Doliu în medicina din România.
A trecut în eternitate prof. dr. Virgil Ene, părintele chirurgiei toracice din Timișoara
Comunitatea medicală timișoreană și întreaga suflare academică din Banat sunt în doliu, după ce echipa Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” din Timișoara a anunțat, cu profundă tristețe, trecerea la cele veșnice a profesorului universitar doctor Virgil Ene.
Una dintre cele mai luminoase și impunătoare personalități ale medicinei românești, un vizionar și un pionier incontestabil care și-a dedicat un secol de viață și aproape cinci decenii de carieră chirurgiei toracice, s-a stins din viață lăsând în urmă o moștenire profesională și umană greu de egalat.
Născut la 9 aprilie 1926 și decedat la 20 mai 2026, profesorul Virgil Ene rămâne în istorie drept adevăratul ctitor al chirurgiei toracice și cardiace din această parte a țării, un mentor pentru zeci de generații de medici și un salvator de vieți a cărui amprentă asupra sistemului medical modern este definitivă.
Traseul său de excelență a început odată cu absolvirea Facultății de Medicină din Cluj, însă destinul său profesional s-a legat iremediabil de Timișoara.
În anul 1953, tânărul medic își începea activitatea la Spitalul „Victor Babeș”, unde a avut șansa și privilegiul de a-l avea ca mentor pe reputatul doctor Hans Rőhrich, un alt nume de referință și pionier al chirurgiei toracice din România.
Devenit rapid principalul colaborator și, ulterior, continuator de drept al acestei specialități în centrul universitar timișorean, profesorul Virgil Ene a adus rigoarea, inovația și dăruirea la rang de crez zilnic. Timp de 47 de ani de activitate medicală neîntreruptă la cel mai înalt nivel, domnia sa a realizat întreaga gamă de intervenții de chirurgie toracică, remarcându-se în sala de operație prin precizie chirurgicală, calm olimpian și un devotament absolut față de fiecare pacient în parte.
Recunoașterea academică și științifică a venit firesc, dublată de o muncă de cercetare titanică. În anul 1968 a obținut titlul de doctor în chirurgie toracică, deschizând drumul unei activități publicistice impresionante, concretizate în peste 400 de lucrări științifice scrise, dintre care aproximativ 100 au fost publicate în reviste de specialitate.
A fost coautor al celor trei tratate fundamentale de chirurgie coordonate de profesorul doctor C. Caloghera și, demonstrându-și spiritul inovator aplicat, a fost autorul unor instrumente chirurgicale originale, brevetate oficial prin două invenții care au eficientizat actul operator.
Dincolo de activitatea de la patul bolnavului și din amfiteatrele universitare, profesorul Ene a fost un constructor de instituții.
Prin eforturile sale susținute, în anul 1970, compartimentul de chirurgie toracică de la Spitalul „Victor Babeș” a primit statutul de Secție Clinică, el devenind primul șef al acesteia și punând astfel bazele organizatorice ale specialității în regiune.
Viziunea sa pe termen lung a avut un rol decisiv în dezvoltarea infrastructurii medicale din Timișoara.
Profesorul Virgil Ene a contribuit direct și fundamental la proiectarea și construirea noii clădiri destinate chirurgiei cardio-toracice din zona Pădurea Verde, o investiție de anvergură inaugurată în anul 1986, unde funcționează astăzi Institutul de Boli Cardiovasculare. Nici măcar trecerea anilor nu i-a diminuat energia constructivă, astfel că, după 1990, a continuat să dezvolte chirurgia toracică universitară cu aceeași tenacitate. La inițiativa sa și cu sprijinul conducerii Universității de Medicină și Farmacie din Timișoara, în anul 2000 a fost înființată o nouă secție de chirurgie toracică la SCMUT, structură care în anul 2002 a devenit, în mod oficial, prima clinică universitară de chirurgie toracică din întregul Banat.
Profesorul universitar doctor Virgil Ene a plecat dintre noi lăsând în urmă nu doar spitale și clinici moderne, cărți de căpătâi și tehnici operatorii salvatoare, ci și o familie deosebită de care a fost profund mândru și care i-a împărtășit valorile. Prin întreaga sa existență curajoasă, demnă și pusă în slujba aproapelui, el rămâne un simbol etern al excelenței medicale din România, un reper de etică profesională și un exemplu de urmat pentru toți cei care îmbracă halatul alb. Pierderea sa lasă un gol imens în sufletele colegilor, foștilor studenți și ale miilor de pacienți care au primit o nouă șansă la viață datorită lui. Dumnezeu să îl odihnească în pace și lumină! – este mesajul Sputalului Victor Babeș.
