Razboiul dintre Regatul României si Ungaria bolsevica a început in noaptea de 15 spre 16 aprilie 1919 cand Divizia 6, Divizia 38 de husari, Divizia de secui si garzile rosii maghiare au atacat în mod ticălos la Ciucea si Tigani posturile inaintate ale armatei romane. Contraofensiva romana a atins in patru zile zona Muntilor Apuseni si apoi linia raului Tisa.
1. PRIMIREA SUVERANILOR ROMÂNIEI LA BEKES-CSABA
2. PRIMARUL ORAȘULUI BEKES-CSABA OFERĂ REGELUI FERDINAND PÂINE ȘI SARE
3. REGELE FERDINAND I DISCUTÂND CU IULIU MANIU ȘI GENERALII PREZAN, MĂRDĂRESCU ȘI PANAITESCU LA BEKES-CSABA
4. ÃŽN AȘTEPTAREA ÃŽNCEPERII DEFILĂRII TRUPELOR ROMÂNE LA BEKES CSABA
5. REGELE FERDINAND I DECOREAZĂ SOLDAÅ¢I ÃŽN PIAÅ¢A CENTRALĂ A ORAȘULUI BEKES-CSABA
6. REGELE FERDINAND I PRIMEȘTE DEFILAREA TRUPELOR ROMÂNE ÃŽN BEKES CSABA
7. REGELE FERDINAND I ÎNTÂMPINAT DE PRELAŢII CATOLICI DIN CAREII MARI
8. REGELE FERDINAND I PRIMEȘTE RAPORTUL GENERALULUI TRAIAN MOȘOIU LA CAREII MARI
9. IULIU MANIU, REGELE FERDINAND I ȘI REGINA MARIA DISCUTÂND CU TINERE DIN CAREII MARI
10. REGELE FERDINAND I DECOREAZĂ PE LOCOTENENTUL GHICA DIN REGIMENTUL 14 ARTILERIE
11. REGELE FERDINAND I ȘI REGINA MARIA TREC ÃŽN REVISTĂ TRUPELE DIVIZIEI A 2-A VÂNĂTORI
12. REGELE FERDINAND I DECOREAZĂ SOLDAÅ¢I DIN DIVIZIA 2-A VÂNĂTORI
13. GENERALUL TRAIAN MOȘOIU ȘI REGELE FERDINAND I TREC ÃŽN REVISTĂ GARDA DE ONOARE PE PERONUL GĂRII DIN CAREII MARI
14. REGELE FERDINAND I DECOREAZĂ PE GENERALUL DABIJA, COMANDANTUL DIVIZIEI 2 VÂNĂTORI
15. REGELE FERDINAND I ȘI REGINA MARIA ÃŽN VIZITĂ LA CASTELUL KAROLY
16. REGELE FERDINAND I ȘI REGINA MARIA ÃŽNAINTE DE A PLECA DIN CAREII MARI
17. PRIMIREA REGELUI FERDINAND I ÃŽN GARA ORADEA MARE
18. REGELE FERDINAND I, REGINA MARIA ȘI IULIU MANIU ÃŽN FAÅ¢A GĂRII ORADEA MARE
19. SUVERANII ROMÂNIEI AJUNGÂND LA EPISCOPIA DIN ORADEA
20. PLECAREA DE LA EPISCOPIE
21. REGELE FERDINAND I TRECE ÃŽN REVISTĂ GARDA DE ONOARE
22. DECORAREA OSTAȘILOR CARE S-AU DISTINS ÃŽN LUPTELE PENTRU ELIBERAREA TRANSILVANIEI
23. DECORAREA OFIÅ¢ERILOR EROI DE CĂTRE SUVERANUL ROMÂNIEI
24. GENERALUL GHEORGHE MĂRDĂRESCU ȘI REGELE FERDINAND I TREC ÃŽN REVISTĂ TRUPELE DIN PIAÅ¢A CENTRALĂ A ORAȘULUI ORADEA
25. REGELE FERDINAND I ȘI REGINA MARIA PRIMESC DEFILAREA TRUPELOR DIN GARNIZOANA ORADEA
26. CEREMONIA DECORĂRII GENERALULUI GHEORGHE MĂRDĂRESCU DE CĂTRE REGELE FERDINAND I
27. SUVERANII ROMÂNIEI ÃŽN TRIBUNA OFICIALĂ LA ORADEA
28. Å¢ĂRANII BIHORENI TREC PRIN FAÅ¢A REGELUI FERDINAND ȘI A REGINEI MARIA
29. SUVERANII PRIMESC DEFILAREA TRUPELOR ROMÂNE LA ORADEA
30. REGELE FERDINAND I ȘI REGINA MARIA DECOREAZĂ OSTAȘI ÃŽN CENTRUL ORAȘULUI ORADEA
31. REGELE FERDINAND I, GENERALUL PREZAN, REGINA MARIA ȘI GENERALUL BALIF LA ORADEA
32. REGELE FERDINAND I ȘI REGINA MARIA ASISTĂ LA MOMENTUL TRECERII TISEI DE CĂTRE TRUPELE DIN DIVIZIA 2, 13 AUGUST 1919
33. GENERALII MOȘOIU ȘI OLTEANU ASISTÂND LA TRECEREA TISEI
34. SOLII MAGHIARI CARE AU CERUT LA SZOLNOC ÃŽNCETAREA OSTILITĂÅ¢ILOR
35. REGIMENT ROMÂNESC DE VÂNĂTORI ÃŽN CENTRUL BUDAPESTEI
36. PATRULĂ MILITARĂ DE INFANTERIE ROMÂNĂ ÃŽN CENTRUL BUDAPESTEI
37. REGIMENT DE ARTILERIE ÃŽN MARȘ PRIN BUDAPESTA
38. GENERALUL PANAITESCU PE TERASA HOTELULUI GELLERT DIN BUDAPESTA
39. GORNIȘTII ROMÂNI ANUNŢÂND PLECAREA ARMATEI ROMÂNE DIN BUDAPESTA
sursa foto: www.george-damian.ro
La Oradea romani, unguri, germani si slovaci “intampina pe romani cu flori si cu strigate de bucurie, scoase in limba lor„, scria Nicolae Iorga, pentru ca i-au salvat de bolsevici. La 30 aprilie si 1 mai, trupele romane au ajuns la Tisa pe intreaga lungime a frontului, reusind sa faca jonctiunea cu trupele cehoslovace in zona Csap-Munkacs.
