de Cornel Florin Seracin
Momentul 30 decembrie 1947 este unul trist pentru națiunea romînă. În această zi, Patria a fost trimisă în exil, statul român a fost lichidat, statul de drept a fost înlocuit cu bunul plac al unei minorități, care, de la unificarea Regatului României, 1918, sprijinită de puterea Rusiei sovetice, a complotat cu îndărjire și fanatism pentru dezmembrarea statului național unitar român.
În 30 decembrie 1947, comuniștii și-au realizat ultima dorințăîn drumul lor spre barbarie, exilarea celui care cu mult curaj și eroism, împreună cu alți oameni de stat din România acelor timpuri, s-a opus dorințelor lor totalitare. La 30 decembrie 1947 a avut loc exilarea forțată a Regelui Mihai I al României și a întregii Case Regale Române.
Pentru a intra mai adânc în acest trist moment, e necesar să facem o incursiune în anul 1944, atunci când, la 23 august, MS Regele Mihai I și oamenii politici grupați în jurul tronului au decis ieșirea Regatului României din războiul dus împotriva Aliaților Occidentali și întoarcerea armelor contra Germaniei naziste.
Inițial, acest act a fost stabilit a se desfășura la 26 august 1944, dar, datorită faptului că mareșalul Ion Antonescu a fost chemat pe front în 24 august, momentul anunțării ieșirii Regatului României din războiul contra Aliațlior a fost devansat și a avut loc la 23 august.
Se știe foarte bine că intrarea comuniștilor alături de celelalte partide democratice a fost impusă României de Aliați, la presiunile Moscovei, iar pe atunci nu se putea gândi cineva căo mână de oameni va reuși să lichideze o națiune întreagă. Au fost și neliniști legate de impunerea comuniștilor între partidele democratice, dar pânăla urmă, pentru a fi în folosul democrației s-a primit această impunere, comuniștii fiind doar o parte tolerată, și nicidecum parte a întregului, lângă celelalte partide politice ale vremii.
De asemenea se cunoaște foarte bine faptul că momentul 23 august 1944 i-a luat prin surprindere pe comuniști, ei fiind pregătiți săînșface puterea absolutăîncă din momentul anunțării oficiale a întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste, moment pe care ei îl știau ca fiind 26 august. Astfel se poate explica atitudinea lui Pătrășcanu, liderul comuniștilor români, cu puțin timp ca Proclamația către țarăsăfie citităde MS Regele Mihai I, la radio, în seara de 23 august 1944. Liderul comuniștilor, L. Pătrășcanu, atunci când a aflat căa fost devansatădata de întoarcere a armelor împotriva naziștilor, a avut o cădere nervoasă, s-a albit în obraji și a exclamat: „Ce ați făcut? Ne-ați nenorocit!„ Nu e deloc imposibil ca agentura sovieticăreprezentatăde partidul comunist în România săfi pus la cale înlăturarea Monarhiei încădin 1944, având în acest sens sprijinul armatei roșii sovietice, armatăcare se afla pe teritoriul Regatului României la acea vreme.
Aceastăsituație este de luat în seamă, cu singuranțădovezi în acest sens se vor putea afla în timp, momentan putem emite doar opinii, bazate pe intuiție.
Instalați la conducerea României prin falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, comuniștii vizau puterea absolutăși înlăturarea ultimului opozant al lor, Casa Regalăa României. La început, comuniștii nu au lăsat săse înțeleagăcăar avea de gând înlăturarea Monarhiei Constituționale din România, schimbarea lor de atitudine se va face însăsimțităîn anul 1947. Parlamentul comunist și-a intrat în atribuții și a înlăturat orice formăde dialog cu șeful statului, MS Regele Mihai I. Comuniștii au izolat Casa Regalăa României, Regele Mihai și Regina-MamăElena își urmau destinul plin de umilințe cu capul sus și au refuzat sărecunoascăîn fața lumii căerau pândiți de pericole.
