Dacă nu e reciclat sau incinerat, cea mai mare parte a plasticului aruncat ajunge în gropile de gunoi, iar acolo va rămâne vreme de 500 de ani până se descompune, timp în care elimină poluanți în sol și apă. Se estimează că există deja 165 de milioane de tone de resturi de plastic care plutesc amenințător în oceane. O medie de 8,8 milioane de tone mai intră încă în oceane în fiecare an, vorbim aici inclusiv de microplastice – acele particule minuscule de mai puțin de cinci milimetri lungime ce se regăsesc în produsele cosmetice, țesături sau în urma descompunerii unor obiecte mai mari, ce pot fi cu ușurință ingerate de fauna sălbatică.
Relativ puțin din deșeurile noastre de plastic sunt reciclate, deoarece există atât de multe tipuri de plastic cu compoziții chimice diferite, iar plasticele reciclate pot fi contaminate chiar și doar prin simpla amestecare a diferitelor tipuri. Deșeurile din plastic sunt, de asemenea, contaminate cu materiale precum hârtie și cerneală.
Separarea materialelor plastice de alte materiale reciclabile și a diferitelor tipuri de plastic unele de altele necesită o anumită forță de muncă greu de soluționat altfel decât prin simpla încurajare de a folosi mai puțin plastic!
Aproape 90% din conținutul coșului de gunoi poate fi reciclat sau refolosit!
Când arunci ceva la gunoi, acesta nu dispare pur și simplu. Acea bucată de gunoi este adesea trimisă la o groapă de gunoi, unde ar trebui să se descompună.
Lucrurile naturale, cum ar fi merele sau frunzele, devin compost sau doar o urmă organică vagă atunci când se descompun.
Oamenii fac și folosesc o mulțime de lucruri precum plasticul sau spuma de polistiren. Se pot transforma în bucăți din ce în ce mai mici, dar nu se descompun niciodată cu adevărat.
Un singur ou aruncat la gunoi e echivalent cu risipirea a 200 litri de apă.
Atunci când risipim alimente, nu numai că adăugăm materiale organice la depozitele de gunoi (unde se generează metan – un poluant și factor puternic al încălzirii globale), dar risipim și toată apa, pământul, energia, banii, forța de muncă și alte resurse care merg înspre creștere, procesarea, distribuirea și depozitarea alimentelor respective.
Efectul general al minimizării risipei alimentare nu se referă strict doar la reducerea cantității risipite de gospodăriile noastre, ci și la crearea unui impact colectiv, inclusiv la crearea unei schimbări culturale în atitudinile și comportamentele noastre față de alimente. La rândul ei, o schimbare în ceea ce privește modurile în care putem elimina risipa ar putea duce și la schimbări în sistemul de producție și aprovizionare.
Cum colectăm separat:
1. Identificăm categoriile diferite de deșeuri;
2. Separăm deșeurile la locul de generare al acestora (acasă, birou, în călătorii);
3. Golim recipientele complet de conținut și le clătim;
4. Pliem, turtim, strivim deșeurile de ambalaje pentru a folosi la maxim capacitatea pubelei/sacului;
5. Introducem deșeurile în recipientele destinate.