După1 Decembrie 1918, Ungaria s-a folosit de intrigi, dezinformări și calomnii împotriva guvernului și poporului român. S-a adresat marilor puteri, inclusiv SUA, cerând sănu fie de acord cu Unirea, se fac toate presiunile posibile. A fost folosit întregul arsenal de cunoștințe și prieteni, s-a apelat la generali din celelalte țări aliate, dintre care unii aveau diferite grade de rudenie sau relații cu o serie de familii maghiare bogate. “Ungaria grofilor și a șovinilor… se așazădisperat de-a curmezișul drumului nostru – atăta Constantin Kirițescu – întrucât oligarhia ungarăa fost deprinsăde secole sădomine și săexploateze popoarele conlocuitoare„. Drept urmare, Ungaria nu cedeazănici dupăce Armata românădepășește, pe baza acordului stabilit de aliați, aliniamentul Mureșului. Ea a mobilizat noi forțe și trece la acțiuni fățișe împotriva tînărului stat național unitar român, abia constituit. Vor avea loc în a doua decadăa lunii aprilie 1919 luptele din Apuseni, ca urmare a pătrunderii trupelor ungare pe teritoriul nostru.
La 24 decembrie 1918 trupele române au intrat în Cluj, în milocul manifestărilor grandioase de entuziasm și bucurie ale populației românești. Contemporani ai evenimentelor ne spun căpopulația plângea de bucuria marelui eveniment.
Istoricul Constantin Kirițescu ne-a lăsat despre acest episod, spre reflecție, următoarele rânduri: “Pe clădirile și monumentele Clujului fâlfâia mândru acum tricolorul românesc vestind începutul unui nou capitol de istorie. Vechiul oraș trecea sub stăpânirea legitimilor lui stăpânitori, urmașii legiunilor romane care aci, în străvechea Napoca, întemeiazădrepturile civilizației latine și ale puterii române„.
Lupte grele s-au dat în zonele Sebiș, Beiuș, Ciucea și în alte localități. Deși aliații au făcut presiuni asupra guvernului ungar, Ungaria nu a respectat linia stabilităde aliați prin Tratatul din 17 august 1916 (aproape de Tisa) pe care Statul român, pe bunădreptate o invoca drept granița firescă, legitimă, așa cum a rămas pânăazi în conștiința românilor prin versurile lui Eminescu: “De la Nistru pân la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a„.
Vor continua sălupte pentru eliberarea teritoriului național, Armata românăieșind dincolo de linia marilor orașe Arad, Oradea, Carei, Satu Mare. Dar patimile maghiarilor nu puteau fi oprite nici aici, deși românii doreau pace, astfel căluptele au continuat pânăla alungarea dușmanului dincolo de Tisa.
ÃŽntre timp, în Ungaria s-au petrecut evenimente cu puternice implicații asupra viitoarelor structuri politice ale statului.
La 10 noiembrie 1918 s-a constituit partidul lui Bela Kun, de esențăcomunistă, lucru salutat cu mult entuziasm la Moscova. La 21 martie 1919 Bela Kun a declarat republica SovieticăUngarăși s-a trecut la mobilizarea a noi forțe, respectiv 80.000 de oameni, pentru a distruge Armara românăși a recupera Ardealul, contând pe o acțiune a Rusiei bolșevice asupra Bucovinei și Basarabiei, România putând fi astfel strânsăca într-un clește.
