Ziua în care Mitropolitul Banatului m-a învățat lecția smereniei

Posted on ian. 3 2015 - 10:46pm by petre

Pentru un mirean ortodox ca mine, născut și crescut într-un mediu deschis spre cunoaștere, spre toleranțăși înțelegerea tuturor formelor de credință, mutarea la Domnul a regretatului Mitropolit Nicolae a fost o cumpănăgrea.

Ne părăsise preotul, duhovnicul, vlădica pe care eu, de mic, îl găsisem la Catedrală, cel care oficia an de an, în nopțile de beznăale socialismului „luminos„, slujba de ÃŽnviere, cel care mi-a dat lumina sfântăîn fiecare an (cu puținele excepții când ÃŽnvierea m-a găsit pe alte meleaguri), pânăacum cîțiva ani, când puterile trupului i-au slăbit. Plecase arhiereul ortodox deschis credinței unice, universale, care a avut curajul săpășeascăpe prea puțin bătătorita potecăa ecumenismului.

Mărturisesc căam avut emoții la alegerea viitorului Mitropolit al Banatului, emoții nu pentru mine, ci pentru întreaga ortodoxie bănățeană, pentru prezervarea bunului spirit de conviețuire creștineascăpe aceste meleaguri greu încercate de lăcomia împărățiilor lumești.

Firește cănu știam care dintre ierarhii propuși ne era hărăzit, dar m-am încărcat cu speranțăcând vestea alegerii noului arhipăstor al Banatului a fost bine primităde majoritatea preoților pe care îi cunosc și de foarte mulți dintre mirenii cărora le pasă.

Și a venit ziua de ieri. Treceam cu mașina pe bulevardul Mihai Eminescu, în drum spre centru, și, înainte de vira stânga la fostul liceu de arte, măîntrebam, ca jurnalistul care vede o oportunitate profesionalăoriunde s-ar  afla, când voi ajunge lângăclădirile Mitropoliei ce voi face fi dacăl-aș vedea intrând sau ieșind pe noul Mitropolit.

Poate părea greu de crezut, dar la nici un minut, când am ajuns la colțul cu bulevardul Loga, am privit spre Mitropolie și…. ce credeți? Pe trotuar, mai multe maici și cîțiva părinți curățau zăpada și stratul de polei care se așternuse în noaptea dinainte.

Printre ei, un preot îmbrăcat călugărește, cu anteriul negru, spărgea cu o lopățicăgheața, în mâna cealaltăpurtând o cruce cu șnur. Era Mitropolitul!

Același nevăzut imbold, care măcondusese la acea orăacolo, m-a împins săopresc mașina, săcobor și sămăapropii.

M-am apropiat, m-am prezentat și… nu are importanțăce am spus eu. ConteazăcăMitropolitul mi-a vorbit. Conteazăcăam înțeles căBanatul e pe mâini bune.

Am înțeles ce înseamnăsmerenia și am înțeles că, din voia Domnului, nu ne-a fost hărăzit doar un Mitropolit. Avem din nou Vlădică.

Mulțumesc, ÃŽnalt Prea Sfinția Voastră! Mulțumesc, VlădicăIoan!

 

Petre Irimuș

Comments

comments

About the Author