Se apropie Festivalul Internațional TimiÅŸoara Muzicală

Posted on mart. 29 2016 - 10:11pm by petre

Nici măcar de 1 aprilie Filarmonica „Banatul„ nu-i păcălește pe iubitorii muzicii din TimiÅŸoara. Mai mult, aceastădatămarcheazădeschiderea festivalului internațional anual TimiÅŸoara Muzicală. Pentru sâmbătă, 2 aprilie, a doua zi, orchestra simfonicăne pregătește un alt program atractiv. Ambele concerte vor fi dirijate de maestrul Walter Hilgers, un statornic prieten al oraÅŸului nostru.

Vineri, 1 aprilie, vom putea asculta Uvertura operei „Idomeneo„ de Wolfgang Amadeus Mozart, Ultimele patru lieduri de Richard Strauss și Simfonia VII-a de Antonin DvoÅ™ak.
Karl Theodor, Elector de Bavaria, cu ocazia organizării unui mare carnaval la München în anul 1780, i-a comandat lui Mozart compunerea unei opere. Acesta, împreunăcu Giambattista Varesco, libretist, au ales un subiect inspirându-se dintr-un text francez al lui Antoine Danchet — Idomeneo, Regele Cretei. Este extraordinar cum acest minunat creator, care a murit cu 53 de zile înainte de a împlini 36 de ani, a reușit în 25 de ani săcompunăatâtea opere pe lângăsimfonii, muzicăreligioasă, concerte instrumentale, etc. La 11 ani a compus „Apollo și Hyacinthus„, iar cu 12 săptămâni înainte de deces a scris La Clemenza di Tito. Un total de 22 de opere. Opera „Idomeneo„ a avut premiera la 29 ianuarie 1781 la Teatrul Cuvilliés din München. Uvertura este scurtă, concisă, ba chiar pentru mai multăcursivitate Mozart eliminăpartea de dezvoltare, tipicăla forma de sonată, înlocuind-o cu un simplu pasaj de tranziție. Gândindu-se la tragedia care urmează, Mozart încheie uvertura în nuanțăde piano, renunțând la contribuția suflătorilor.

Este cale lungăde la liedurile tinereții lui Strauss, melodice și strălucitoare, pânăla aceste extraordinare patru lieduri, cântecul de lebădăal unui înțelept, un artist rafinat, care îmbracămuzica poeziilor într-o orchestrație de o rarămăiestrie. Sunt trei lieduri dupăpoezii ale lui Hermann Hesse: Primăvara, Septembrie și La culcare, iar ultimul lied este dupăpoezia lui Joseph von Eichendorff: Înstrălucirea purpurie a amurgului. Cel care are meritul de a le fi înmănunchiat într-o singurălucrare, care a pus și titlul: Ultimele patru lieduri, era un foarte bun prieten al lui Strauss, Ernst Roth, șef editor la Boosey & Hawkes, o celebrăediturăde note muzicale. Cuvintele de prezentare ale fiecărui lied ar fi prea sărace fațăde ceea ce poate face audiția unei astfel de îngemănări măiastre dintre muzicăși poezie. Se poate spune căsunt ultimele licăriri postromantice din muzica unui mare compozitor. A compus liedurile în 1948, un an înainte de a muri (septembrie 1949). Solistăva fi soprana Sorina Silvia Munteanu.

Concertul simfonic se va încheia cu simfonia a VII-a a lui Antonin DvoÅ™ak. Simfoniile VII, VIII și IX sunt culmea creației simfonice a maestrului ceh. Primele douăstau în umbra simfoniei „Din lumea nouă„ care este cea mai populară. Totuși, fiecare dintre cele trei aratăun alt aspect al personalității compozitorului. Vineri, în sala Capitol vom asculta o lucrare foarte ambițioasăîn structură, furtunoasăși cu un mesaj care se desprinde de ÅŸcoala cehă, devenind unul internațional. Ea a fost terminatăla 17 martie 1885, fiind executatăîn primăaudiție în aprilie, același an, la St.James`s Hall din Londra. A purtat și numărul 2, fiind a doua publicatădintre simfoniile sale. Dacăsuccesul a fost extraordinar, publicarea a fost un coÅŸmar.  Editorul german, Fritz Simrock a făcut totul pentru a-i creea dificultăți și a-l irita pe compozitor. ÃŽntâi a spus cănu poate publica lucrarea fărăsăaibăreducția la douăpiane. Germanului nu-i convenea numele ceh de Antonin, ci dorea ca semnătura săfie Anton. La fel, titlul săfie în limba germană. Dorea ca dedicația pentru Societatea Filarmonicădin Londra săfie omisăde pe partitură. Încadrul acestor cereri discriminatorii, pe care le poți întâlni și azi, DvoÅ™ak i-a cerut niște bani în avans.  Simrock i-a oferit 3000 de mărci, care era un preț derizoriu. La auzul ofertei, compozitorul i-a răspuns căalți editori ar fi bucuroși să-i ofere dublu. Simrock, nervos, i-a dat 6000.