Numai călucrurile nu s-au întâmplat așa. Armara română- comandatăde generalul Prezan, ministrul de război, avându-l ca șef al Biroului Operații pe colonelul Ion Antonescu, având în compunere Diviziile 6 și 7 Infanterie, Diviziile 1 și 2 Cavalerie, Divizia 2 Vînători, Diviziile 16, 18, 20, 21 și 22 ardelene, Brigăzile 4 și 5 Roșiori și alte unități comandate de bravii generali Moșoiu, Mărdărescu, Constantinide, Holban, Obogeanu, Olteanu, Lecca, de coloneii Tomoroveanu, Dragu, Papp, Rascoviceanu, Ioan și alte sute de bravi ofițeri – va trece la apărarea actului Marii Uniri.
Ofensiva ungarăa fost declanșatăpe 17 iulie 1919, Trupele române au rezistat cu succes pe malul stâng al Tisei oprind ofensiva de circa 2-3 zile, iar în următoarele șase zile au trecut la ofensiva generalăpe direcțiile: Tokay-Miskolcz, Szolnok-Budapesta și Szentes-Budapesta. Trupele ungare, surprinse au intrat în derutătotalăși dezorganizare completă,
OCUPAREA BUDAPESTEI
Referitor la ocuparea Budapestei de către armata românăîn august 1919 existăunele dezbateri pînăîn ziua de astăzi. Cînd a fost ocupatăBudapesta, la 3 sau la 4 august 1919? Pînăîn prezent, data ocupării Budapestei a rămas în istorie cea de 4 august, conform generalului Gheorghe Mărdărescu, deși o unitate a armatei române pătrunsese deja în oraș încădin ziua precedentă, nerespectînd dispozițiile generalului. Aceastăfaptăapare și în lucrarea lui Constantin Kirițescu, una dintre cele mai complete relatări ale războiului nostru dintre 1916 -1919. De aceea, public aici memoriul generalului Rusescu, cel ce a intrat primul în Budapesta, în 3 august 1919.
Memoriu asupra operațiunilor Brigadei a IV-a Roșiori, de la 31 Iulie – 3 August 1919, data intrării în Budapesta
Prin ordinul general de operațiuni din 30 Iulie, Brigada a IV-a a intrat în compunerea Diviziei II-a cavalerie, prevăzîndu-se, dupătrecerea Tisei, pentru fiecare brigadă, un sector separat, acela al Brigadei a IV Roșiori cu direcția generalăSud-Vest.
Instrucții verbale și scrise prevedeau și un rol principal al cavaleriei cu un caracter de oarecare independență, ca inamicul sa fie izbit în toate direcțiunile, întors, și sănu fie lăsat de-a se organiza, etc.
31 Iulie 1919
Înamurgul zilei de 31 Iulie, brigada IV Roșiori terminătrecerea la Tissa-Köre la 24, și ajunge la Psz. Hayzonghios, unde se găsește proprit escadronul de descoperire și un batalion de infanterie ce luptase cu inamicul pînăla ora 22.
Din propria inițiativăiau dispozițiuni de atac și la ora 3 dimineața brigada intrăîn cantonament la Pely.
1 August 1919
Se raporteazăsituațiunea și la ora 9, fărăa se a aștepta vreun ordin, din propria inițiativă, spre a nu se pierde timp, măpun în marș în urmărirea inamicului Ordinul de Operațiuni al Diviziei II (primit în marș) confirmăaprecierea justăa situațiunii de către brigadă.
Acțiunea de la Pely și urmărirea grăbităa brigadei IV a avut de efect punerea în derutăa Diviziei VI roșie, care pe distanța de la Ianoshida pînăla Tapio Gyorgye de peste 15 km, pe dreapta și pe stînga drumului, aruncădin căruțe și abandoneazăcantități enorme de muniții de infanterie și artilerie precum și multe mitraliere, prin culturi.
Înnoaptea de 1 August se cantoneazăîn Tapio Gyorgye, ăn contact cu grosul forțelor inamice de la Czegled.
Dupădiferite informații și dupădiscursul lui Bella-Kuhn ținut în Tapio, am dedus cămoralul armatei roșii era cu totul slăbit și situațiunea guvernului zdruncinată.
2 August 1919
Încursul nopții mi se completeazăinformațiile despre inamic, căse executăo retragere de la Abony spre Cyegled și de acolo o pregătire spre Buda-Pesta.
ÃŽncăde cu noapte încercuiesc inamicul cu recunoașteri de ofițeri, și fărăa mai aștepta vreun ordin, din propria inițiativă, ghidat de ordinul general de la 30 Iulie, dau ordinul de operațiune pentru ziua de 2 August, prin care în zorii zilei, arunc douăescadroane și apoi al 3-lea în spatele și flancul inamicului, iar cu grosul forțelor măîndrept spre Sörek Psz, de unde aștept mersul operațiunilor.
Înacest timp primesc ordinul de operațiune al Diviziei II cavalerie pentru 2 August care măîndreaptă, prin Czegled, la Alberty.
Din judecarea situațiunii la fața locului, căci inamicul începuse retragerea, derog de la ordin și măîndrept spre Tapio Szt. Marton la Alberty unde se intercepteazăcapul coloanei inamice.
