Au trecut, iată, aproape patru ani de când valul de revoltăanti-pedelisto-basistă, materializat în alianța USL (PSD+PNL), – țineți minte sloganul „Scăpăm de ăștia„ – a înlăturat de la primăria Timișoara regimul bărbilor țărăniste și l-a instalat în fotoliul de primar pe Nicolae Robu. Așadar, la localele din 2012, din cei aproape 300.000 de timișoreni cu drept de vot s-au prezentat la urne puțin peste 110.000 (38% din alegători), din care aproape jumătate, mai precis 55422, au dat votul către USL, implicit lui Nicolae Robu.
Au fost patru ani interesanți, în care personalitatea, să-i spunem specială, a noului primar a polarizat cetățenii Timișoarei, plictisiți ani buni de lipsa opțiunilor, a stârnit controverse, a născut pasiuni, dar și dușmănii.
Dacăar fi săfacem o sintezăa modului în care a fost perceputăadministrarea Timișoarei în acești ani, trebuie săidentificăm principalele motive de mulțumire și nemulțumire publicăfațăde prestația actualului primar, exprimate de cetățeni pe diferite canale, direct, pe rețelele sociale, prin intermediul mass-media sau chiar în stradă.
Săîncepem cu ce i s-a imputat primarului Nicolae Robu de când administreazăTimișoara și vom marca, punctual, cele mai „sonore„ critici:
Primul, și probabil, cel mai organizat grup nepolitic de opoziție fațăde o acțiune a primarului este cel al suporterilor echipei ASU Poli, care îi reproșeazălui Robu povestea cu înființarea, prin fuziune cu AC Recaș, a noului club ACS Poli. Astfel, Nicolae Robu a „beneficiat„ de primele proteste publice, chiar huiduieli directe din primul an de mandat, sloganul fiind deja arhicunoscutul „AC Recaș nu e Poli„.
Un alt motiv de reproș la adresa administrației Robu a fost modalitatea prin care s-a obținut scoaterea celebrului „acvariu„ din Piața Operei, mai precis faptul căprețul plătit de oraș, nu direct, ci prin cedarea la schimb a trei terenuri de mare valoare, ar fi fost imens.
Un alt protest civic la adresa primarului s-a născut din cauza tăierilor de copaci realizate de municipalitate în contextul unor proiecte de reamenajare, cele mai importante exemple fiind cel al Piețelor Bălcescu și Libertății, defrișări care i-au adus primarului, printre altele, supranumele de „primarul drujbă„.
Dacătot am ajuns la copaci, poate cea mai vehementăcontestare a modului de realizarea a unui proiect în acești ani se referăla Piața Libertății, unde i s-a reproșat primarului încrâncenarea cu care a refuzat săducăla îndeplinire proiectul inițial, care prevedea câteva zeci de arbori în nou amenajata piață.
Un alt grup civic bine organizat și finanțat este cel al bicicliștilor, care de-a lungul celor patru ani de mandat i-au reproșat lui Robu, în calitate de șef al administrației, firește, de la interdicția de circulație pe bicicletăîn zonele pietonale, pânăla modul de marcare și alocare de spațiu în cazul pistelor de biciclete.
Tot important, ca număr de voci care l-au exprimat, de aceastădatăchiar asumate politic, este reproșul cănoul primar a păstrat aproape integral „brigada„ veche la Primărie, în special pe secretarul Cojocari, pe Culiță, pe șefii regiilor și pe alți asemenea, pe care timișorenii i-au făcut responsabili de „calitatea„ administrației Ciuhandu din ultimii ani.
Cu siguranță, oricărui primar în exercițiu i se reproșeazămulte, astfel căla cele de mai sus putem adăuga reproșuri privind câinii vagabonzi, Mercedesul de la Retim, palmierii, intenția de a realiza un pasaj subteran prin fața Operei, intenția de amenaja fântâna muzical-luminoasăpe Bega, intenția de a readuce în oraș Coloana Fidelității, faptul ca s-a optat pentru modernizarea tramvaielor vechi în detrimentul achiziționării unora moderne, eliminarea posibilității de a parca în oraș dacănu ai telefon mobil cu abonament sau credit, inițiativa tunelului-metrou, un an fărăîngrijirea spațiilor verzi și fărăcombaterea țânțarilor, intoleranța la critici și modul reprobabil de reacție la adresa unor jurnaliști sau opozanți politici contestatari și, dacădoriți, puteți completa lista.