Sâmbătă2 aprilie 2016 ora 19

Tot sub conducerea dirijoralăa lui Walter Hilgers vom audia un concert primăvăratic  sâmbătă, 2 aprilie, protagoniști fiind orchestra simfonicăși doi dintre membrii ei, în posturăde soliști. Radu Å¢aga va interpreta Concertul pentru fagot și orchestrăîn fa major op. 75 de Carl Maria von Weber, iar Corneliu Meici va fi solist în Concertul pentru trompetăși orchestrăîn mi bemol major de Johann Nepomuk Hummel. La final – un cadou de primăvară, Simfonia a V-a în si bemol major de Franz Schubert.

Născut în noiembrie 1786, dintr-o familie de muzicieni, Carl Maria von Weber, care a moștenit titlul de baron de la tatăl său, a fost unul dintre reprezentanții de seamăai romantismului în Germania. A fost nu numai compozitor, ci și dirijor, pianist și critic muzical. Trebuie săamintim căromantismul timpuriu, al cărui reprezentant a fost, s-a oglindit și în viața sa destul de aventuroasă. Cheltuia peste posibilități, savura viața din plin, fapte care-l determinăpe rege să-l arunce în închisoarea datornicilor. Chiar și articolele critice pe care le scria erau marcate de dominația sentimentelor și de hiperbolizarea trăirilor sufletești. Probabil călui i se datoreazăobiceiul de a se scrie note explicative în programele de salăîn legăturăcu lucrările ce vor fi cântate. Maximilian I, Regele Bavariei, i-a comandat lui Weber douăconcerte pentru clarinet. Succesul lor i-a determinat pe unii membrii ai orchestrei de la curte să-l roage săscrie și pentru ei concerte. Singurul care l-a convins a fost fagotistul Georg Friedrich Brandt, elev al marelui fagotist — Georg Wenzel Ritter. Brandt l-a interpretat în marile orașe din Germania, dar Weber l-a ascultat abia în februarie 1813, la Praga, fiind mai tot timpul plecat în turnee de concerte. Mai existăun concert pentru fagot compus de Weber, intitulat Andante e Rondo Ungarese. Muzicologii spun căar fi fost inițial compus pentru violă.

Încontinuare săaflăm câteva informații despre Hummel, un compozitor ale cărui lucrări sunt plasate în perioada de trecere de la clasicismul muzical la romantism. El s-a născut în anul 1778 la Pressburg, Bratislava de azi. La 8 ani a luat lecții de la Mozart, care era impresionat de abilitățile sale muzicale. Mai apoi s-a întâlnit cu Haydn, care a compus pentru el o sonatăpe care a interpretat-o la Hanovra. Haydn l-a felicitat și i-a dat o guinee, o monedăde aur britanicăpe vremea aceea. L-a cunoscut și pe tînărul Beethoven și cu toate căprietenia dintre ei a cunoscut suiÅŸuri și coborâşuri, mai apoi amândoi s-au reconciliat manifestându-și respect reciproc. A legat multe prietenii cu marii artiști ai vremii, printre care și cu Goethe, ceea ce i-a lărgit mult orizontul artistic. Dacăla maturitate era un muzician și compozitor foarte apreciat, dupăce a dispărut- în mod ciudat- nu i s-au mai cântat lucrările timp îndelungat. Înanii din urmăi s-a redescoperit valoarea; ca urmare, apare tot mai des pe afișele de concert. A avut merite deosebite și prin faptul căa contribuit cu inițiative și cu unele intervenții pentru implemetarea legii de pensionare a artiștilor. A organizat concerte în beneficiul artișilor săraci și a luptat împotriva furtului intelectual. Concertul pentru trompetăa fost compus pentru Anton Weidinger, celebru virtuoz și inventator, în decembrie 1803. Prima audiție a marcat intrarea lui Hummel la orchestra curții Prințului Esterházy,  loc părăsit de Haydn. Deși a fost scris în mi major, concertul este mereu interpretat în mi bemol major, o tonalitate mai accesibilăpentru digitația la trompetele moderne.

În1816, Schubert compune douăsimfonii, destul de diferite. Prima, în do minor, se mai numește și tragica, în principal datorităinfluenței compozițiilor beethoveniene, cealaltă, în si bemol major, face câțiva pași înapoi și realizeazăo lucrare veselă, plinăde elan, ce ne aduce aminte de ultimele simfonii mozartiene. Este simfonia V-a, o simfonie lirică, care, deși ne amintește de Mozart, ne prezintătotuși un compozitor cu o personalitate conturatăși originală. Practic, aceastălucrare este adevăratul punct de pornire spre libertatea de expresie în simfonism a lui Schubert. Absența percuției, a clarineților și trompetelor, dezvăluie intenția de a construi o lucrare fărăaccente dramatice. Este  o muzicăamabilăși strălucitoare. Ea ne poartăîn plinăprimăvară.

Comments

comments

About the Author