Pe șoseaua dintre Alberty și Czegled se fac peste 3000 de prizonieri și 4 baterii de diferite calibre, mai multe autocamioane și unul blindat.
Se poate deduce cădacănu operam decît la primirea ordinelor și litera cum le primisem, pe lîngăcăar fi fost prea tîrziu, nu se obțineau rezultatele atît de hotărîtoare fărăpierdere.
Pe cînd măaflam în localitatea Alberty, pe la orele 14 sosește automobilul cu reprezentanții misiunii italiene la Buda-Pesta.
Aceștia arătîndu-și identitatea ne-au pus în vedere o adresăa Locotenent-colonelului Romanelli, președintele misiunii, către comandantul cavaleriei din aceastădirecțiune, cu rugămintea de a opri aici înaintarea spre capitala Ungariei pînăla sosirea răspunsului Antantei, alăturatăfiind și copia dupătelegrama noului guvern ungar către domnul Clemenceau.
Aceastăîmprejurare m-a pus în măsurăsăapreciez căsituația la Buda-Pesta e disperată, căguvernul ungar nu mai poate face fațăîmprejurărilor și cărecurge la expediente.
Astfel o acțiune temerarăși prin surprindere ar putea avea șanse de reușităcu efect hotărîtor în întrega Ungarie, armatăși particulari, și apoi căpe acea direcție nu mai sunt alte trupe mai avansate ca ale noastre (brigada IV Roșiori).
Evident intervenția misiunii italiene nu am luat-o în srios, dar nu o puteam lăsa săplece înapoi și am crezut cătrebuie săo trimitem Marelui Comandament, cu actele originale, arătînd și situațiunea cămăvoi îndrepta spre Buda-Pesta, iar misiunea prin orice mijloc, săfie oprită.
Acest raport, din eroare, mi se pare, căl-am adresat Marelui Cartier General.
Dupăexpedierea misiunii împreunăcu situațiunea, văzînd că, pînăla ora 15, nu primesc raportul situațiunei de la Czegled, căci nu era terminată, amîn înaintarea la Pesta și dau un ordin de operațiuni, prin care îndreptăm întreg regimentul 11 Roșiori la Czegled, iar cu Reg. 6 săse termine capturările pe tot lungul șoselei.
Din aceasta se poate deduce că, potrivit împrejurărilor, am renunțat a pleca la Buda-Pesta în acea seară.
Pe datăînsăce, în timpul nopții, am primit informații mai clare de la Reg. 11 de capitularea Corpului I armata roșie și a diviziilor de la Czegled dau ordinul de operațiuni pentru 3 august.
3 August 1919
Îndarea ordinului de operațiuni am fost ghidat de ordinul Diviziei II cavalerie care îmi făcea cunoscut căîncădin data de 2 August sunt pus sub ordinele Diviziei VI-a.
Astfel, potrivit situației, am prevazut ca Reg. 11 cu cinci escadroane, o secție de artilerie și douăgrupuri de de mitraliere sătermine operațiunile la Czegled și spre Sud. Reg 6 sălase un escadron și douăplutoane pentru paza prizonierilor și a întreg materialului de la Czegled la Alberty, iar cu restul de trei escadroane și douăplutoane; o secție de artilerie și douăgrupe de mitraliere, sub conducerea mea directă, sămăîndrept spre Buda-Pesta.
Pe la orele 9 dimineața (3 August) cînd mișcarea se începea deja, primesc, la Alberty, ordinul Diviziei VI-a prin care se ordonăca brigada IV săacționeze în direcția Czegled-Kecks-kemet pentru a termina încercuirea inamicului la Sud.
Fărăcea mai micăezitare și fărăa-mi trece prin gînd căpot comite cea mai micăcălcare de ordine, mențin ordinul de operațiune dat, punînd în vederea regimentului 11 a executa singur și în întregime, spre sud, ordinul Diviziei VI-a, pe care i-l alătur în original, aceasta din judecarea situațiunii reale.
Astfel dacăaș fi reversat mișcarea celor trei escadroane ale Reg. 6 Roșiori de la Vest (dinspre Buda-Pesta) la Est (spre Czegled) ale cărui elemente erau deja pornite, s-ar fi pierdut peste douăore, iar recunoașterile nu ar fi trebuit abandonate. Se ajungea la Kes-kemet, ce se găsea la 50 km Alberty prea tîrziu și Reg. 11 ar fi trebuit săopereze tot singur, căci învăluirea nu ar fi putut avea efect decît făcutăcu repeziciune.
Mai mult, efectivele regimentelor brigadei IV Roșiori, 6 escadroane cu efectivul de 150 cai dădea o tărie Reg. 11 singur ca a unei brigăzi, avînd pe lîngă2 tunuri și grupe de mitraliere. Apoi încădin ajun, cu acțiunea energicăa numai 3 escadroane s-a influențat capitularea.
