Tratatul privind Uniunea Europeană(numit și Tratatul de la Maastricht), semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandezăMaastricht, a reprezentat cea mai profundăschimbare a tratatelor de la înființarea Comunității Europene, fiind, practic, tratatul care a pus bazele Uniunii Europene.
Negocierile pentru definitivarea tratatului au început în decembrie 1991, semnarea a avut loc la nici trei luni, dar, din cauza unor probleme apărute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de un al doilea referendum, în Germania a fost ridicatăo excepție de neconstituționalitate împotriva acordului parlamentar dat tratatului), Tratatul Uniunii Europene a intrat în vigoare abia la 1 noiembrie 1993.
Un pas uriaș pentru unificarea Europei
Tratatul UE este considerat ca o “nouătreaptăpe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei„. Pe lângăo serie de modificări aduse Tratatului CE și a Tratatului EURATOM,acest document este și actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptării unei Constituții definitive a UE, care ulterior va înlocui toate tratatele europene. Uniunea Europeanăastfel constituitănu înlocuiește însăvechile Comunități Europene, ci le reunește sub un numitor comun, acela al unei noi “politici și forme de colaborare„. ÃŽmpreunăcu celelalte elemente Comunitățile Europene alcătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:
Comunitățile Europene
Colaborarea în politica externăși de securitate (PESC),
Cooperarea polițieneascăși judiciarăîn materie penală(CPJMP).
Uniunea monetarăși economică
Principalul obiectiv al tratatului vizeazăcrearea Uniunii Economice și Monetare în trei etape. Conform tratatului, moneda unicăeuropeanăurma săfie introdusăcel mai devreme la 1 ianuarie 1997 și cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru căo țarăsăparticipe la Uniunea monetară, trebuie săîndeplineascăanumite criterii economice (criteriile de convergență), prin care trebuie asiguratăstabilitatea monezii unice. Criteriile de convergențăsunt următoarele: politica financiară, nivelul prețurilor, al dobânzilor și al cursului de schimb. Întimp ce criteriul de politicăfinanciară(deficit bugetar < 3% și gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte douăau fost valabile numai pentru anul de referință1997.
Odatăcu semnarea tratatului, s-a pus în mișcare un automatism, conform căruia țările care îndeplinesc criteriile de convergențăîn urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniștri pot participa și la uniunea monetară. Numai Marea Britanie și Danemarca și-au rezervat dreptul de a decide singure dacăvor introduce moneda unicăeuropeană.
Politica externăși de securitate comună
Vechea PoliticăEuropeanăde Colaborare a fost înlocuităprin Tratatul de la Maastricht de PoliticăExternăși de Securitate Comună(PESC). Cu toate căPESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate în cele din urmăde statele membre. Pentru cele mai multe din hotărâri este nevoie de aceea de un vot în unanimitate.
Cetățenia europeană
Calitatea de cetățean european nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează. Cetățenia europeanăo deține orice persoanăcare are cetățenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acordă, printre altele, dreptul de ședere pe întreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv și activ la alegerile locale precum și dreptul de a alege deputații din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE.
Procesul de democratizare
O altănoutate a tratatului a fost introducerea procedeului co-decizional. Înfelul acesta Parlamentul European are în anumite domenii aceleași drepturi ca și Consiliul de Miniștri. Înafarăde aceasta s-a hotărât constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvatăa intereselor tuturor regiunilor europene.
Colaborarea în domeniul politicii interne și juridice
Întratat s-a hotărât îmbunătățirea colaborării în domeniul juridic și al afacerilor interne. Pentru o mai bunăcoordonare a colaborării polițienești a fost înființat Oficiul European de Poliție Europol, cu sediul la Haga.
ÃŽnlocuirea Tratatelor de la Roma
Tratatul de la Roma se referăla convenția prin care a fost instituita Comunitatea EconomicăEuropeană(EEC) și a fost semnat de Franța, Germania de Vest, Italia, Olanda, Belgia și Luxemburg la 25 martie 1957. Inițial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunității Economice Europene. Totuși, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, termenul „Economic” atât din numele comunității, cât și din cel al tratatului. Din acest motiv tratatul de la Maastricht este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunității Europene sau Tratatul CE. Înaceeași zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeanăa Energiei Atomice (CEEA, Euratom). Cele douătratate, împreunăcu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Atât Tratatul de la Roma, cât și Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. Tratatul inițial a fost modificat de către toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nișa a încercat săconsolideze toate tratatele într-un singur document, dar Tratatul CE a rămas o secțiune de sine stătătoare în cadrul acestuia. Deși intrarea în vigoare în 1993 a Tratatului de instituire a Uniunii Europene a fost un nou pas în direcția integrării europene, luarea majorității deciziilor în cadrul Uniunii se face încădupăbazălegalăa Tratatului CE, care rămâne principala sursăa legislației comunitare.
Marea familie europeană, la ceas de sărbătoare
Familia noastrăeuropeanăa luat naștere prin semnarea Tratatului de la Roma la 25 martie 1957. La peste o jumătate de secol, legăturile în interiorul acestei familii sunt din ce în ce mai strânse. Înciuda diversității culturale, lingvistice și de tradiții, ne unesc valori comune: libertatea, democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și egalitatea.
Acum, la 56 de ani de la Tratatul de la Roma și la douădecenii de cel de la Maastricht, Europa are multe lucruri de sărbătorit.
Faptul căîn ultima jumătate de secol de ani nu au existat războaie între țările care formeazăîn prezent UE, este fărăprecedent în istorie. Integrarea și extinderea Uniunii de la șase la 28 de state a jucat un rol important în aceastăprivință. Totodată, UE a devenit unul dintre principalii promotori ai păcii în lume.
Democrația este una dintre valorile noastre comune fundamentale. UE a consacrat libertatea printre aceste valori, adăugându-i noi dimensiuni, ca de exemplu libera circulație a persoanelor și mărfurilor în interiorul frontierelor sale. Putem studia, lucra sau trăi într-o altățarăa UE îndeplinind un minim de formalități administrative și putem beneficia de asistențăsocialăși de sănătate pretutindeni în Europa. Putem călători aproape oriunde în Europa fărăpașaport. UE a pus, de asemenea, bazele unui spațiu în care frontierele nu constituie obstacole în calea justiției sau securității.
Cetățenii UE se bucura de un nivel de trai și de protecție socialăcare sunt printre cele mai ridicate din lume. Â Aceasta este esența modului de viața european: identificarea unui echilibru între creșterea prosperității și modelul social european. Puterea economicăde care se bucura UE i-a conferit și responsabilități globale, reflectate în politica săcomercialăși umanitară.
Din aceste eforturi comune s-a născut o piațăinternă, cea mai vastăzonăde liber schimb din lume, o monedăunicăpentru majoritatea cetățenilor UE și norme comune de protecție a  mediului și de siguranțăa produselor. Au fost, astfel, create locuri de muncă, a fost stimulata creșterea economică, lărgindu-se totodatăoferta de bunuri și servicii disponibile la prețuri competitive.
.gif)