Regele și Regina-Mamăau primit invitațiile oficiale pentru a participa la căsătoria Prințesei Elisabeta a Marii Britanii cu vărul de-al doilea al Regelui Mihai, Prințul Filip al Greciei.
Guvernul comunist a încurajat plecarea familiei regale române la acest eveniment și a sperat căodatăplecați, suveranii români nu se vor mai întoarce în țară. Atunci când Regele Mihai I și Regina-MamăElena au fost gata de plecare pentru a onora invitația Casei Regale Britanice, pe aeroportul Băneasa au fost prezenții toți reprezentanții Guvernului pentru a le ura drum bun, uimind suita regalăprin acest comportament. Înprotocoalele regale era prevăzut căla plecarea în străinătate a suveranilor români, membrii Guvernului îi vor conduce la aeroport, iar la sosire îi vor întâmpina. Ciudățenia comportamentului Guvernului comunist consta în corectitudinea pe care o afișa în acel moment. Regele Mihai I și Regina-MamăElena au presupus căminiștrii erau conștienți de importanța evenimentului, aceastăplecare a Regelui din România a fost prima dupăvenirea comuniștilor la putere.
Pe durata acestei vizite, Regele a fost permanent informat de cele ce se întâmplăîn țară. Avea săafle și de prezența în România, sub forma unei vizite la București, a mareșalului yugoslav Tito, sosit în capitala Regatului României pentru a semna un tratat de prietenie cu puterea instalatăaici.
La Londra, era binecunoscutăsituația din România și prietenii români și străini din Anglia l-au sfătuit pe tînărul suveran român, cu câteva excepții, sănu punăîn pericol viața sa și a Reginei-Mame prin revenirea în țarăsub dominația unui Guvern care a arătat dispreț pentru valorile Monarhiei Constituționale. Regele român a ascultat toate aceste păreri, dar va hotărî sărevinăîn țara sa, România reprezentând pentru tînărul Rege nu doar un domiciliu sau un loc pe care îl putea părăsi dintr-un capriciu, ci era țara de care se simțea legat nu numai prin rădăcini adânci, dar și prin dragostea poporului, pe care o câștigase.
Suita Regalăa României a ajuns la București pe 21 decembrie 1947 și a fost întâmpinatăcu răcealăde membrii Guvernului, din executivul român înregistrându-se atunci o singurăabsență. A doua zi dupărevenirea în țară, la 22 decembrie, Regele Mihai I a avut o convorbire cu șeful Guvernului comunist, P. Groza, căruia i-a reproșat căpe timpul absenței din țarăi-a fost știrbităautoritatea, Regele manifestând opozițe la anunțul numirii lui Botnăraș în funcția de ministru de război.
Șeful Guvernului a arătat un ton conciliant și a avut explicații la nemulțumirile Regelui. Eschivele șefului comuniștilor l-au determinat pe Regele Mihai I săîși dea seama căprotestele sale au fost zadarnice, din discuțiile purtate mai departe cu P. Groza, acesta sugerându-i Regelui căMonarhia ar putea fi abolită. Dupăaceastădiscuție Regele și-a dat seama cădacăva continua menținerea controlului comuniștilor asupra Regatului României, aceștia vor dori în final săscape de Monarhie, ea reprezentând tot ceea ce li se mai opunea.
În24 decembrie 1947, Regele Mihai I și Regina-MamăElena au plecat cu mașina la Sinaia pentru a serba praznicul Nașterii Domnului Iisus Hristos. Zilele de Crăciun au trecut în liniște, câțiva vizitatori au venit la mese și au fost purtate discuții neoficiale. Regele și-a petrecut o parte din timp scriind discursul către națiune pentru a-l transmite în ajunul anului nou, urmând săse întoarcăla București pe 31 decembrie.
În29 decembrie, seara, Groza a telefonat Regelui și i-a cerut ca săvinăa doua zi la București pentru a discuta „o problemăintimăde familie.„ Prin aceastăformulare, Regele Mihai și Regina-MamăElena au înțeles căeste vorba de discutarea căsătoriei Regelui Mihai cu Principesa Ana, cei doi cunoscându-se la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britanii. Cu presupunerea căsunt vești importante în discutarea căsătoriei, Regele s-a învoit săsoseascăla București a doua zi.