Corpul I Armatăcu atît mai ușor ar fi fost capturat mai cu seamăcăîn rîndurile inamicului demoralizarea era acum mai mare.
Deci cu credința căexecut o acțiune bine judecatăși temerarăcu riscul și sacrificiul însăși al persoanei mele, căci în tot timpul m-am aflat în capul coloanei, cere săexecut nu numai ordinul, dar chiar mai mult.
Ajuns în înprejurimile orașului, la răspînteea Sarvasz-Cz, am surprins mai multe companii cu piramidele făcute și o baterie gata de tragere.
Pentru a nu pierde o clipăam impus celor peste 1000 de luptători inamici săse împrăștie imediat sub amenințarea de moarte și o patrulăa fost lăsatăa scoate închizătorile de la arme și a demonta tunurile.
Înurmă, am aflat cărolul celor douăcompanii și al bateriei inamice era de a măopri pînăla sosirea delegației guvernului și sub presiune, sărenunț la înaintarea spre oraș.
ÃŽntr-adevăr nu străbat decît vreun kilometru și sunt întîmpinat de o delegație de trei a guvernului unguresc ce venea în goana automobilului, ca sămăroage a măopri, avînd comunicări importante.
La rîndul meu i-am rugat sămăscuze, dar sunt în timpul de trap și nu pot opri coloana; dupăcare, am parcurs o distanțăde încătrei kilometri, și cînd am apreciat căam întrega capitalăîn bătaia tunului, am oprit.
Plouînd torențial, am intrat într-o locuințăși am angajat următoarele tratative:
Delegația îmi spune: – „Guvernul se aflăîntrunit într-un consiliu și măroagăa măretrage cu trupa.„
Am răspuns: – „Nu numai cănu măretrag, dar imediat voi intra în oraș și oprirea de înaintare nu o poate ordona decît Comandamentul Superior Român la care, le spun cătrebuie săse adreseze; și în fața delegației dau ordin celor douătunuri a pune în baterie asupra orașului (5000-6000 m)„, dupăcare adaug: – „Timp nu este de pierdut, orice tratative altele decît ce privește detașamentul meu, care este fapt îndeplinit, nu le pot trata eu, și dumnealor săse adreseze Comandamentului Armatei Române, la Törek Szt Miclos.„ Delegația în fața mea comunicăGuvernului la telefon hotărîrea.
Răspunsul, tot telefonic, a fost căautorizădelegația a se duce la M.C.G. , iar eu sătrimit un delegat la Consiliul de Miniștri.
Le-am făcut cunoscut căvoi veni chiar eu, fixîndu-le cădacăpînăla orele 20 tratativele nu vor fi terminate bombardez orașul!
Odatăcu plecarea misiunii, am raportat și situația.
La Consiliul Guvernului Ungar, am ajuns la ora 18:30, Venise și căpitanul Mihăilescu ce intrase cu un escadron spre Malxasföld, Est – N-Est – Pesta.
Guvernul îmi comunicăcăașteaptăsosirea și a delegatului misiunii italiene, locotenent-colonel Romanelli. Le răspund căe de prisos și cănu se poate schimba întru nimic hotărîrea mea.
Consiliul îmi face cunoscut căsituația este dificilăcăpopulația e agitată, că20.000 de lucrători armați se vor răscula, iar 3 regimente ce au în oraș, poate, cănu vor putea fi stăpînite la intrarea armatei române.
I-am asigurat sănu aibănici o teamă, căarmata românăva menține ordinea cea mai perfectăîn Buda-Pesta, cătrebuie săintru și săîmi punăla dispoziție cazarma husarilor „Herzog Ioseph„ (acum „Lenin„) și care săfie evacuatăde trupele ungare. (Era răspîndit zvonul cătoate cazarmele erau minate, dar n-am dat crezare).
Discuțiile prelungindu-se, le pun în vedere căarmata roșie întregăeste capitulată, orașul e încercuit de trupele noastre și catastrofa e inevitabilă.
O singurăconcesie ce le pot face este ca grosul forțelor mele (real nu avem nimic mai mult decît cele trei escadroane, 2 plutoane, 2 tunuri și 2 grupuri de mitraliere) săfie oprite, pentru noapte, acolo unde se găsesc, iar în oraș sănu intre decît Brigada IV, deja sosităcu mine.
Ora fiind avansată, le pun în vedere cădin eroare am uitat a contramanda ordinul ca la ora 20:30 dacănu se terminătratativele bombardamentul săînceapăchiar fiind eu în oraș.
Consiliul cedează! Și la ora 20:00 (8 seara) un ofițer de legăturăungur este trimis cu ordinul meu ca trupa săintre în oraș!
La cazarmăam primit defilarea trupei. Apoi am revenit în oraș și am luat cartier la hotelul „Dunapalota„ (Rietz) la care erau ofițeri italieni și francezi.
Alte tratative nu am făcut decît cele privitoare la detașamentul meu.
