Marea sărbătoare a Intrării Domnului Hristos în Ierusalim este cunoscutăîn popor sub denumirea de Florii.Aceastăduminicăa purtat și denumirea de Duminicăgrațierilor, pentru căîn cinstea ei, împărații acordau grațieri.
Peste 1,4 milioane de români sărbătoresc, duminică, de Florii, ziua numelui. Dintre aceștia, peste 630.000 sunt bărbați si peste 850.000 sunt femei, potrivit statisticilor MAI.
ÎnRomânia sunt circa 330.000 de bărbați cu numele Florin, 145.000 cu numele Viorel și 54.000 cu numele Florian. 145.000 de romance poartănumele Viorica. 128.000 – Florentina, 92.000 – Florica, 87.000 – Floarea și 79.700 – Florina.
Existăși persoane cu nume mai puțin obișnuite, cum ar fi Trandafir (2.400), Bujor (1.500), Floricel (900) și Crin (200), Floricica (?). Femeile nu se lasănici ele mai prejos. Cele mai ciudate nume sunt Garofița (2.900), Iris (2.200), Anemona (800), Micșunica (600) Panseluța (400) sau Crizantema (300).
Floriile
Biserica vede în aceastăsărbătoare înaintarea lui Hristos spre jertfăde pe cruce. El putea săevite moartea, însă, o primește de bunăvoie pentru a o birui. Lui nu-i este impusămoartea ca o necesitate, așa cum ne este impusănouă. De aceea El moare pentru alții, nu pentru Sine. El nu avea păcatul imprimat în firea Sa, cănoi toți, pentru căS-a născut ca om prin voia Sa.
Existând din veșnicie căDumnezeu, El a luat firea omenească, dar a încadrat-o în ipostasul dumnezeiesc. Dacăs-ar fi născut ca orice om din păcat, prin pasiune omenească, ar fi murit pentru El și nu pentru noi. Ar fi rămas în moarte căorice om, deci nu ar fi înviat. Intrarea în Ierusalim este o prefigurare a Intrării în Ierusalimul ceresc. Astfel, nu întâmplător noi cântăm în noaptea de Paști: „Luminează-te, luminează-te noule Ierusalim”.
Înlegăturăcu acest eveniment, evanghelistul Matei notează: „Spuneți fiicei Sionului: Iatăîmpăratul tău vine la tine blând și șezând pe asina, pe mânz, fiul celei de sub jug” (Matei 21, 5).
Floriile și mânzul asinei
Îninterpretarea Sfinților Părinți, asina preinchipuie poporul iudeu, în timp ce mânzul prefigureazăneamurile care urmau săfie chemate la credință.
Aceastăinterpretare este dreaptă, pentru căștim căiudeii îl vor prigoni pe Hristos și păgânii ÃŽl vor primi. Cei mai mulți dintre păgâni vor fi purtători de Hristos de-a lungul istoriei și vor intra cu El în Ierusalimul de sus, în ÃŽmpărăția cerurilor.
„Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte căacestea erau scrise pentru El și I le-au făcut Lui”. Îngeneral, ucenicii au înțeles foarte puțin din ceea ce s-a întâmplat cu ÃŽnvățătorul lor pânăcând El le-a sporit înțelegerea (Luca 24,45) și Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte.
Sfântul Ignatie Brancianinov vede în „Mânzul asinei” și altceva. Acest mânz îl descoperăpe omul mânat de pofte dobitocești, lipsit de libertatea sa duhovnicească, legat de împătimire și de obișnuința vieții trupești. ÃŽnvățătura lui Hristos desface asinul de iesle, adicăde împlinirea voii păcătoase și trupești. Dupăaceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, își pun pe asin hainele: pe el Se așazăDomnul și săvârșește pe el intrarea în Ierusalim.
Asta înseamnăcădupăce omul părăsește viața păcătoasă, este adus la Evanghelie și îmbrăcat, căîn niște haine apostolești, în cunoașterea lui Hristos și a poruncilor Lui. Atunci Se așazăpe el Domnul, arătându-i-Se duhovnicește și sălășluind duhovnicește în el, precum a binevoit a făgădui: „Cela ce are poruncile Mele și le păzește pe ele, acela este cel ce Măiubește: și cel ce Măiubește, iubit va fi de Tatăl Meu. De Măiubește cineva, a grăit El, cuvântul Meu va păzi; și Eu îl voi iubi pe el, și Măvoi arăta lui; și Tatăl Meu îl va iubi pe el, și la el vom veni, și locaș la dânsul vom face” (Ioan 14, 21, 23).
Astfel, Hristos Se așazăpe însușirile firești ale omului care s-a supus Lui, care și-a însușit învățătura Lui cea atotsfanta, și îl aduce, șezând pe el, în cetatea duhovniceascăa lui Dumnezeu, în Ierusalimul al cărui ziditor este Dumnezeu, nu omul.
Mulțimea ÃŽl primește pe Mântuitorul în Ierusalim cu aceste cuvinte: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Matei 21, 9). ÃŽnvierea lui Lazăr era cauza căreia i se datora, în cea mai mare măsură, aceastăprimire însuflețită. Dar sănu uităm, căacelași popor care-L slăvise și-L primise căpe un împărat, peste câteva zile va strigă, incitat de farisei și de cărturari: „Răstignește-L! Răstignește-L!”.
Evreii care participau la aceastăsărbătoare, așteptau de la Hristos săfie un conducător care sămodifice situația politicăîn folosul lor, și nu un Dumnezeu coborât printre oameni, spre a-i izbăvi de păcat. E adevărat căau existat și mulți iudei care s-au dăruit Domnului, crezând în El fărășovăială.
Floriile și ramurile de salcie
Dupămodelul mulțimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxăa rânduit ca în aceastăzi săîmpartăcredincioșilor ramuri de salcie binecuvântate. Ramurile de salcie simbolizeazăbiruințăasupra morții.
Înduminica Floriilor, Biserica a rânduit săfie dezlegare la peste. Înseara acestei duminici, încep deniile din săptămâna Sfintelor Patimi.