Aproximativ 740 de mii de bărbați și peste 190 de mii de femei din România își serbeazăonomastica azi. Înfiecare an, la 23 aprilie, îl prăznuim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini. A urmat cariera militarăși a ajuns comandant în armata împăratului Diocletian.
Înanul 303, împăratul a dat un decret prin care toți creștinii erau obligați săse lepede de credința în Hristos și săse închine zeilor. Sfântul Gheorghe, pentru cănu a vrut săjertfeascăzeilor, a fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie.
Menționăm căBiserica creștinăserbeazăziua morții sfinților ca ziua lor de naștere. Numai Fecioara Maria și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la aceastăregulă.
Sfântul Gheorghe în iconografie
Iconografia păstreazăimaginea Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur. Este vorba despre o legendăpioasa, în care Sfântul Gheorghe salveazăcetatea Silena, din provincia Libiei, terorizatăde un balaur. Aceastăimagine a sfântului a rămas în amintirea oamenilor ca model de curaj în lupta cu diavolul. Mai este reprezentat într-o mantie roșie, culoare tradiționalăpentru un martir, dar și ca războinic pedestru sau ca tribun militar în veșminte patriciene, cu o diademămetalicăpe cap, cu o platoșăsub mantie, ținând o cruce în mâna dreaptăși o sabie în mâna stângă.
În1222, regele Angliei, Richard Inima de Leu, l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale și al întregii țări. Regele Edward al III-lea a înființat „Ordinul St. George”, iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit, mai târziu, steagul Angliei, „Union Jack”. Marele Mucenic Gheorghe este considerat și ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei, Serbiei.
Obiceiuri de Sfântul Gheorghe
Întradiția popularăSfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor.
Înspiritualitatea populară, între San-George și Sâmedru (Sfântul Dumitru) existăo înțelegere cosmică. Se spune căatunci când broaștele cântăpentru prima oară, San-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii spre viață.
Îndimineața zilei de San-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așezăla stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea căoamenii, vitele și semănaturile erau protejate de forțele malefice.
Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse și în hrana animalelor, în credința căacestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.
Înajunul zilei de San-George, fetele de măritat credeau căîși pot vedea ursitul dacăpriveau, în aceastănoapte, într-o cofăplinăcu apă.
Existăși obiceiul ca în dimineața zilei de 23 aprilie, fetele săpunăîn mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care fecior va calcăpeste ele. Dacăflăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fetele credeau căîn acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli.
Tot în dimineața zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furiș în pădure pentru a culege mătrăguna și năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streașina, în credința căele le vor aduce pețitori bogați.
Flăcăii căutau în dimineața zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasăce putea săsfărâme lacatele. Înajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravăcu o cofăcu apăneîncepută. Vasul era ascuns într-un loc doar de el știut. La răsăritul soarelui fiecare privea în cofăcu apă. Dacăîn vas se afla un fir de iarbă, credeau căse vor căsători cu fata iubita. Dimpotrivă, dacăîn apăse afla o floare uscată, era semn cătînărul nu se va însura în acel an, iar dacăgăseau pământ, se credea căfeciorul va muri în curând.
Femeile căsătorite mergeau în pădure și culegeau plante doar de ele știute (mulgătoare, untul vacii), pe care le adăugau în hrana animalelor, în credința căvacile vor da mult lapte și de bunăcalitate.
Nimeni nu avea voie sădoarmăîn aceastăzi deoarece se credea căacel care încalcăinterdicția, avea săfie somnoros întregul an.
Urzicatul era un alt obicei practicat de San-George. Existăconvingerea căprin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși de-a lungul întregii veri care urma săînceapă.
Dintre toate obiceiurile enumerate, în comunitățile sătești contemporane se mai păstreazădoar obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartăcu ramuri verzi.
Direcția de Evidențăa Persoanelor Timișoara a Primăriei Municipiului Timișoara are, în acest moment, în evidențăun număr 17243 de persoane ce poartăacest nume.
ÎnTimișoara sunt 7735 de oameni cu numele Gheorghe, 3624 cu numele George, 112 cu numele Gheorghițăși 79 de oameni cu numele de Georgel. De asemenea, în orașul de pe Bega există1879 persoane cu numele de Georgeta, 2147 cu numele Geta , 1088Â cu numele Georgiana, 258 cu numele Giorgiana și 321 persoane ce poartănumele de Ghiorghița.
sursa Crestinortodox.ro
.gif)
