Timișorenii au stat din nou la coadă pentru cultură. Rând impresionant la Opera din Timișoara pentru „La Traviata”
Timișoara a demonstrat din nou, aseară, că orașul nu și-a pierdut reflexul culturii și al eleganței. În fața Operei Naționale Române, în Piața Victoriei, s-a format un rând lung, ordonat, de spectatori veniți să asiste la „La Traviata”, celebra operă verdiană programată pentru 13 februarie, de la ora 19:00.
Nu a fost îmbulzeală, nu au existat tensiuni, nu s-au auzit reproșuri. Oamenii au stat civilizat, disciplinat, într-un rând care a crescut treptat pe caldarâmul luminat de felinare. Cu biletele în mână sau cu speranța că vor prinde ultimele locuri, timișorenii au arătat încă o dată că respectul pentru cultură se vede și în gesturile simple – în răbdare, în ordine, în decență.
Spectacolul serii a fost „La Traviata”, una dintre cele mai iubite opere din repertoriul universal, pusă în scenă de Opera Națională Română din Timișoara. Distribuția i-a reunit pe artiștii lirici Narcisa Brumar, Gabriella Varvari, Loredana Borlovan și Cosmin Ifrim, alături de Orchestra, Corul și Ansamblul de balet ale instituției. Conducerea muzicală a fost asigurată de dirijorul Hermann Szabolcs, iar regia, decorurile și costumele au purtat semnătura lui Mario de Carlo.
Însă dincolo de spectacolul de pe scenă, un alt spectacol discret s-a desfășurat în fața clădirii: cel al publicului. Oameni de toate vârstele, cupluri elegante, tineri curioși, familii care și-au făcut din operă un ritual cultural. Un rând care nu a fost doar o simplă coadă, ci o imagine a unui oraș care încă știe să prețuiască arta.
Într-o perioadă în care se vorbește des despre grabă, superficialitate și lipsă de interes, Timișoara a oferit aseară o imagine diferită: oameni care stau la coadă pentru cultură. Fără scandal, fără agitație, fără nervi. Doar cu așteptarea calmă a unei seri dedicate muzicii lui Verdi.
A fost, poate, cel mai frumos semn că spiritul orașului rămâne viu. Iar când timișorenii stau la rând pentru operă, civilizat și disciplinat, nu este doar o simplă așteptare la intrare. Este un model de normalitate și de civilizație.
