Timișorenii din mai multe cartiere ale orașului au avut parte, în ultuma perioadă, de o surpriză greu de ignorat.
La marginea parcărilor, pe aliniamentele drumurilor sau în apropierea unor trotuare din Calea Torontalului, Calea Șagului și din alte zone intens circulate, au apărut peste noapte bolovani uriași, amplasați aparent strategic pentru a împiedica staționarea mașinilor.
Pentru mulți locuitori, imaginea este cel puțin neobișnuită: blocuri de piatră masive, așezate de-a lungul carosabilului, într-un oraș care în 2023 purta titlul de Capitală Culturală Europeană și care, în 2026, își revendică în continuare standarde occidentale de urbanism și civilizație.
Potrivit informațiilor vehiculate în spațiul public, bolovanii ar fi fost amplasați de Primăria Timișoara pentru a bloca parcarea autoturismelor pe spațiile verzi. În teorie, măsura urmărește un obiectiv legitim: protejarea zonelor verzi și descurajarea parcării ilegale. În practică însă, situația pare mult mai complicată.
Mai mulți timișoreni susțin că în unele dintre locurile unde au fost așezați bolovanii nici măcar nu există spațiu verde propriu-zis, ci doar teren bătătorit sau margini de drum neamenajate. În aceste cazuri, măsura ridică serioase semne de întrebare. Dacă nu există gazon sau amenajare peisagistică, ce anume se protejează? Și de ce soluția aleasă este una care amintește mai degrabă de improvizații rurale decât de intervenții urbane moderne?
Desigur, nimeni nu susține parcarea ilegală. Criza locurilor de parcare din Timișoara este însă un fenomen real, resimțit zilnic în cartierele aglomerate. Numărul autoturismelor a crescut constant, în timp ce dezvoltarea infrastructurii de parcare a rămas mult în urmă. În multe zone, locurile amenajate sunt pur și simplu insuficiente.
În acest context, amplasarea unor bolovani masivi pare mai degrabă o soluție punitivă decât una constructivă. Specialiștii în urbanism ar indica, probabil, alternative mai civilizate: stâlpișori metalici omologați, delimitări clare cu borduri înălțate, marcaje rutiere conforme sau reamenajarea efectivă a spațiilor verzi. Toate acestea sunt soluții întâlnite frecvent în orașe europene care își propun să reglementeze parcarea fără a compromite aspectul urban.
Mai mult, apar și întrebări legate de legalitatea și oportunitatea cheltuielilor. În ce bază legală au fost amplasați bolovanii? Cine a decis achiziția lor, care a fost costul pietrei, al transportului și al montajului? Există o hotărâre formală sau un studiu de impact care să justifice această intervenție? Într-un oraș în care fiecare investiție publică ar trebui să fie transparentă, astfel de detalii nu sunt deloc secundare.
Imaginea unor bolovani răsfirați la marginea drumului transmite, pentru mulți, un mesaj contradictoriu: pe de o parte, autoritățile doresc disciplină urbană; pe de altă parte, soluția aleasă pare improvizată și lipsită de coerență estetică.
Problema parcărilor din Timișoara nu poate fi rezolvată prin obstacole de piatră. Ea necesită o strategie amplă: parcări supraetajate, parteneriate public-private, regândirea spațiilor dintre blocuri, reguli clare și aplicate unitar. Până atunci, bolovanii rămân simbolul unei confruntări tăcute dintre nevoile reale ale locuitorilor și soluțiile discutabile ale administrației.
