IMAGINI ISTORICE! Încoronarea Suveranilor României Mari la Alba Iulia

Posted on Oct 15 2016 - 1:52pm by petre

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, cetate simbol a naţiunii române, a avut loc ultimul episod prin care se consfinţea unirea tuturor provinciilor româneşti sub sceptrul Casei Regale a României.

Încoronarea solemnă a MSR Ferdinand I Întregitorul şi a MSR Maria cea Mare, în Catedrala cu hramul Sfintei Treimi din Alba Iulia, a conferit perechii suverane a Regatului Unit al României consacrarea religioasă ca suverani ai statului unitar român, în faţa lui Dumnezeu şi a întregii naţiuni române de pretutindeni.Incoronarea de la Alba Iulia defilare

După ce Principele Ferdinand I a depus jurământul de Rege în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, în 13 octombrie 1914 (calendarul gregorian), la 8 ani de la acest eveniment, întreaga suflare românească şi-a îndreptat atenţia către Alba Iulia, acolo unde Dumnezeu avea să îşi dea binecuvântarea Sa pentru existenţa în veşnicie a Regatului Unit al României.
Încoronarea perechii regale a României Unite, din 15 octombrie 1922, a fost o continuare a ritualului încoronării suveranilor din Micul Regat al României, MSR Carol I și MSR Elisabeta, a căror încoronare a avut loc în 10/22 mai 1881, la câteva luni după ce România a fost proclamată Regat, în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti.

ÎncoronareaIncoronare de la Alba Iulia baldachin

Înainte de amiaza din ziua solemnităţii de încoronare, la Alba Iulia a sosit familia regală. Au fost prezenţi, principele moştenitor Carol, prinţul Nicolae şi reginele Maria a Iugoslaviei şi Elisabeta a Greciei. Sosirea perechii regale, care se urcase în trăsura încoronării, a fost vestită de un vuiet de aclamaţii venit din piepturile celor prezenţi la această ceremonie festivă. Trăsura încoronării, trasă de 4 cai negrii, avea să ducă perechea regală, în ovaţiile şi gesturile prieteneşti ale mulţimii prezente aici, la Biserica Încoronării din Alba Iulia.

Aici, mitropolitul primat, Miron Cristea, a ţinut o liturghie solemnă şi a sfinţit coroanele regale gata pregătite. În faţa clopotniţei a fost aranjată o scenă îmbrăcată în pânză roşie.
Aici, pe un larg soclu roşu a fost întins baldachinul încoronării întreţesut cu brocart roşu şi galben pe fond alb. După terminarea solemnităţii religioase, care a durat cam jumătate de oră, întregul alai al încoronării, în frunte cu perechea regală cu fiii şi fiicele ei, se îndreaptă spre baldachin.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, îmbrăcaţi în frac, ajung în faţa perechii regale, care a îmbrăcat între timp mantiile ţesute din purpură, tivite cu blană de hermină, şi dau citire formulelor de jurământ. Regele Ferdinand I îşi pune pe cap coroana de oţel, iar regina se aşează în genunchi în faţa soţului ei. Suveranul îi aşează coroana de aur pe cap, iar regina Maria, cu lacrimi în ochi, se ridică în picioare şi îşi îmbrăţişează şi sărută soţul. Minute în şir uralele celor prezenţi vor răsuna puternic, iar din turnul Bisericii Încoronării se aude solemnitatea clopotului, care se îmbină cu bubuitul salvelor de tun, vestind încheierea solemnităţii încoronării perechii suverane a Regatului Unit al României.

Coroana de Otel a Regilor Romaniei Mari

Coroana de Otel a Regilor Romaniei Mari

După aceste momente, regele dă citire proclamaţiei sale de încoronare, intitulată, „Chemarea regelui Ferdinand către poporul său cu prilejul încoronării sale ca suveran al României Mari”.

Coroana de aur a Reginei Maria

Coroana din aur a Reginei Maria

„Cu inima plină de dragoste şi credinţă, mărturisesc dorinţele sufletului meu. Vreau ca ţărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le dea toată puterea de rodire, în folosul ei şi al binelui obştesc.
Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, să-şi afle soarta tot mai prosperă, într-o viaţă de armonie şi de dreptate socială.
Vreau ca în hotarele României Mari toţii fiii buni ai ţării, fără deosebire de naţionalitate, să se folosească de drepturi egale, cu ale tuturor românilor, ca să ajute cu toate puterile statul, în care Cel de sus a rânduit să trăiască împreună cu noi.
Vreau ca românii din toate straturile sociale însufleţite de năzuinţa unei depline înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi de legitima ocrotire a statului.
Vreau ca în timpul domniei mele, printr-o întinsă şi înaltă dezvoltare culturală, patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie, ce-i revine în renaşterea orientului european, după atâtea veacuri de cumplită zbuciumare. Sunt sigur că în îndeplinirea marei noastre datorii, voi avea sprijinul tuturor bunilor fii ai ţării, nedespărţiţi în gând şi în faptă în jurul Tronului.
Acestei sfinte misiuni, în neclintită unire cu poporul nostru, voi închina toate puterile mele de om şi de Rege şi asupra-i chem, în această zi solemnă, de înălţare sufletească, binecuvântarea celui Atotputernic.”

După acest moment urmează banchetul festiv dat de guvern, banchet la care participă toţi cei prezenţi la această încoronare solemnă. Izvoarele vremii consemnează că la acest banchet au fost ospătaţi 20.000 de ţărani din toate regiunile Regatului Unit al României, fripturile la proţap, făcute ca urmare a tăierii unui mare număr de boi, conform tradiţiei, au îndestulat pe toţi cei prezenţi.

Punctul culminant al acestui moment l-a constituit parada militară, paradă care a reunit un număr de 40.000 de oameni de la toate armele, şi a durat timp de două ore şi jumătate. Marele moment al paradei militare, cel care a entuziasmat întrega prezenţă de aici, făcând-o să se dezlănţuie într-o furtună de chiote şi aplauze, a fost momentul când regina Maria a preluat în uniforma regimentului ei de gardă conducerea unei brigăzi şi a trecut în galop prin faţa regelui. În şaua unui focos cal sur, regina Maria i-a dat salutul militar regelui Ferdinand I, după care şi-a strunit calul cu multă îndemânare, stârnind admiraţia tuturor generalilor de cavalerie.

A doua zi, încoronarea a fost sărbătorită şi la Bucureşti, perechea regală fiind omagiată de autorităţile civile. Profesorul Nicolae Iorga a dedicat perechii regale o scriere omagială în două volume bogat ilustrate. Poşta Română a emis timbre care oglindesc evenimentul încoronării.

Astăzi, la 92 de ani de la acel eveniment, păstrăm cu sfinţenie în suflete importanţa lui istorică şi de tradiţie naţională. Este de datoria noastră să ne aducem aminte de momentele înălţătoare din timpul Regatului Unit al Românie, pentru a putea păstra vie în conştiinţa noastră, însemnătatea jertfei depuse de întreaga naţiune română în timpul primului război mondial, pentru a fi în unitate teritorială şi spirituală şi pentru a propăşi libertatea şi democraţia cucerite de-a lungul veacurilor.

Inteligenţa naţiunii române de a ridica la cel mai înalt rang sărbătoresc această solemnă încoronare, precum şi solidaritatea pentru acest moment înălţător, solidaritate care s-a manifestat între locuitorii Regatului Unit al României, a adus respect şi recunoaştere pentru noul stat, din partea întregii lumi democratice, Monarhia conferind României o existenţă internaţională, demnă şi liberă între statele lumii.

Cornel Florin Seracin

Comments

comments

About the Author