Sâmbătă, 30 noiembrie, credincioșii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei, „primul chemat”, unul dintre apostolii lui Iisus, creștinătorul neamului românesc.
Aproape 720.000 de români, dintre care 368.523 bărbați și 349.079 femei, își sărbătoresc onomastica sâmbătă, de ziua Sfântului Apostol Andrei, potrivit statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MAI).
Potrivit sursei citate, 717.602 de cetățeni români poartănumele Sfântului Apostol Andrei.
Din totalul româncelor care își sărbătoresc onomastica sâmbătă, 293.745 poartănumele Andreea, 26.325 pe cel de Andra, iar alte 21.442 femei se numesc Andrea. De asemenea, 7.205 femei au numele Andreia, iar alte 356 – Andruța sau Andrușa.
Majoritatea bărbaților, respectiv 346.959, poartănumele de Andrei. Alți 12.316 se numesc Andraș, 4.208 – Andreas, iar 3.237, Endre, potrivit statisticilor MAI.
Pe de altăparte, noaptea Sfântului Andrei este marcatăde unele obiceiuri, tradiții, superstiții spectaculoase, de sorginte precreștină, vizând protecția atât a oamenilor, cât și a locuințelor și animalelor lor.
Înnoaptea de Sfântul Andrei, hotarul dintre cele văzute și cele nevăzute dispare, iar momentul este propice pentru unele practici de prospectare a viitorului.
SFÂNTUL ANDREI și usturoiul
„Andrei cap de iarnă” (așa cum i se spune în Bucovina) permite producerea unei îmbinări între lucrurile malefice și cele benefice, dispărând hotarul dintre ele. Astfel, în noaptea Sfântului Andrei, „umblăstrigoii” săfure „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale celor morți, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo. Înaceastănoapte, aceste spirite devin periculoase, distrugătoare, aducând calamități, boli și nefericire.
Înaceste condiții, usturoiul este folosit întru apărarea gospodăriei – ușile și ferestrele casei, grajdurile, cotețele erau unse cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele sau se atârnau cununi împletite de usturoi.
Usturoiul folosit la aceste practici de apărare era de obicei „menit” cu un an înainte, tot în noaptea Sfântului Andrei. O ceremonie de „păzire” a usturoiului implica participarea fetelor și flăcăilor din sat, care petreceau, în vreme ce acesta căpăta calitățile pentru protecție.
Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului care va săvie ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecție fațăde duhurile malefice, precum și ca modalitate de a atrage un posibil partener de viață, a ursitului (dupăce, în prealabil, usturoiul a fost sfințit la bisericăși păstrat la icoană).
Ca mijloace de protecție fațăde strigoi se mai folosesc firimituri de pâine împrăștiate în curte – pentru ca duhurile sănu intre în casădupămâncare – și candele aprinse lângăicoane. Animalelor din gospodărie li se pune în hranăbusuioc sfințit și în apăagheasmă. De asemenea, se descântădroburi de sare, care se îngroapăsub grajd, pentru a fi scoase la suprafațăde Sfântul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele.
SFÂNTUL ANDREI, tradiția crengilor de vișin
Înnoaptea Sfântului Andrei se poate prevedea cât de rodnice vor fi livezile și ogoarele. Oamenii aduc în casăcrenguțe de vișin, le pun în apăși, dacăînfloresc pânăla Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod pânăla Crăciun – cele stricate sunt semn de lunăploioasă, cele încolțite sunt semn de bogăție.
Fetele care vor să-și afle ursitul ascund sub pernăbusuioc sfințit, astfel încât chipul acestuia săle aparăîn vis, apeleazăla „făcutul cu ulcica”, folosind un vas nou de lut, cărbuni încinși și incantații magice, sau, la miezul nopții, se uităîntr-un pahar cu apă”neîncepută”, așezat pe cenușă, în care lasăsăcadăo verighetăsfințită. Înunele zone, se crede căursitul se poate vedea dacăfata se așazăgoalăîntre douăoglinzi, cu o lumânare în mînă.
Paradoxal, în aceastănoapte, se poate apela la duhurile rele pentru a afla identitatea unor hoți sau criminali sau locul unde s-au pierdut lucruri ori oameni. Postul vreme de trei zile, lumînările, bănuții din argint, apa sfințită, într-un cadru marcat de moarte, cimitirul satului, sunt elementele folosite în aceastăpracticăritualicăce poate fi săvârșitădoar de persoane cu mintea puternică.
Înnoaptea Sfântului Andrei se crede călupii încep săvorbească, își pot mișca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud aflăsecrete groaznice. Plata este însăuna teribilă, pentru căacești oameni vor fi atacați de lupi și se vor transforma în vârcolaci. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradăsănu-i atace vitele. Acestea pot fi însăprotejate și cu ajutorul unor cruci confecționate din cearăde albine.
Pânăla Crăciun, femeile nu mai țes și nici nu mai torc, ca sănu stârneascămânia Maicii Domnului.
Pe de altăparte, condițiile meteorologice din noaptea Sfântului Andrei pot prevesti cum va fi iarna, care nu va fi grea, dacăafarăeste senin și cald. Înschimb, un cer întunecat, cu lunăplină, ninsoare sau ploaie sunt semn de iarnăcu troiene mari.