4 August 1919
A doau zi, 4 August, am fost rugat din nou pentru a scoate trupa din oraș. Le-am raspuns căsunt și rămîn, și în caz contrar, măretrag la punctul inițial din ajun și încep operațiile de bombardament.
Pe la ora 10 sosește de la Viena o delegație englezăși francezăcare cere a o primi în audiență.
Din conversația oficială, delegația lasăsăse înțeleagăcăar fi bine sănu se ocupe Buda-Pesta, și mai mult ar fi voit săcunoascăsituația.
Le-am răspuns căsunt chestiuni ce nu măprivesc pe mine, și cît despre situașie, nu cunosc decît aceea căsunt cu Brigada IV Roșiori la Buda-Pesta, și căarmata roșie a capitulat la Czegled, și în împrejurimi.
Delegatul francez, Bachet, m-a lăsat săînțeleg căar voi săvorbeascăcu mine în mod confidențial.
Înaceastăconversație mi-a comunicat căla Viena, sub auspiciile Antantei, se voiește a se constitui un guvern ungar și se urzește a se opri înaintarea armatei române și ocuparea Buda-Pestei.
Dorința, însăa misiunii franceze, și crede căa întregii Franțe, este ca armata românăsăînainteze și săocupe, cît mai repede, orașul.
Le-am răspuns căacesta este fapt împlinit încăde ieri și armata românăcontinuăînaintarea.
Crezînd importanta aceastădeclarație a delegatului francez, l-am rugat a veni personal cu mine la comandamentul trupelor din Transilvania.
Îndrum spre Manor, l-am prezentat D-lui General Mărdărescu cu care a convorbit.
Acestea sunt toate detaliile a căror exactitate se poate vedea din ordinele originale pe care sunt trecute și orele.
Generalul Gheorghe Mărdărescu pe terasa hotelului Ghelert din Budapesta, august 1919
Generalul Gheorghe Mărdărescu pe terasa hotelului Ghelert din Budapesta, august 1919
Săvedem cum privește generalul Gheorghe Mărdărescu (foto, pe terasa hotelului Ghelert din Budapesta), Comandantul Trupelor din Transilvania, în aceastăfuncție de la 12 aprilie 1919, înlocuindu-l pe generalul Traian Moșoiu, care preia comanda Grupului de Nord, responsabil direct cu astuparea capului de pod principal inamic, de la Szolnok, în atacul de la 20 iulie 1919.
Mărdărescu își exprimăfoarte clar opinia chiar cu prilejul Ordinului de zi din 5 august 1919, în care, dupăce mulțumește soldaților și ofițerilor pentru comportarea meritorie în luptă, specificăfoarte clar data și ora ocupării Budapestei: 4 august 1919, ora 18.00. Săvedem ordinul de zi:
„Ordin de zi No. 56, din 5 August 1919
Bravi ostași ai Comandamentului trupelor din Transilvania,
Acum câteva zile, văgăseați pașnici pe malul stâng al Tisei, formând cu piepturile voastre zid de apărare pentru suflarea omeneascăde dincoace de Tisa.
Îndimineața zilei de 20 iulie, dușmanul nelegiuit, care tulbura liniștea inimii Europei, v-a atacat în mod furios.
Vrajmașul, mare în număr și mijloace, a trecut pe stânga Tisei, și, amețit de izbânda împingerii perdelii noastre de acoperire, a înaintat ca o vijelie spre răsărit, în primele zile ale bătăliei, atras fiind de frumusețea și bogăția Ardealului, aceastăpodoabăa neamului românesc.
Cel de Sus însă, care împarte dreptatea și vegheazăla înfăptuirea sfintei noastre năzuinți, a făcut ca bucuria inamicului săfie vremelnică; în adevăr, sosind momentul intrării în luptăa grosului trupelor noastre, dușmanul a fost aruncat peste cap, dincolo de Tisa, cu mari pierderi în oameni și material de război.
De astădatăînsă, punerea Tisei între noi și vrăjmaș nu mai era destul. Inamicul, care ne atacase în mod îndrăzneț, trebuia îngenunchiat, zdrobit în așa măsurăca săse poatădobândi în mod sigur liniștea noastrăși a întregului apus.
Sprijinit pe voi, bravi ostași ai Comandamentului trupelor din Transilvania, ÃŽnaltul comandament a hotărât trecerea pe dreapta Tisei și continuarea operațiunilor pânăla sfârșit; dar, dincolo de Tisa, inamicul care simțise bărbăția loviturii noastre, n-a mai fost în stare săopunănici o rezistențăși, diviziile lui dezorganizate în urma bătăliei de pe stânga Tisei, au fost capturate una câte una.
Astfel, în curs de 16 zile numai, inamicul a fost cu desăvârșire distrus, iar în ziua de 4 august, orele 18, trupele noastre au ocupat Budapesta, ducând cu ele liniștea tuturor cetățenilor pașnici ai Ungariei și prin aceasta risipirea norilor din centrul Europei.