Regele Mihai și Regina-MamăElena au ajuns a doua zi la palatul Kiseleff și au fost întâmpinați de Dimitrie Negel, Mareșalul Palatului, comunicându-le căse pregătește ceva neobișnuit.
Regele Mihai IÂ și-a dat seama căse prevesteau necazuri atunci când l-a văzut pe Gheorghe G. Dej alături de P. Groza la aceastăîntâlnire, Dej având atunci calitatea de ministru și nu putea avea vreun interes oficial în problema căsătoriei.
Groza va deschide conversația și-l va anunța pe Rege, că: „a sosit vremea săaranjăm o despărțire prietenească.„ Regele va opune rezistențăși le explicăcelor doi cănu pot să-i cearăașa ceva, pentru asta e nevoie săfie consultat poporul. Dej avea săintervinăși săexplice „binefacerile republicii„, gata săfie instauratăîn România. Au urmat discuții aprinse, Regina-Mamă, prezentăla aceste discuții, avea sămărturuseascămai târziu, referitor la Dej, că: „A fost pentru prima oarăîn viața mea când am văzut de aproape un comunist exprimându-și crezul. Era mistuit de un fel de fervoare religioasă: în ochi îi ardea o flacără, ca unui fanatic.„
Din partea reprezentanților comuniștilor au urmat șantaje și amenințări, încercări de mituire a Regelui. Regele, demn și cu mult calm a opus rezistențăcelor doi ticăloși comuniști și le-a reamintit căare o datorie fațăde țară. Jurase săapere națiunea romînă, iar cea mai mare parte a poprului nu acceptăcomunismul și nu dorește să-i fie impus.
Groza și Dej veniserăcu documentul abdicări, formulat de Pătrășcanu și i-au impus Regelui să-l semneze. Regele Mihai a aruncat o privire pe documentul dactilografiat și a dorit săi se aloce 48 de ore pentru a decide ce atitudine săia. Groza solicităsă-l semneze pe loc, dar Regele insistăși câștigă30 de minute pentru a examina documentul.
Cei doi comuniști sunt convinși săaștepte jumătate de oră.
Dupăjumătate de ceas, Regele revine cu gândul de a opune rezistență, deși aflase căpalatul a fost înconurat de trupele comuniștilor. Cu gândul la cuvintele lui Maniu și Brătianu, „Monarhia trebuie săsupraviețuiască„, tînărul Rege decide săreziste celor doi comuniști. A urmat din partea celor doi despoți comuniști noi valuri de amenințări și șantaje la adresa Regelui pentru a-l determina săsemneze.
ÃŽngrozit de amenințări și cu speranța ca poporul sănu sufere vărsare de sânge, Regele a iscălit documentul abdicării forțate, s-a întors către Groza, i-a înmânat hârtia și s-a dus lângăRegina-MamăElena.
Din partea celor doi comuniști au urmat ironii nejustificate la adresa Regelui, dupăcare au plecat mulțumiți de „izbânda„ lor. Au abolit statul român, statul de drept, instaurând astfel barbaria, bunul lor plac.
„ Mihai I-iu, prin grația lui Dumnezeu și voințănaționalăRege al României. La toți de fațăși viitori, sănătate! Înviața Statului român s-au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice și sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieții de Stat. Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condițiunilor stabilite de Pactul fundamental-Constituția țării-ele cerând o grabnicăși fundamentalăschimbare. Înfața acestei situațiuni, în deplinăînțelegere cu factorii de răspundere ai Å¢ării, conștient de răspunderea ce-mi revine, consider căinstituția monarhicănu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentând o piedicăserioasăîn calea dezvoltării României. Înconsecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român ABDIC, pentru mine și pentru urmașii mei dela Tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României. Las poporului român libertatea de a-și alege noua formăde Stat. Mihai. Dat la București, astăzi 30 decembrie 1947„.