Ziua Sfântului Andrei marcheazădebutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care vor continua cu Sfântul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, și se vor încheia de Bobotează, pe 6 ianuarie.
SFÂNTUL ANDREI: Busuiocul de sub pernă
Înnoaptea premergătoare sărbătorii Sfântului Andrei (29/30 noiembrie), în special la sate, se practicăîncăritualuri ciudate, din credința căastfel se pot găsi mai ușor protecția de toate relele, bunăstarea și chiar dragostea. Vrăji de dragoste Cele mai multe ritualuri sunt dedicate atragerii iubirii. De pildă, prin ascunderea sub pernăa unui fir de busuioc sfințit, se crede căse obține în vis imaginea „ursitului”. Pentru „atragerea” acestuia este mult folosităși metoda „făcutului cu ulcica”. La miezul nopții, singurăla gura sobei, tînăra întoarce cu gura în jos o ulcicănouăde lut, iar pe dosul vasului lasăsa pâlpâie trei cărbuni. Întimp ce rotește ulcica ușor, rostește o incantație menităa suscita o atracție irezistibilăpentru cel iubit. O altămetodăfolosităpentru cunoașterea viitorului constăîn a privi, la miezul nopții, între douălumînări aprinse, într-un pahar cu apăneîncepută, așezat pe cenușă. Încentrul paharului este lăsatăsăcadăo verighetăcare a fost deja sfințităde preot prin cununie religioasăși se crede căîn verighetăapare chipul ursitului, dacăeste privităintens câteva minute.
Viața Sfântului Andrei
Înaceastălună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfântului, slăvitului și întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel întâi chemat.
Acesta era din orașul Betsaida, fecior al unui oarecare Iona evreul, fratele lui Petru, cel dintâi dintre ucenicii lui Hristos. Acesta a fost mai întâi ucenic al lui Ioan înaintemergătorul și Botezătorul. Apoi dacăa auzit pe dascălul său arătând cu degetul și zicând: „IatăMielul lui Dumnezeu cel ce ridicăpăcatul lumii”, lăsându-l pe el a urmat dupăHristos. Și zicând lui Petru: „Aflat-am pe Iisus cel din Nazaret”, l-a atras spre dragostea lui Hristos. Se aflăși altele multe în Sfânta Scripturădespre dânsul. Acestuia, dupăce a urmat lui Hristos, când a fost dupăînălțarea Lui de au luat sorți apostolul, și au mers care într-o țară, care într-alta, atunci acestui întâi-chemat i-a căzut soarta și a luat Bitinia și Marea Neagrăși părțile Propontidei și Calcedonul, Bizanțul, Tracia, Macedonia și părțile cele ce ajung pânăla fluviul Dunărea, Tesalia, Grecia și părțile Ahaiei, asemenea și Aminsos, Trapezunta, Iraclia și Amastris. ÃŽnsăacestea le-a umblat nu așa degrabă, cum le trecem cu cuvântul, ci în fiecare țarărăbdând multe împotrivăși multe lucruri cu nevoi, le-a biruit pe toate cu îndemnul și cu ajutorul lui Hristos. Dintre care cetăți aducând una la mijloc, voi lăsa pe celelalte celor ce le știu. Căci mergând acesta la Sinope și propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, a suferit multe necazuri și torturi de la cei ce locuiau acolo, pentru căacei sălbatici oameni l-au trântit jos și, apucându-l de mâini și de picioare, l-au tras grăpiș, și cu dinții l-au scuturat, și l-au bătut cu lemne și cu pietre, și l-au lepădat departe de cetate, dar el iarăși s-a arătat cu totul întreg și sănătos de răni, cu harul ÃŽnvățătorului și Mântuitorului său.
Deci, sculându-se de acolo a trecut multe cetăți și orașe, precum: Neocezareea, Samosata, la alani, la abasgi, zichii, bosforiți și hersoniți, apoi s-a întors la Bizanț și acolo hirotonind episcop pe Stahie, și colindând celelalte țări, a venit la luminatul Ostrov al Peloponesului și în Paleapatra, primit fiind în gazda de un om anume Sosie, care bolea greu, l-a tămăduit și îndatătoatăcetatea Patrelor, a venit la Hristos. Și Maximila, femeia proconsulului, fiind vindecatăde cumplităboalăși dobândind grabnicătămăduire, a crezut în Hristos, împreunăcu preaînțeleptul Stratoclis, fratele proconsulului Egheat, și alții mulți ce aveau multe feluri de boli s-au tămăduit prin punerea mâinilor apostolului. Pentru aceasta mâniindu-se Egheat, și prinzând pe apostolul Domnului și răstignindu-l cu capul în jos pe o cruce, l-a scos din viața aceasta. Pentru aceasta și el, nedreptul, dreaptărăsplătire a luat de la Dumnezeu, căci căzând într-o râpăînaltă, s-a risipit. Iar moaștele apostolului dupăaceea peste multăvreme au fost mutate la Constantinopol, în zilele împăratului Constantiu, fiul mai-marelui Constantin, prin porunca lui, de Mucenicul Artemie. Și au fost așezate cu ale lui Luca Evanghelistul și cu ale lui Timotei în luminata bisericăa Sfinților Apostoli.
surse: Realitatea . net, Mediafax .ro, CrestinOrtodox .ro