Faptul strălucit de arme săvârșit de voi, va rămâne pe vecie în cartea Neamului și în Istoria omenirii; deci, văputeți mândri de roadele ostenelilor voastre, și când văveți înapoia la vetrele voastre, puteți spune tuturor, cu seninătate, căv-ați făcut pe deplin datoria fațăde neam, țarăși MM. LL, care, în momentele grele ale bătăliei, au venit în mijlocul nostru și a urmărit de aproape bravura voastră.
Sunt nespus de mândru căv-am comandat; și adânc recunoscător tuturor pentru inima ce-ați pus în înfăptuirea izbândei, vămulțumesc la fiecare în parte și văzic:
SĂƒnătate și totdeauna voie bună, bravi ostași ai Comandamentului Trupelor din Transilvania.
Comandantul Trupelor din Transilvania
Generalul Mărdărescu.”
La fel, în telegrama adresatăregelui:
„Majestății Sale Regelui
Am onoarea a raporta, căieri, 4 august, orele 18, trupele au ocupat Budapesta fărărezistență.
Dupăluarea măsurilor de menținerea ordinii, am trecut în revistăși am primit defilarea (o brigadădin divizia I de vînători, un divizion a 3 baterii și un divizion din Brigada a 4-a de roșiori) pe Andrasystrasse.
Guvernator al Budapestei l-am numit pe Generalul Holban. Populația a primit trupele noastre în mod simpatic.
Comandantul trupelor din Transilvania
General Mărdărescu
Șef de stat-major
General Panaitescu”
Mai departe, în memoriile sale, apărute prima datăîn 1922, încearcăsăstabilieascăferm tot data de 4 august, minimizând rolul generalului Rusescu, pe care aproape îl acuzăde insubordonare și neglijență. Săvedem:
„Grupul General Holban (Divizia a II-a de cavalerie și Diviziile I și a II-a de vînători) au continuat înaintarea spre Budapesta; Divizia a II-a de cavalerie a ocupat un cap de pod la vest de Budapesta, în timp ce o parte din trupele Diviziei I de vînători lua măsuri de ordine și siguranțăîn Pesta; iar la ora 18, capitala Ungariei a fost ocupatăde restul trupelor Diviziei I de vînători. Săfie bine stabilit dar, cătrupele Grupului General Holban au ocupat Budapesta, în ziua de 4 august.
Un detașament – compus din Regimentul 4 de vînători, un divizion din Regimentul 23 de artilerie și un divizion din Regimentul 6 de roșiori – intrând în oraș, a defilat în fața Comandantului trupelor din Transilvania, precum și a unui imens public, pe Andrasystrasse, din Pesta.
Å¢inuta ofițerilor și a trupei era impunătoare, trupele au fost primite de public cu liniște, încredere și chiar cu simpatie.
Comandantul trupelor din Transilvania a numit guvernator al budapestei pe Generalul Holban.”
și
„Flancgarda din stânga a dirijat Brigada a 4-a de roșiori de la Alberti Irsa spre Kecskemet, cu misiunea de-a cădea în spatele inamicului concentrat în aceastăregiune; iar Divizia a VI-a s-a deplasat de la Abony la Nagy Koros.
Înrealitate, Brigada 4-a de roșiori a trimis de la Alberti la Kecskemet numai 5 escadroane, sub comanda locotenent-colonelului adjutant Athanasescu, iar restul brigadei (3 escadroane) s-a îndreptat spre Budapesta, poposind în cursul noății de 3/4 august într-o cazarmăde la periferia orașului.
Prin împingerea celor 3 escadroane din Brigada 4-a de roșiori spre Budapesta, în ziua de 3 august, nu numai cănu se putea obține nimic, – căci, vom vedea mai jos, cum s-a făcut și cum trebuia săse facăocuparea Budapestei – dar, operațiunea a întrecut marginile admisibile îndrăznelei și, în plus, era în dauna scopului urmărit de comandamentul trupelor din Transilvania.
Înadevăr, dacăcele 3 regimente de bolșevici (peste 7000 oameni) din Budapesta, care au fost dezarmate de Divizia I-a de vînători în ziua de 4 august, ar fi ridicat armele în seara de 3 august contra celor 3 escadroane din Brigada 4-a de roșiori (3-400 de călăreți), desigur căle-ar fi creat o situație mai mult ca neplăcută; iar prin dirijarea acestor 3 escadroane de la Alberti spre Budapesta, în loc de Kecskemet, se contraria intențiunea Comandamentului trupelor din Transilvania, care urmărea tăierea liniei de retragere spre sud a diviziilor maghiare din regiunea Kecskemet, divizii care se puteu salva pe frontul sârb, ceea ce ar fi pricinuit pierderea unei mari cantități de material de război ce am capturat de la inamic. Energia cu care a operat locotenent-colonel adjutant Athanaescu a remediat însăaceastăgreșealăregretabilă.”
Ar mai fi un motiv de naturăsubiectivă, pentru care generalul Mărdărescu săținăașa de mult la data de 4 august. Atunci, la 4 august 1919, împlinea 53 de ani, și ce cadou mai frumos pentru orice general ar fi putut fi intrarea în capitala cuceritătocmai de ziua sa.
