La un secol de la prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și eliberarea Banatului de sub stăpânirea slugilor habsburgilor, la Timișoara stema Ungariei mai veghează încă de pe una dintre clădirile aparținând Primăriei.
Este vorba despre Palatul Ștefania, una dintre clădirile emblematice ale Timișoarei din perioada Secession-ului (variana vienezăa curentului Art Nouveau), care se găsește în Cartierul Fabric, între Piața Romanilor și Piața Traian.
Un elemente distinctiv al clădirii este statuia metalică a unui halebardier în armură, așezată pe colțul drept al fațadei nordice.
Statuia ține în mâna dreaptă o halebardă, iar cu stânga susține un scut în formă de blazon. Pe scut este reprezentată stema istorică a Timișoarei, peste care se află stema Ungariei.
Clădirea, cunoscutăazi drept azi Palatul Ștefania, a fost construităbde către Primăria Timișoara între anii 1909-1910, după planurile celebrului arhitect Laszlo Sekely, cu destinația de casă de raport, fiind numită Palatul Fondului Azilului Orășenesc.
Desemnarea drept Casa de raport însemna că spațiile din clădire erau destinate închirierii iar banii erau folosiți pentru susținerea Azilului Orășenesc.
Palatul, care a găzduit de-a lungul anilor Clubul Cetățenilor, dar și faimosul local Carul cu Bere, a fost cumpărat în 1918 de către Rudolf Totis, directorul general al fabricii „Industria Lânii S.A.„. Totis este cel care a botezat clădirea „Palatul Ștefania„ după numele soției sale.
Înultimele decenii, cu sprijinul statului German, fațada clădirii a fost renovată iar vitrinele au fost refăcute în stilul original al începutului de secol XX.
Interesant este faptul că, în urmăcu doar cîțiva ani, Palatul Stefania a fost în centrul unui scandal uriaș, când s-a descoperit că Primăria figura intabulatăbcu peste 100 de garsoniere care nici nu fuseseră încă construite.