Èšebea, ultimii din coloanăabia porneau din Baia de Criș. Înfruntea convoiului mergea un tînăr cu un drapel în culorile românești roșu-galben-albastru, drapate în negru. Înmomentul în care sicriul a fost coborât în groapă, s-au tras salve de pușcă, în semn de onoruri militare.
