Ce se petrece, oare?
E pentru prima dată când mi se întâmplă să intru într-un supermarket din Timișoara, duminica după prânz, și să fie aproape pustiu.
Am crezut că poate e inventar, că au anunțat că se închide mai repede, așa că am întrebat o angajată unde sunt clienții.
S-a uitat mirată de jur împrejur apoi mi-a răspuns ”poate s-au speriat de vântul de afară”. Care vânt, îmi spun eu, că ăla a fost ieri. Azi e soare și, ce-i drept, destul de frig, dar până la urmă suntem la început de februarie.
Mai degrabă s-au speriat de vântul din buzunare, după plata facturilor.
La ce prețuri sunt acum la utilități și la produsele alimentare, nici nu mă prea mir, de fapt.
Am plecat cu trei portocale și o rădăcină de ghimbir pentru ceaiul de dimineață și am intrat în alt supermarket. Mai mare și la fel de pustiu.
Parcarea goală, culoarele magazinului la fel, la casele de marcat câțiva clienți.
Atașez un filmuleț ca să vedeți ce am văzut și eu și să îmi spuneți ce credeți că se întâmplă, totuși.