Deci, păreri diferite, chiar opuse, între generalul Rusescu și generalul Mărdărescu. Ulterior, Mărdărescu îl va marginaliza pe Rusescu, deoarece considera căa încercat să-i sufle onoarea de a ocupa capitala inamică, suprema apoteozăpentru cariera oricărui militar. Rămâne în sarcina istoricilor sădecidăcine și când a fost ocupatăBudapesta, dar un lucru rămâne clar: a fost ocupatăde trupele române, condusăde ofițeri români, fărăniciun ajutor militar aliat. A fost singura capitalăinamicăocupatăde un stat din Antanta în cursul primului război mondial, considerând războiul româno-ungar din 1919 ca parte a acestuia, sau consecințăimediatăa lui. Meritul armatei române este imens, ținând cont căîn toatăistoria modernă, România a dus război doar în coaliție, aceastăacțiune militarăfiind singura în care România a acționat singură, fărăaportul aliaților. Deoarece atât trupele franco-sârbe din sud, cât și cele cehoslovace, s-au mișcat mult mai târziu și fărălupte, doar ocupând zone de securitate în Ungaria, dupăce armata bolșevicăa fost zdrobităde cea romînă.
Cu atât mai importantăapare victoria românească, cu cât România, în acea perioadă, ducea un război pe douăfronturi, al doilea front fiind în est, pe linia Nistrului, împotriva bandelor bolșevice ce făceau dese incursiuni în Basarabia, încercând sărăscoale populația și săreia teritoriul dintre Prut și Nistru în „marea familie sovietică”, așa cum vor face cu Ucraina și Georgia în anii 1920. Puțin cunoscut, în acest permanent război pe Nistru a căzut la datorie și un general, Stan Poetaș, care se remarcase la Mărășești. Nu pot sănu remarc că, în același an, în care trupele române zdrobeau armata maghiarăși ocupau Budapesta, eroul de la Mărășești, generalul Eremia Grigorescu se stingea de gripăspaniolă. Un mare general, un mare erou, ce-și doarme acum somnul de veci în Mausoleul de la Mărășești.
Generalul Gheorghe Mărdărescu (1866 – 1938)
Gheorghe Mărdărescu s-a născut la 4 august 1866 la Iași. În1888 a absolvit Școala de ofițeri de cavalerie și infanterie în București. ÃŽntre 1892-1894 și-a continuat studiile la Academia Militară, urmând și cursurile de comandant la Brueck și Berlin-Spandau. ÃŽntre 1901 și 1906 a fost director de studii la Academia Militară. Ulterior comandăȘcoala de trageri de infanterie și este Șef de stat major al corpurilor 1 de armată, apoi corpul 2, în grad de colonel. În1915 devine comandant al Academiei Militare, la Școala de Ofițeri de Cavalerie.
La 15 august 1916, odatăcu intrarea României în Primul Război Mondial, primește comanda Brigăzii 18 Infanterie, ulterior fiind numit Șef de Stat major al Armatei a 3-a, sub comanda generalului, viitor mareșal, Alexandru Averescu. Înseptembrie, generalul Averescu preia comanda Armatei a 2-a, iar Șef de Stat Major al acestei armate devine generalul Mărdărescu. Înaceastăpoziție rămâne și în cursul luptelor din vara lui 1917, unde Armata a 2-a are un rolul principal, mai ales în bătălia de la Mărăști. Înfebruarie 1918 este avansat general-maior, iar din 11 aprilie 1919 preia conducerea Comandamentului Trupelor din Transilvania, în locul generalului Traian Moșoiu, care preia zona de nord a acestor trupe. Din aceastăpoziție, generalul Mărdărescu comandădirect trupele române în decursul războiului româno-ungar din 1919.
Este decorat de Regele Ferdinand și Regina Maria cu Ordinul Mihai Viteazu pentru acțiunea contra regimului bolșevic al lui Bela Kuhn. Dupărăzboi devine ministru al apărării între 1922 și 1926. În1927 este avansat la rangul de general-locotenent. Se stinge din viațăla 5 septembrie 1938, la Bad Nauheim, în Germania.
Armata romînă, în urma tratativelor de pace și a convențiilor stipulate de aliați, se va retrage din Ungaria pe 28 martie 1920, lăsând poporul ungar să-și organizeze viața social-politicăși economicăîn conformitate cu interesele sale.
La luptele pentru eliberarea și apărarea Transilvaniei în 1818-1919, Armata românăa participat cu 119 batalioane având 84.000 de arme, 99 de baterii a 392 guri de foc de artilerie și 60 de escadroane cu 12.000 de săbii. Am pierdut 188 de ofițeri și 11.479 de soldați.
Bibliografie (surse): istoria.md Cristian Negrea
care citează
marist.ro/aparitii_campania_ardeal.htm
General Gheorghe Mardarescu – Campania pentru dezrobirea Ardealului si cucerirea Budapestei
col.(r) Vasile MIRON
