Capul Sfântului Gheorghe, ascuns de secole într-o mănăstire din Banat
O relicvă de o importanță excepțională pentru lumea creștină se află, aproape necunoscută publicului larg, într-o mănăstire discretă din vestul României.
Este vorba despre fragmente din capul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, păstrate în condiții speciale într-un lăcaș de cult din apropierea localității Birda, în județul Timiș.
Sfântul Gheorghe, unul dintre cei mai venerați sfinți ai creștinătății, este cunoscut drept simbol al curajului și al credinței, fiind considerat ocrotitor al mai multor popoare și al Armatei Române.
Puțini știu însă că o parte din relicvele sale se află chiar în Banat.
Păstrate în taină, în altar
Moaștele sunt adăpostite într-o raclă închisă și securizată, amplasată în altarul mănăstirii ortodoxe sârbe „Sfântul Gheorghe”.
Alături de acestea se păstrează și o bucată din lanțurile cu care sfântul ar fi fost încătușat în timpul persecuțiilor.
Relicvele nu sunt expuse public decât la mari sărbători și sunt cunoscute doar de un număr restrâns de credincioși și clerici, ceea ce a contribuit la aura de mister din jurul lor.
Drumul relicvelor: din Kosovo până în Banat
Povestea acestor moaște este strâns legată de unul dintre cele mai dramatice momente din istoria Balcanilor.
După bătălia de la Kosovopolje din 1389, creștinii au decis să salveze relicvele pentru a nu ajunge în mâinile otomanilor.
Astfel, capul Sfântului Gheorghe, împreună cu alte obiecte de mare valoare spirituală, a fost mutat din Kosovo în zona Voivodinei, la Karlovat, un important centru religios ortodox, considerat de mulți drept „Athosul sârbesc”.
De acolo, din cauza pericolului constant reprezentat de invaziile otomane, odoarele au fost din nou strămutate cu sprijinul marelui despot Brancovici și au ajuns în Banat, la mănăstirea de lângă Birda, unde sunt păstrate până în prezent.
O relicvă unică
Potrivit mărturiilor clericilor, fragmentele din capul Sfântului Gheorghe sunt considerate unice, întrucât, de-a lungul timpului, din alte moaște au fost desprinse părți pentru a fi împărțite bisericilor. În acest caz însă, relicva a fost păstrată aproape intactă.
Timp de secole, existența acestor moaște a fost cunoscută doar în cercuri restrânse.