Înprivința activității apreciate pozitiv de către cetățeni, aici avem cel puțin la fel de multe de evidențiat din mandatul de primar al lui Nicolae Robu:
Atenție! Majoritatea celor înșiruite mai sus ca fiind contestate de o parte dintre cetățenii din Timișoara sunt apreciate de o altăparte!
Astfel, foarte mulți timișoreni sunt de acord și apreciazăchiar modul de amenajare a Pieței Libertății, a Pieței Bălcescu, a pistelor de biciclete. La fel de mulți apreciazăfaptul căbicicliștii nu mai pot circula printre pietoni în anumite zone, căparcarea se plătește doar cu telefonul, căuna dintre Poli a jucat din nou în prima ligă, căvor avea fântânămuzicală, ba chiar sunt mândri căprimarul lor se plimbăcu Mercedesul și căîl pot vedea în continuare pe Culițăzâmbind șmecherește satisfăcut căîi merge și cu acest primar.
Chiar dacăaproape toate proiectele majore desfășurate, finalizate sau pe cale de finalizare în mandatul lui Nicole Robu au fost concepute și elaborate în ultimul mandat al lui Ciuhandu, foarte mulți timișoreni apreciazăfaptul căele se realizeazăacum, modul în care se deruleazălucrările și cum au fost sau sunt ele gestionate de administrația Robu. Ne referim aici, firește, la pasajul și girația Michelangelo, la reamenajarea centrului istoric, la reamenajarea malurilor Begăi, etc.
Foarte mulți timișoreni apreciazănoile proiecte mari preconizate sau în curs de implementare, lărgirea pasajelor Jiul și Popa Șapcă, bazinele de înot promise prin cartiere, tramvaiele reabilitate, camerele video și sistemul inteligent de gestionare a traficului, etc.
Firește căadiacent proiectelor mari, primarul Nicolae Robu a știut săaducăîn atenția publicăzeci de alte realizări de mai micăanvergură, dar atât de dese și atât de bine scoase în evidență, încât foarte mulți dintre timișoreni sunt convinși căorașul trăiește o adevăratăemulație a modernizării și a schimbărilor în bine. Evident căla aceastăimagine idilicăo foarte mare contribuție o are presa localăcare a relatat, ca fiind mari știri, cel puțin odatăpe săptămânăîn ultimii patru ani, câte o împlinire cu poza primarului: începeri, desfășurări, inspecții, finalizări de șantiere, semnări de contracte, predări de amplasamente, recepții parțiale, recepții finale, tăieri de panglici la parcări, grădinițe, pacuri, piețe blocuri reabilitate, girații, porțiuni de trotuar, plimbări cu mini și microbuze electrice, plantări de sălcii și duzi pletoși, debuturi și finaluri de evenimente culturale și foarte multe altele care au făcut ca azi, foarte mulți dintre timișoreni săfie convinși că„avem un primar care face, nu ca ăla dinainte„. Adică, în mod elementar și de bun simț, timișorenii se orienteazăprin metoda comparației, punând fațăîn fațăinerția și disprețul țărănist din ultimul mandat Ciuhandu cu popularitatea și hiperactivitatea actualului primar. Mai ales căNicolae Robu este un mare artist în pararea atacurilor și ricoșarea lor spre Timișoara, adicăcine e împotriva sa e împotriva orașului și, asfel, el devine inevitabil eroul pozitiv, victimăa unor uneltiri mârșave ale zmeului cel rău și anti-timișorean.
Acest „avem un primar care face, nu ca ălalalt„ se va reflecta, foarte probabil, în votul de la 5 iunie când, dacăNicolae Robu va candida și dacăîntre timp nu va interveni un eveniment social neașteptat, actual primar va câștiga, en fanfare, un nou mandat. Oricine ar fi contracandidat.
Petre Irimuș
.gif)
