Gemul bunicii și „GAP-ul de TVA” – simbolul absurdului fiscal din România.
Declarația făcută miercuri seară de șeful ANAF, Adrian Nica, la Antena 3, a stârnit nedumerire și ironii în rândul opiniei publice: potrivit acestuia, „gemul pe care îl face în casă bunica” este calculat în prezent la așa-numitul „GAP de TVA” – indicatorul care arată diferența dintre cât TVA ar trebui să încaseze statul și cât încasează efectiv.
Cu alte cuvinte, România își contabilizează deficitul de colectare a TVA și pe baza produselor realizate în gospodăriile proprii, pentru consum propriu – de la borcanele cu dulceață și conservele de toamnă, până la legumele cultivate în grădina de acasă.
Un absurd birocratic cu iz de ridicol
Explicația oficialului vine în contextul discuțiilor despre slaba colectare a TVA, care plasează România, de ani buni, pe ultimul loc din Uniunea Europeană. În 2022, țara noastră a înregistrat cel mai mare GAP de TVA din UE – un semnal clar al ineficienței sistemului fiscal.
Însă faptul că în acest calcul intră și autoconsumul gospodăriilor – o practică tradițională și firească în mediul rural românesc – ridică semne serioase de întrebare privind relevanța și corectitudinea metodei.
Într-o țară în care agricultura de subzistență este încă o realitate, iar milioane de familii produc o parte din hrana proprie, a include aceste activități necomerciale în ecuația fiscală pare cel puțin o dovadă de ruptură de realitate.
Când statistica bate logica
Conform explicațiilor lui Nica, România încearcă, asemenea Bulgariei, să revizuiască formula de calcul a GAP-ului de TVA, pentru a o „prezenta mai corect” Comisiei Europene.
Problema este însă una de fond: cât de realist este să măsori performanța fiscală a unui stat prin prisma borcanelor de gem fierte în gospodării?
Această metodologie aruncă o umbră de ridicol asupra modului în care birocrația fiscală românească își construiește rapoartele și își justifică rezultatele. În loc să fie un instrument de evaluare a evaziunii și a colectării, GAP-ul de TVA riscă să devină un pretext statistic care ascunde adevăratele cauze ale neperformanței: infrastructura IT precară, controalele ineficiente și legislația fiscală greoaie.
În loc de concluzie
Dacă statul român a ajuns să contabilizeze borcanele de gem, borcanele de zacuscă și găinile din curtea bunicii la pierderile de TVA, atunci problema nu mai este doar fiscală, ci una de logică și bun-simț administrativ.
Până când ANAF va reuși să colecteze eficient taxele de la marile companii care ocolesc fiscul prin artificii contabile, poate ar fi bine să lase în pace gospodăriile care produc pentru propriul consum.
Nu bunica din satul românesc este de vină pentru deficitul de TVA al României – ci un sistem care continuă să confunde economia reală cu statistica absurdă.
